13/11/2025
Despre impostura, via Psiholog dr.Sandra O'Connor
Reîncălzesc o ciorbă pentru că pare că nu se termină niciodată discuția despre soluțiile miraculoase care promit să repare suflete rănite în ritm alert, iar întregul spectacol al acestor promisiuni devine uneori atât de previzibil încât te întrebi dacă nu cumva asistăm la o repetiție infinită în care doar ambalajul își schimbă culorile.
Realitatea din spate rămâne aceeași.
Oricine are suficientă imaginație poate să ofere un drum spre vindecare în treizeci de minute, un ritual reinventat peste noapte sau o tehnică venită dintr-un spațiu prezentat ca fiind inaccesibil muritorilor de rând. Faptul că ceva sună seducător nu înseamnă că are fundament științific, iar oamenii aflați în momente de vulnerabilitate pot fi atrași cu ușurință în universuri care par incredibil de promițătoare. Vindecare in 15 minute pe zi, slăbit în 10 minute/zi, creme de față care nu au cm să penetreze membrana celulară(e ca și cm ai vrea să bagi o minge de plajă prin ace de perfuzie), etc.
Întotdeauna m-a fascinat cât de greu e să faci distincția între un specialist competent și un impostor bine antrenat în spectacolul prezentării de sine.
Există forme de impostură care pornesc de la exagerarea unor abilități reale, altele care se sprijină pe certificări inventate, altele care creează o poveste spirituală greu de verificat, iar altele cultivă senzația că ai în față un om cu puteri pe care restul lumii nu le-ar putea înțelege.
Există impostură cu limbaj elevat, impostură cu jargon pseudo-neurologic, impostură terapeutică, impostură spirituală, impostură de tip mentor, impostură colocvială, impostură bazată pe piramidă emoțională, oh doamne, câte și mai câte sunt.
În momentul în care ești vulnerabil devine aproape imposibil să faci diferența între ceva realizabil și ceva care apare ca un scenariu fantezist, prezentat într-un mod atât de spectaculos încât ai senzația că dacă nu te bagi rapid la vindecare, ai ratat o poartă spre un alt nivel al existenței.
Singurul reper pe care ne putem baza în mod real, rămâne cel ce poate fi verificat în realitate, ce are ancoră în formare profesională, ce se regăsește într-un CV valid, ce este reglementat și ce își poate susține afirmațiile prin traseu clar și transparent. Adică verificați fraților, verificați dragi oameni la cine mergeți, verificați, nu vă luați după legitimizarea că escrocii își fac poze cu vedete ca să se legitimizeze, și nu doar atât, vă vor vorbi despre asocierile lor cu persoane legitime, de vă vor sângera urechile de la atâta aruncare de nume.
Criteriile de verificare sunt neatractive pentru cei care vânează senzaționalul, dar sunt sănătoase pentru oricine caută o formă reală de sprijin. Poți întreba cine este persoana din fața ta, ce spune că este, ce instituție îi reglementează profesia, unde își publică CV-ul, unde pot fi găsite informațiile despre formarea ei, ce cod etic o obligă, unde poate fi verificat traseul profesional, ce comunitate o supraveghează și ce responsabilități are în raport cu tine. Aceste întrebări nu au glamour, dar filtrează eficient realitatea.
Există și impostura structurată în sisteme care funcționează pe dinamici de grup atent gândite. Am observat formări care încep prin a te invita într-un spațiu declarat de dezvoltare personală, continuă prin etape prezentate drept avansate și ajung să te transforme, în mijlocul propriei tale vulnerabilități, într-un facilitator care lucrează cu alți oameni, deși tu ești încă în terapie, încă în proces, încă în căutări, fără o bază de practică solidă. Ajungi să practici într-un context în care nu există etică, nu există limite, nu există transparență, nu există protecție. Totul se bazează pe ideea că această ascensiune prin cercuri de formare te apropie de un statut special, iar presiunea de a rămâne în sistem crește pe măsură ce avansezi. Telefon după telefon, mesaj după mesaj, uneori chiar întâlniri video în care ești acuzat de lipsă de angajament față de tine însuți, totul pentru a te reîntoarce acolo unde ai devenit util sistemului. Am auzit de situații nasoale. Cum îți dai seama că ceva nu e ok? Cânt te sună profesionistul să te tragă la răspundere că nu te înscrii în vreun program sau îți vâră pe gât programe pe care nu le voiai.
Această zonă gri a escrocheriei profesionale e diversă. Unii oameni sunt seducători prin carismă, alții prin limbaj pseudo-academic, alții prin promisiuni ezoterice, alții prin tehnici de manipulare afectivă. Diferența dintre impostură și competență professională devine un exercițiu de discernământ care se dezvoltă în timp, în contact cu realitatea psihologică, cu etica și cu experiența profesională.
Aș putea să spun că un specialist competent te sprijină fără să îți promită miracole, îți respectă ritmul fără să îl forțeze, îți menține autonomia și îți protejează vulnerabilitatea.
Lucrez cu oameni în structuri care au de-a face cu practica terapeutică și psihologia de douăzeci și șase de ani(de 13 ani în România), am studiat, am predat, am practicat, am supraviețuit unor contexte care merită un capitol separat și tot nu am găsit niciun tratament instant, nicio metodă care să repare în timp record ceva ce s-a format în ani, niciun ritual care să ofere resetare emoțională perfectă. Am doar uneltele pe care mi le permit etica, formarea și experiența, exact cm au și colegii mei serioși, calzi, profesioniști, care și-au construit cariere întregi prin muncă și responsabilitate.
Sorry, nu vă voi putea da la plic de supă instant secrete și miracole, încă mai am eu zeci de ani de studiu ca să fac o supă din aia cu legume ca la carte.
Partea ludică e uneori singurul antidot la toată gravitatea despre care vorbesc.
Dacă aș lua totul ca pe un adevăr imuabil, aș ajunge să mă uit cu prea multă solemnitate la lucruri care merită și puțină detașare. Așa că, pentru că îmi sunteți dragi și pentru că simt nevoia să detensionez toată această discuție, vă las un mic secret pe care l-am descoperit în decenii de practică.
Aici e secretul profesiei noastre:
Dacă distribui această postare la alți zece oameni, la ora șapte fără un minut îți va scrie un domn care susține că a descoperit cheia prosperității, iar cheia aceasta se activează exclusiv atunci când îți fotografiază aura prin ecranul telefonului pentru suma de 1000 de euro. Dacă alegi să ignori mesajul lui, prosperitatea se va îndrepta instantaneu către vărul lui din Spania, acela care postează pe Facebook rețete cu maioneză la fiecare masă și explică tuturor că fericirea vine din alinierea chakrelor cu ciucurii covorului persan.
