30/09/2025
Când mă uit la animalele mele cm caută să stea aproape, să se atingă, să doarmă lipite, îmi amintesc de ceva foarte simplu: și noi, oamenii, suntem ființe de atașament. Proximitatea, simplul fapt de a fi lângă cineva drag, este una dintre cele mai clare forme prin care iubirea și siguranța se exprimă.
În primii ani de viață, creierul nostru abia învață ce înseamnă „sigur” și „nesigur”. Și asta se întâmplă prin mici experiențe de zi cu zi: mersul la grădiniță, lăsatul la bunici, adormitul singur în pat, momentul când am fost luați sau nu în brațe, felul în care ni s-a oferit mâncare, mersul la oliță, momentele în care am fost consolați sau, dimpotrivă, lăsați să „ne liniștim singuri”. Toate aceste detalii aparent banale ne modelează felul în care avem încredere în oameni și în relații.
Asta explică de ce teoria atașamentului este una dintre cele mai validate științific teorii psihologice actuale. Zeci de ani de studii au arătat că felul în care am fost susținuți emoțional ca și copii rămâne baza pe care construim toate relațiile adulte.
În terapie, cel mai des întâlnesc persoanele cu atașament anxios. Sunt acei adulți care au învățat că mediul e nesigur pentru explorare și că nu se pot descurca singuri. Paradoxal, ei ajung adesea în relații cu persoane cu atașament evitant – cei care au crescut cu credința că „nu mă pot baza pe nimeni, e mai sigur să mă descurc singur”. Rezultatul? O chimie intensă, dar și multă durere, pentru că fiecare activează rana celuilalt.
Partea bună e că atașamentul nu e fix. Chiar dacă am crescut într-un mediu nesigur, prin experiențe vindecătoare și terapie, putem învăța ce înseamnă atașament securizat. Putem descoperi că proximitatea nu e amenințare, ci siguranță. Și atunci o relație sănătoasă se simte ca acasă, un loc în care revii mereu cu drag și în care găsești confort.
Iar când ma uit la animalele mele, mai ales la pisica mea, îmi dau seama de asta, încrederea este baza pentru o relație sigură. Aproprierea și atingerea sunt limbaje universale ale iubirii.
