17/11/2025
Povestea Metodei Feuerstein
Povestea Metodei Feuerstein
A fost odată un profesor care nu s-a mulțumit niciodată cu răspunsul: „Copilul acesta nu poate.”
Îl chema Reuven Feuerstein, iar el vedea în fiecare copil o lumină – uneori puternică, alteori abia licărind – dar niciodată stinsă.
După cel de-al Doilea Război Mondial, când mulți copii rămâneau fără părinți, fără casă și fără siguranță, el a observat ceva dureros și profund: nu doar trupurile lor erau afectate, ci și mințile lor. Copii speriați, dezorganizați, fără încredere, fără repere. Și totuși… în ochii lor se simțea dorința de a merge mai departe.
Feuerstein a lucrat cu acești copii traumatizați, refugiați, dezrădăcinați de război. Și atunci a înțeles ceva esențial:
nu există copii fără potențial, există doar copii care nu au avut încă șansa potrivită.
Așa a început să creeze o metodă care nu seamănă cu nicio altă metodă. Nu se baza pe note, pe memorare sau pe competiție. Era o metodă-punte: între copil și gândire, între copil și lumea lui interioară, între copil și viitor.
Feuerstein a imaginat niște instrumente speciale – niște pagini pline de forme, puncte, linii, povești și provocări. La prima vedere, păreau doar niște fișe.
Dar în mâna potrivită, deveneau chei.
Chei care deschideau uși spre atenție, memorare, strategie, emoții, răbdare, logică, curaj, autocontrol.
Chei care îl ajutau pe copil să descopere:
„Pot. Și pot mai mult decât credeam.”
În fiecare ședință, mediatorul nu îi spunea copilului răspunsul. Ci îl însoțea.
Îl întreba:
– „Tu ce observi aici?”
– „Cum ai știut asta?”
– „Ce strategie ai folosit?”
– „Cum ai putea aplica asta și în viața ta?”
Treptat, copilul învăța un lucru esențial:
că mintea lui se poate schimba, se poate întări, se poate deschide.
Așa se naște transformarea: nu din magie, ci din pași mici, atenți și constanți.
Din zâmbetul copilului atunci când reușește ceva ce ieri părea imposibil.
Din încrederea care crește încet, dar sigur.
Din bucuria de a descoperi că învățarea nu e un munte greu, ci o călătorie pe care nu o face singur.
Și astfel, metoda lui Feuerstein a devenit o hartă pentru mulți copii.
O hartă către o minte organizată, flexibilă și curioasă.
O hartă către un copil mai sigur pe el, mai atent la lume și mai blând cu sine.
Iar profesorul Feuerstein ar fi spus, probabil, cu ochii luminoși:
„Nu transform eu copiii. Ei se transformă singuri, atunci când le arăt că pot.”
