21/03/2026
O colegă, formator, de la ARPI tocmai ce mi-a aruncat la fileu mingea perfectă.
Postase despre 𝑷𝑬𝑹𝑭𝑬𝑪𝑻̦𝑰𝑶𝑵𝑰𝑺𝑴, construct psihologic multidimensional, care clar, merită atenția noastră.
Și mi-a, dat seama că da, este un topic cu care m-am întâlnit și eu în procesul personal( deh sunt fecioară), cât și în practica cu clienții.
Perfecționismul este o temă profund legată de mecanismele de 𝒔𝒖𝒑𝒓𝒂𝒗𝒊𝒆𝒕̦𝒖𝒊𝒓𝒆. Și asta înseamnă miscare interioară, tipare, supra activarea suprarenalelor, un pericol perceput, prea multă tensiune și stres în corp.
Perfecționismul este multidimensional, cu multe cauze ( ce nu le vom trata aici), recunoscut ca având consecințe negative asupra sănătății mintale și corpolale.
Pentru corp este un 𝐩𝐚𝐭𝐭𝐞𝐫𝐧 𝐝𝐞 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐫𝐞𝐠𝐥𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐢𝐬𝐟𝐮𝐧𝐜𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥, care combină distorsiuni cognitive, afecte negative și comportamente de control excesiv. Credem că de fapt facem bine, dar încercăm prea mult prea intens, prea multe gânduri...control.
Rareori este conștientizat, și asta pentru că de multe ori perfecționismul este tratat ca o resursă, fără a lua în seamă 𝒖𝒓𝒎𝒂̆𝒓𝒊𝒍𝒆 𝒂𝒄𝒕𝒊𝒗𝒂̆𝒓𝒊𝒊 𝒄𝒐𝒏𝒕𝒊𝒏𝒖𝒆 𝒂 𝒔𝒖𝒑𝒓𝒂𝒓𝒆𝒏𝒂𝒍𝒆𝒍𝒐𝒓, 𝒔̦𝒊 𝒂 𝒄𝒂𝒏𝒕𝒊𝒕𝒂̆𝒕̦𝒊𝒊 𝒎𝒂𝒓𝒊 𝒅𝒆 𝒉𝒐𝒓𝒎𝒐𝒏𝒊 𝒂𝒊 𝒔𝒕𝒓𝒆𝒔𝒖𝒍𝒖𝒊.
Este 𝒖𝒏 𝒎𝒆𝒄𝒂𝒏𝒊𝒔𝒎 𝒅𝒆 𝒄𝒐𝒏𝒕𝒓𝒐𝒍 , adaptativ, apare timpuriu, prin care încercăm să anticipăm și să prevenim evaluarea negativă sau critică.
Cortexul prefrontal dorsolateral, implicat în planificare și evaluare, devine excesiv de activ, menținând o stare continuă de analiză și verificare. E ca si cm ai avea două griji în același timp, sau iți este frică și cauți si rezolvare, dar la un nivel maxim.
Sistemul limbic, în special amigdala, este adesea hiperactiv, semnalând pericol chiar și în absența unei amenințări reale.
𝑨𝒄𝒆𝒂𝒔𝒕𝒂̆ 𝒉𝒊𝒑𝒆𝒓𝒂𝒄𝒕𝒊𝒗𝒂𝒓𝒆 𝒇𝒂𝒄𝒆 𝒄𝒂 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒂𝒏𝒂 𝒑𝒆𝒓𝒇𝒆𝒄𝒕̦𝒊𝒐𝒏𝒊𝒔𝒕𝒂̆ 𝒔𝒂̆ 𝒓𝒂̆𝒎𝒂̂𝒏𝒂̆ 𝒊̂𝒏𝒕𝒓-𝒐 𝒃𝒖𝒄𝒍𝒂̆ 𝒅𝒆 𝒄𝒐𝒏𝒕𝒓𝒐𝒍 𝒔̦𝒊 𝒂𝒏𝒕𝒊𝒄𝒊𝒑𝒂𝒓𝒆, 𝒊̂𝒏 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒓𝒆𝒍𝒂𝒙𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒅𝒆𝒗𝒊𝒏𝒆 𝒅𝒊𝒇𝒊𝒄𝒊𝒍𝒂̆ 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒄𝒂̆ 𝒎𝒊𝒏𝒕𝒆𝒂 𝒂𝒔𝒐𝒄𝒊𝒂𝒛𝒂̆ „𝒊𝒎𝒑𝒆𝒓𝒇𝒆𝒄𝒕̦𝒊𝒖𝒏𝒆𝒂” 𝒄𝒖 𝒂𝒎𝒆𝒏𝒊𝒏𝒕̦𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒑𝒊𝒆𝒓𝒅𝒆𝒓𝒊𝒊 𝒔𝒊𝒈𝒖𝒓𝒂𝒏𝒕̦𝒆𝒊.
Prin acest stres în organism se menține un nivel de „alertă constantă”.
Iar în corp?...În corp se întâmplă tensiune.
Știm că de multe ori, perfecționismul a creat situații de evoluție și mișcare, este o caracteristică puternică a personalității noastre, dar este ideal să avem 𝒖𝒏 𝒆𝒄𝒉𝒊𝒍𝒊𝒃𝒓𝒖, să conștientizăm până unde este sănătos, să verificăm rațional, nu să rezistăm din emoție sau credință.
Perfecționismul nu înseamnă doar dorința de a face lucrurile bine, ci 𝒏𝒆𝒗𝒐𝒊𝒂 𝒄𝒐𝒎𝒑𝒖𝒍𝒔𝒊𝒗𝒂̆ 𝒅𝒆 𝒂 𝒆𝒗𝒊𝒕𝒂 𝒈𝒓𝒆𝒔̦𝒆𝒂𝒍𝒂 𝒔̦𝒊 𝒄𝒓𝒊𝒕𝒊𝒄𝒂, o tendință care 𝒊̂𝒔̦𝒊 𝒂𝒓𝒆 𝒓𝒂̆𝒅𝒂̆𝒄𝒊𝒏𝒊𝒍𝒆 𝒊̂𝒏 𝒂𝒏𝒙𝒊𝒆𝒕𝒂𝒕𝒆, 𝒓𝒖𝒔̦𝒊𝒏𝒆 𝒔̦𝒊 𝒇𝒓𝒊𝒄𝒂 𝒅𝒆 𝒓𝒆𝒔𝒑𝒊𝒏𝒈𝒆𝒓𝒆, ceea ce corpul resimite ca o nevoie de evitare , sau frica de a se implica.
Este o frecvență de tensiune, ca o dublă activare, dată nu numai de percepție(alertă) dar și de emoția trăită.
Apare și lipsa de energie sau freeze, din sentimente de lipsă de speranță, epuizare și stres, sau chiar gânduri de autovătămare, pentru că poate induce sentimentul că nu ai voie sau nu poți avea limite personale protective.
𝙎𝙊𝙈𝘼𝙏𝙄𝘾
Pentru că sistemul nervos este într-o continuă activare, nivelul de hormoni ai stresului fiind mare, biomecanic organismului este afectată în mod direct, își pierde elasticitatea, 𝒂𝒑𝒂𝒓𝒆 𝒅𝒆𝒏𝒔𝒊𝒇𝒊𝒄𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒇𝒂𝒔𝒄𝒊𝒂𝒍𝒂̆, 𝒔𝒄𝒂𝒅𝒆 𝒄𝒂𝒑𝒂𝒄𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂 𝒅𝒆 𝒂𝒅𝒂𝒑𝒕𝒂𝒓𝒆, 𝒔̦𝒊 𝒄𝒍𝒂𝒓 𝒂𝒑𝒂𝒓𝒆 𝒓𝒊𝒈𝒊𝒅𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂.
𝑴𝒊𝒔̦𝒄𝒂̆𝒓𝒊𝒍𝒆 𝒄𝒐𝒓𝒑𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒅𝒆𝒗𝒊𝒏’’𝒔𝒆𝒈𝒎𝒆𝒏𝒕𝒂𝒕𝒆’’, 𝒍𝒊𝒑𝒔𝒊𝒕𝒆 𝒅𝒆 𝒇𝒍𝒖𝒊𝒅𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆, 𝒅𝒆 𝒎𝒖𝒍𝒕𝒆 𝒐𝒓𝒊 𝒂𝒑𝒂𝒓 𝒅𝒖𝒓𝒆𝒓𝒊𝒍𝒆 𝒊̂𝒏 𝒄𝒐𝒓𝒑.
𝑪𝒐𝒏𝒕𝒓𝒐𝒍𝒖𝒍(𝒗𝒐𝒍𝒖𝒏𝒕𝒂𝒓) 𝒆𝒙𝒄𝒆𝒔𝒊𝒗 𝒅𝒖𝒄𝒆 𝒍𝒂 𝒎𝒊𝒔̦𝒄𝒂̆𝒓𝒊 𝒏𝒆-𝒏𝒂𝒕𝒖𝒓𝒂𝒍𝒆, 𝒓𝒐𝒃𝒐𝒕𝒊𝒛𝒂𝒕𝒆 𝒄𝒉𝒊𝒂𝒓, 𝒇𝒍𝒆𝒙𝒊𝒃𝒊𝒍𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆 𝒓𝒆𝒅𝒖𝒔𝒂̆ 𝒊̂𝒏 𝒛𝒐𝒏𝒂 𝒕𝒐𝒓𝒂𝒄𝒊𝒄𝒂̆, 𝒑𝒆𝒍𝒗𝒊𝒂𝒏𝒂̆.
La nivelul respirației implicațiile sunt, de asemenea, majore:
𝒓𝒆𝒔𝒑𝒊𝒓𝒂𝒕̦𝒊𝒆 𝒕𝒐𝒓𝒂𝒄𝒊𝒄𝒂̆ , 𝒅𝒆 𝒔𝒖𝒑𝒓𝒂𝒗𝒊𝒆𝒕̦𝒖𝒊𝒓𝒆, 𝒓𝒆𝒅𝒖𝒄𝒆𝒓𝒆𝒂 𝒎𝒐𝒃𝒊𝒍𝒊𝒕𝒂̆𝒕̦𝒊𝒊 𝒅𝒊𝒂𝒇𝒓𝒂𝒈𝒎𝒆𝒊( 𝒍𝒊𝒑𝒔𝒂 𝒃𝒖𝒄𝒖𝒓𝒊𝒆𝒊), 𝒐𝒙𝒊𝒈𝒆𝒏𝒂𝒓𝒆 𝒔𝒖𝒃𝒐𝒑𝒕𝒊𝒎𝒂̆, 𝒍𝒊𝒑𝒔𝒂 𝒓𝒆𝒈𝒍𝒂̆𝒓𝒊𝒊 𝒑𝒓𝒊𝒏 𝒆𝒙𝒑𝒊𝒓𝒂𝒕̦𝒊𝒆(𝒓𝒆𝒈𝒍𝒂𝒓𝒆 𝒑𝒂𝒓𝒂𝒔𝒊𝒎𝒑𝒂𝒕𝒊𝒄𝒂̆).
Un cerc vicios ce menținea activării simpatice continue, fără capacitate de reglare.
𝑼𝒏 𝒄𝒐𝒓𝒑 𝒔𝒂̆𝒏𝒂̆𝒕𝒐𝒔 𝒇𝒖𝒏𝒄𝒕̦𝒊𝒐𝒏𝒆𝒂𝒛𝒂̆ 𝒑𝒓𝒊𝒏 𝒂𝒍𝒕𝒆𝒓𝒏𝒂𝒏𝒕̦𝒂̆, 𝒑𝒓𝒊𝒏 𝒔𝒕𝒂𝒃𝒊𝒍𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆 𝒔̦𝒊 𝒎𝒐𝒃𝒊𝒍𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆. Oricare este prea mult, sau mai mult produce un dezechilibru.
Corpul devine ‘’ fix’’ atât de pregătit încât pregătirea devine o stare de stabilizare, nu de stabilitate. Ca și cm continuu ai încerca ceva.
𝑺𝒆 𝒈𝒆𝒏𝒆𝒓𝒆𝒂𝒛𝒂̆ 𝒐 𝒔𝒕𝒂𝒓𝒆 𝒅𝒆 𝒉𝒊𝒑𝒆𝒓𝒗𝒊𝒈𝒊𝒍𝒆𝒏𝒕̦𝒂̆ 𝒄𝒓𝒐𝒏𝒊𝒄𝒂̆ , ceea ce afectează procesele de autoreglare emoțională și corporală.
Perfecționismul are un impact puternic și asupra propriocepției și interocepției, și anume în 𝒔𝒄𝒂̆𝒅𝒆𝒓𝒆𝒂 𝒇𝒊𝒏𝒆𝒕̦𝒊𝒊 𝒑𝒆𝒓𝒄𝒆𝒑𝒕̦𝒊𝒆𝒊 𝒄𝒐𝒓𝒑𝒐𝒓𝒂𝒍𝒆, 𝒅𝒊𝒇𝒊𝒄𝒖𝒍𝒕𝒂𝒕𝒆 𝒊̂𝒏 𝒂 𝒔𝒊𝒎𝒕̦𝒊 𝒏𝒖𝒂𝒏𝒕̦𝒆 𝒊𝒏𝒕𝒆𝒓𝒏𝒆, 𝒑𝒓𝒆𝒅𝒐𝒎𝒊𝒏𝒂𝒏𝒕̦𝒂 𝒄𝒐𝒏𝒕𝒓𝒐𝒍𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒄𝒐𝒈𝒏𝒊𝒕𝒊𝒗 𝒂𝒔𝒖𝒑𝒓𝒂 𝒔𝒊𝒎𝒕̦𝒊𝒓𝒊𝒊, 𝒄𝒐𝒓𝒑𝒖𝒍 𝒆𝒔𝒕𝒆 „𝒈𝒆𝒔𝒕𝒊𝒐𝒏𝒂𝒕”, 𝒑𝒊𝒆𝒓𝒅𝒆𝒎 𝒂𝒃𝒊𝒍𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂 𝒅𝒆 𝒂 𝒔𝒊𝒎𝒕̦𝒊.
Corpul devine un spațiu în care ''perfecționismul'', în toate dimensiunile lui, este trăit.
Și apoi ca orice rigiditate, și tensiune blocată, prind formă, se somatizează. Aceasta trăsătură, deseori, poate fi asociată cu diferite tulburări somatice funcționale, caracterizate prin simptome fizice persistente fără o cauză medicală clară, dar și condiții precum Sindromul colonului iritabil, unde stresul cronic și hiperactivarea sistemului nervos joacă un rol esențial.
De asemenea, perfecționismul este frecvent asociat cu Fibromialgie, prin prisma tensiunii musculare cronice și a sensibilității crescute, precum și cu Cefalee tensională, generată de contractura persistentă a musculaturii cervicale.
Și dificultățile de reglare ale sistemului nervos pot conduce la Tulburări de somn, întreținute de hiperactivare și ruminație.
Hmm, mi-am propus să scriu puțin și concis...dar nu prea mi-a reușit! Aș mai avea de scris... dar este ok să fie imperfect, așa că...
Prin perspectiva integrativă, vă propun lucrul somatic și tehnici de reglare a sistemului nervos ca metode complementare în intervenția asupra perfecționismului.
Pentru că tehnici de lucru cu corpul, precum TRE® sau alte practici somatice ajută la desconectarea de la hipercontrolul cognitiv, la eliberarea tensiunii musculare și la restabilirea unei relații sigure și flexibile între corp și emoții.
Un spațiu d conștientizare, siguranță și reglare te pun în contact cu naturalețea corpului, cu aceea intelșigență
Integrarea dimensiunii somatice ne permite ii să experimentăm, să cultivăm autocompasiunea a bazată pe prezența, conținerea și toleranța la imperfecțiune.
