30/10/2025
Burnout-ul in rândul personalului medical -o rană invizivilă care ucide încet.
Profesia medicală este una a vocației, a responsabilității și a empatiei. În spatele halatelor albe și al deciziilor rapide care salvează vieți, se află oameni. Oameni care simt, suferă, se tem și obosesc.
În ultimii ani, tot mai mulți medici tineri ajung la epuizare extremă, depresie sau chiar suicid – o realitate dureroasă, dar prea puțin discutată.
Burnout-ul nu este doar „oboseală”. Este un sindrom de epuizare fizică, emoțională și mentală, cauzat de stresul cronic la locul de muncă, în special în profesii cu încărcătură emoțională intensă. Iar medicina este, fără îndoială, una dintre acestea.
💥Trei fațete ale epuizării psihice:
• Epuizarea emoțională: sentimentul că nu mai ai ce oferi, că rezervorul interior s-a golit. Apar tulburări de somn, iritabilitate, dificultăți de concentrare și senzația că fiecare zi e o luptă.
• Depersonalizarea: pacientul devine un „caz”, un „diagnostic”, nu o persoană. Este o formă de autoapărare psihică – medicul se detașează emoțional pentru a nu suferi.
• Scăderea sentimentului de eficiență profesională: apare convingerea că munca depusă nu mai are sens, că orice ai face nu e suficient.
Aceste mecanisme, inițial protectoare, pot deveni toxice și pot conduce la depresie, anxietate severă sau gânduri suicidare.
🤔 De ce mor tinerii medici?
Pentru că nu mai pot duce greutatea tăcerii și a perfecționismului impus de sistem.
Pentru că nu există timp pentru vulnerabilitate.
Pentru că în cultura medicală, a cere ajutor e perceput drept slăbiciune.
Presiunea de a fi mereu competenți, impecabili, disponibili, combinată cu ture extenuante, lipsa somnului, expunerea la suferință și moarte, izolarea socială și uneori umilința sistemului, duc la autoanulare emoțională.
Tinerii medici mor pentru că sistemul nu le oferă spațiu să rămână oameni.
🧩 Rolul psihologului în echipa medicală
Psihologul din mediul spitalicesc are o misiune esențială: prevenirea epuizării și reconectarea medicului cu propria umanitate.
Prin programe de suport psihologic, grupuri de reflecție, supervizare emoțională și traininguri de autoreglare, se pot preveni multe tragedii.
Instituțiile care includ consiliere psihologică periodică pentru personal raportează un nivel semnificativ mai mic de burnout și o creștere a satisfacției profesionale.
🌈Ce putem face concret
• Încurajarea autentică a cererii de ajutor – fără stigmat.
• Implementarea unor programe de suport psihologic în spitale.
• Formarea psihologică a liderilor medicali, pentru a recunoaște semnele de epuizare în echipă.
• Crearea de spații de respiro emoțional – locuri de dialog, reflecție, susținere.
• Cultivarea unei culturi a compasiunii, nu doar față de pacienți, ci și între colegi.
🌤În loc de concluzie
Burnout-ul la personalul medical nu este o slăbiciune individuală, ci un simptom colectiv al unui sistem bolnav.
Avem nevoie de o schimbare de paradigmă: dincolo de competență, trebuie să redescoperim umanitatea profesiei medicale.
Pentru că un medic e, înainte de toate, un om.
Și doar un om care se îngrijește pe sine poate vindeca cu adevărat pe alții.
P.S. Inca din 2020 am creat un program care vizeaza prevenirea burnout-ului in rândul personalului medical care lucreaza in ATI, Bloc Operator, Chirurgie, UPU, Ambulante.
Am batut la multe usi ( spitale de stat, private), am reusit sa duc lucrurile pana la un punct ( doar evaluarea starii personalului), mai departe pentru sustinerea proiectului si implementare m-am confruntat cu lipsa suportului financiar.
Cred in continuare in utilitatea unui asemenea proiect in spitale si poate va veni si acel moment in care sa putem actiona concret pentru starea de bine a personalului medical.
