24/10/2025
Întodeauna am fost o căutătoare. Inima a cerut, mintea a făcut strategia iar corpul a urmat dorința. Fără să știu, am urmat o cale naturală. Pentru că așa îmi emana ființa: în naturalețe!
Când am început formarea în psihoterapie integrativă, m-am înțeles, pentru că am înțeles holismul.
Ce este terapia holistică?
Holismul este o abordare prietenoasă de terapie, întregirea care caută răspuns prin știință, sau știința s-a împrietenit cu omul și i-a oferit acestă variantă de întregire, încă nu m-am decis.
De ce cred că perspectiva holistică este o abordare înțeleaptă și naturală?
Pentru că nu se întâmplă cu forțare ci cu blândețe, înțelegere și raționament. Toate sistemele comunică, și aduc împreună ceeea ce poate respingem dar nu putem uita.
Abordarea holistică readuce traducerea între lumi: psihicul devine corp, corpul devine psihic. Ceva de genu’ : un gând produce o reacție electrică, care modifică o secreție hormonală, care schimbă un comportament, care transformă relațiile noastre – și astfel realitatea.
Din această perspectivă, vindecarea devine o cooperare între nivele: psihic, fizic, relațional.
�Un terapeut holistic nu caută “defectul”, ci observă tiparul. El creează un spațiu de vindecare, de reorganizare, de regenerare. Terapeutul est un instrument viu, blând, este o oglindă profundă, de introspecție , ascultare somatică și observare integrativă.�Nu întreabă doar „ce doare?”, ci și „unde s-a pierdut legătura?”�Pentru că acolo unde conexiunea se rupe, apare suferința – iar acolo unde se restabilește conexiunea, revine viața.
Holismul este, de fapt, o ecologie a ființei.�Ne învață că omul nu e stăpânul lumii, ci o celulă dintr-un organism mai mare – planeta, natura, rețeaua umană.
Ceea ce numim “eu” este, de fapt, o conversație între sute de procese interdependente: hormonale, neuronale, emoționale, relaționale.
�Totul se reglează prin interdependență.�Așa cm corpul are nevoie de somn pentru refacere, și societatea are nevoie de cooperare pentru echilibru. Structurile noastre interioare, chimice, au nevoie de cooperare, de fluiditate.
Holismul nu respinge știința analitică, ci o completează. Dacă analiza este lumina care pătrunde detaliul, holismul este umbra care-i dă profunzime. Un medic poate înțelege chimia inflamației, iar un terapeut holistic va întreba ‘’și unde s-a rupt conexiunea cu viața’’?
Poate, de aceea holismul e mai mult o atitudine decât o teorie:�un mod de a privi lumea cu curiozitate, nu cu control;�cu respect, nu cu frică.
Știința ne arată cm funcționează viața, iar viața este organică. Ea se schimbă, se transformă, ca o reacție chimică.�Holismul ne amintește de ce merită trăită.
Așa, am adus eu laolaltă tot ce sunt eu, ce am învățat și am căutat. Holismul este o punte de legătură între ancestral și prezent, între inteligența corpului și a minții. Este ceva ce noi știm de fapt, în profunzimea noastră și aducem Aici și Acum cu claritate și transformare.