27/10/2025
Se spune că unii oameni se nasc flămânzi nu de pâine, ci de atingere.
Ea era unul dintre ei.
De mică, își amintea fiecare secundă în care ar fi vrut să fie văzută.
O mână pe obraz, o privire care să spună „Ești destul.”
Dar tatăl ei nu o vedea.
Privea prin ea — ca prin aer.
Așa a învățat să lupte pentru o privire.
Să devină bună, cuminte, perfectă.
Să fie tot ce credea că ar putea face un tată mândru.
Dar el tot nu o vedea.
Și atunci, undeva în adâncul inimii ei, s-a născut o convingere otrăvită:
„Nu merit iubirea. Trebuie s-o câștig.”
A crescut purtând această propoziție în sânge.
A devenit femeie, dar rana a rămas aceeași.
Căuta iubirea în alți bărbați, dar în fiecare dintre ei îl căuta, de fapt, pe el.
Pe tatăl care nu venise niciodată.
Iar fiecare iubire eșuată o întorcea acolo, la fetița care bătea cu pumnii mici într-o ușă rece de piatră:
„Deschide, te rog! Uită-te la mine! Spune-mi că nu a fost o greșeală că m-am născut!”
Dar ușa nu s-a deschis niciodată.
Și într-o zi, ceva s-a frânt în ea.
S-a prăbușit pe podea și a înțeles:
Poate că nu el era zidul. Poate că eu eram cea care nu știa să plece.
A privit în sine și a văzut copilul acela mic, obosit, care încă aștepta iubirea.
S-a apropiat de el și i-a șoptit:
„Gata. Nu mai bate. Ușa aia nu duce nicăieri. Vino cu mine.”
Și pentru prima dată, nu a mai cerut iubirea.
A început să o simtă.
În aer, în lumină, în oameni, în ea însăși.
Atunci a înțeles ceea ce niciun adult nu-i spusese vreodată:
> Nu ai nevoie să fii iubită de cineva anume ca să simți iubirea.
Ai nevoie doar să încetezi să te pedepsești pentru că nu ai primit-o.
A plâns mult în ziua aceea. Dar lacrimile nu erau triste.
Erau ca o ploaie care spală o viață întreagă de rușine și vinovăție.
Apoi, ani mai târziu, când tatăl ei, slăbit, i-a spus:
„Poate n-am fost un tată bun…”
Ea i-a zâmbit.
„Ai fost exact tatăl care trebuia să fii ca eu să mă găsesc pe mine.”
Și în clipa aceea, ușa de piatră s-a topit.
Nu între ei — ci în ea.
Pentru că adevărata eliberare nu vine când cineva te iubește, ci când înțelegi că nu ai fost niciodată lipsită de iubire, doar ai uitat de unde vine.
