01/02/2026
Colapsul narcisistului
La un moment dat, un narcisist poate trece prin ceva numit "colaps narcisic". Colapsul narcisic descrie un moment în care o persoană cu trăsături narcisice se prăbușește emoțional deoarece nu mai primește validare, atenție sau control din partea celor din jur.
Pentru astfel de persoane, reacțiile celorlalți (care pot oscila între admirație, teamă, supunere, confirmare etc.) devin o sursă de combustibil. Cât timp această sursă există, imaginea de sine rămâne stabilă la suprafață.
Colapsul apare frecvent în contexte de pierdere, despărțire, eșec, pensionare, boală, pierdere a statutului social, izolare etc. De aceea este asociat uneori cu bătrânețea, pentru că odată cu vârsta scad influența, controlul, viața socială și capacitatea de a impresiona pe ceilalți.
Și cm se vede colapsul narcisistului? Ca o retragere, tăcere, izolare, anxietate sau gol interior. Problema este că identitatea a fost susținută mai mult de imaginea publică și de reacțiile oamenilor decât de un "eu" interior stabil.
În timp, cu precădere spre bătrânețe, astfel de oameni pot ajunge să se simtă tot mai abandonați (chiar de propria familie), tot mai singuri, tot mai lipsiți de sens. Iar cei din jur, după ani de presiune emoțională, manipulare sau oboseală, aleg să plece. Unii pleacă din durere sau răzbunare, alții din nevoia de a-și proteja liniștea & demnitatea. Alții, pur și simplu, dintr-un instinct de supraviețuire.
Când cineva trăiește din controlul asupra altora se lovește inevitabil de un moment în care oamenii nu mai POT sau nu mai VOR să susțină acel tipar.
Iar aici, din perspectivă creștină, nu răzbunarea vindecă, ci pacea, iertarea & limitele puse la timp.
Dinu Stetco ✍🏼
