02/02/2026
Zilele trecute m-a sunat cineva și mi-a spus, pe un ton foarte serios: „Domnule doctor, sunteți invitat la PRO TV să vorbiți despre consumul de substanțe psihoactive.”
Am închis telefonul și, pentru o clipă, m-am întrebat dacă nu e o confuzie, pentru că eu nu fac live-uri cu adevăruri universale și nu vând suplimente alimentare pentru prosperitate, fericire sau „dopamină naturală activată cosmic”.
Nu promit că „dacă vrei cu adevărat, poți”, nu spun că „totul e în mintea ta” și, din păcate, nu știu să manifest nimic în afară de realitatea de zi cu zi.
În schimb, o coincidență total neinspirată, sunt medic legist, medic psihiatru și am formare în medicina adicției, iar o altă coincidență, la fel de incomodă, este că zilnic intru în contact cu oameni care consumă. Cu cei care au început „ocazional”, cu cei care „știau exact ce fac”, cu familii care ajung prea târziu la informația corectă.
Poate ar fi fost mai bine să fiu influencer sau specialist în orice alt domeniu unde consecințele nu apar în dosare, analize și povești de viață.
Poate atunci aș fi vorbit mai mult despre motivație și mai puțin despre realitate, dar când vezi aceleași mecanisme repetându-se, aceleași scurtături care duc mereu în același loc,
înțelegi că problema nu e lipsa de voință,
ci lipsa de educație serioasă.
Așa că da, îmi cer scuze dacă uneori îmi permit să dau sfaturi, nu sunt o autoritate supremă, nu am soluții magice, nu vând nimic, doar că, atunci când realitatea îți intră zilnic în cabinet, în rapoarte și în viețile oamenilor, din ce în ce mai greu să taci politicos.
Invitația la TV nu e un trofeu, este doar un semn că discuția trebuie dusă din zona senzaționalului în zona responsabilității.
De aceea vreau să dezvolt, la nivel național, prin Asociația MindHelp, o activitate de educare a populației în domeniul dependențelor, fără panică,
fără stigmatizare, fără promisiuni de tip „garanție 100%”.
Și, ca notă personală, m-am bucurat sincer că, în studio, chiar lângă mine, filma Carmen Chindriș împreună cu Taraful Rutenilor, oameni pe care îi apreciez din suflet, pentru autenticitate, muncă și respectul față de ceea ce fac.
Dacă asta înseamnă că uneori „îmi permit” să vorbesc, îmi asum, pentru că realitatea, din păcate, nu are cont de TikTok.
Cu stimă,
Dr. Cristian Paparău
