07/12/2023
Este mai mult ca niciodată timp pentru introspecție, căutare de sine, cugetare. Avem nevoie de gânditori lucizi și de lecturi pline de lumină ca niște faruri care să ne ajute să rămânem conștienți de noi și devenirea noastră. Un astfel de autor este Herman Keyserling.
"Pe 26 aprilie 1946, se stingea din viaţă la Innsbruck, în Austria, unul dintre reprezentanţii marcanţi ai gîndirii neacademice a epocii interbelice – şi ai exilului interior din timpul celui de-al Treilea Reich – filozoful Hermann Keyserling. În contrast cu celebritatea universală de care s-a bucurat în timpul vieţii, el pare cunoscut, în Europa actuală, mai mult pentru latura pitorească a personalităţii sale decît pentru cărţile lui rareori reeditate sau pentru aventura spirituală a „Şcolii de Înţelepciune“ fondate în anii ‘20, la Darmstadt, ca o ultimă încercare de reînviere, în plin secol XX, a tradiţiei practicării filozofiei în sensul grecesc, de „dragoste pentru înţelepciune“. (Observatorul Cultural)
https://www.observatorcultural.ro/articol/keyserling-dupa-sapte-decenii/
Iată câteva citate din cărțile sale care ne pot inspira:
"Năzuința spre cunoaștere nu înseamnă privire curioasă, precum cea a bătrânilor din legenda despre Suzana în baie, ci experimentare îndrăzneață, la care propriul suflet e substanță, retortă, foc, aqua forte și cercetător în același timp.
Omul face parte dintre ființele cu sânge cald, iar sângele cald își trăiește apoteoza în căldura Umanității veritabile, care, la rândul ei, e singura care se poate preface în recipient al Iubirii divine. Pe când tot ce e rece în om, inclusiv răceala Intelectului, ține de sfera inferioară a reptilității. Așa încât opusul adevărat al Umanității nu e voința de a distruge, ci obiectivitatea rece.
Vremea când o tradiție oarecare îl putea conduce spre Mântuirea sa pe omul în devenire, a trecut pentru totdeauna. De acum înainte, Spiritul trebuie trăit în concretețea sa exact la fel de nemijlocit, cm noi, occidentalii, am învățat în ultimele secole să trăim Materia. Numai într-un asemenea nou „concretism imediat” stă mântuirea." H. K.
