MonaGeorgescu.ro

18/02/2026

🧡 🤍 🧡 🤍 Și ce poți să faci pe o așa vreme, dacă zăpada e mai mare decât tine și nu ai voie afară, nu poți să ieși pe stradă să îl cauți pe Jderuț și să bați alte pisicuțe? Ce poți să faci? Ziceți voi. 🧡 🐈

16/02/2026

16 semne că te confrunți cu agresivitatea pasivă / Agresivitatea pasivă este un mecanism de apărare prin care furia, frustrarea, invidia, ostilitatea simțite față de tine sau față de alții sunt exprimate indirect - în loc să fie exprimate deschis. Asta trebuie să ne arate că oamenii au discernământ, vor să provoace celorlați cel puțin disconfort, de aceea nu au curaj să se exprime deschis - pentru că se tem de consecințe, de discuții în care sunt chestionați, confruntați, contraziși și, poate, puși la punct iar relațiile cu ei încheiate.

Sunt foarte puține la număr persoanele care fac în mod neintenționat astfel de lucruri - și le recunoști cu ușurință, pentru că nu le repetă și nu e nevoie să le ții discursuri despre normalitate sau despre felul in care te afectează comportamentele lor.

Așa că merită să le mai găsești scuze celor care au discernământ și intenția repetată de a-ți provoca disconfort, încât să crezi că ''nu și-au dat seama ce fac"? Aud des scuza asta, din partea celor care nu ar trebui să scuze nimic: mai exact, din partea celor care se consideră victimele celor menționați.

Si cm se manifestă agresivitatea pasivă: aparent subtil, dar prin comportamente pe care nu poti spune că nu le observi: amânarea intenționată a sarcinilor, uitarea programărilor, tăcerea intenționată (silent treatment), sarcasmul sau ignorarea, având scopul de a evita confruntările directe.

Las o listă cu 16 semne că te confrunți cu agresivitatea pasivă - și ce să faci atunci când în viața ta există persoane pasiv-agresive

Pe scurt, agresivitatea pasivă arată adevăruri indirect spuse despre tine sau despre alții. Adevăruri atent mascate, cu mare grijă cosmetizate.

Agresivitatea pasivă este forma indirecta prin care cineva îți arată, de fapt, cât valorezi în fața sa și felul în care este implicat în relația cu tine.

Urmărește dacă în comportamentele celor din jur - cât și la tine, bineînțeles, pentru că lupa trebuie pusă și pe propria persoană, dacă vrei să evoluezi - apar aceste semne. :) Asadar, nu căuta doar la alții:

1. Afișarea unei atitudini de genul "Eu le știu pe toate''," Eu sunt centrul universului tău și al altora"
2. Pedepsirea prin ignorare și izolare în tăcere a celor din jur
3. Invidia în raport cu realizările celorlalți
4. Lipsa de punctualitate, uitarea programărilor - persoana verifică, astfel, dacă este importantă pentru tine, dacă îți este frică să o confrunți pentru întârzieri repetate, dacă tolerezi să își bată joc de timpul tău, etc.
5. Evitarea responsabilităților prin programarea unor activități apărute tocmai când responsabilitățile trebuiau asumate (statul la serviciu peste program sau implicarea în alte activități exact când copilul sau soțul au nevoie de tine, când prietenii au nevoie de ajutorul tău și de susținerea ta)
6. Victimizarea - a face pe victima când ești confruntat pentru comportamentele tale
7. A te văita și a face pe victima, pentru a atrage mila altora, deși nu ești victimă și te poți oricând retrage din relațiile toxice sau abuzive pe care le întreții pentru avantaje
8. Cicăleala - în loc să comunici ferm și asumat ce vrei să se schimbe, cât și consecințele dacă lucrurile nu se schimbă
9. Amânarea - pentru a obține rugămințile celor din jur, pentru a te simți important
10. Invadarea sau ignorarea granițelor celorlalți
11. Încălcarea convențiilor sau a angajamentelor cu cei din jur
12. Dominarea și controlul
13. Îndatorarea celor din jur cu servicii nesolicitate, indatorare ce are scop manipulativ pentru a te determina sa nu reactioneazi cand constati abuzurile
14. Lingușirea, pentru a obține atenție și alte avantaje
15. Bârfa - pentru a atrage atenția asupra propriei persoane și pentru a poza în ceea ce nu ești.
16. Scuza "Nimeni nu e perfect" - atunci când pasiv-agresivul nu mai are la ce argumente să apeleze, pentru a-și justifica comportamentele.

Agresivitatea pasivă apare în toate relațiile - atât în cele personale, cât și în cele profesionale.

În online recunoști agresivitatea pasivă în cazul multor persoane: tăcerea atentă a celor care tac dar privesc cu maxim interes, din umbra social media - silent watchers. Sigur, de luat în calcul și educația precară și faptul că unor persoane le este rușine cu faptul că nu știu să scrie corect românește și nu știu să aștearnă doua gânduri, cu subiect și predicat referitoare la un subiect. Dar asta este - nu te împiedică nimeni să înveți, indiferent de vârstă. Însă marea majoritate a silent watcher-ilor o constituie ambele categorii care se regăsesc din plin în postările ce țin de educația pentru relații și de educația psihologică: abuzatorii și victimele, cei care nu doresc să facă schimbări și care preferă să culeagă idei convenabile inclusiv pentru a se chema reciproc în instanță și a-și pune la mijloc copiii. Regret să îți spun că, dacă faci asta, numai părinte maturizat emoțional și relațional nu ești și nu te interesează binele copilului, ci doar binele tău obținut prin manipulare, șantaj, tot felul de manevre prin care pui la mijloc copilul sau copiii.

Sigur - sa nu uit: tu poti sa te porti cm vrei, nimeni nu te poate impiedica sa faci ce vrei. Dar sa faci doar cu viata ta, da? Zic si eu.

Relațiile, în secolul narcisismului si al psihopatiei, conțin toate aceste "ingrediente" din postare. Plus altele pe care, pentru a nu scrie chiar un roman, nu le-am menționat.

Ce ai de făcut când te confrunți cu oricare dintre comportamentele de mai sus:

1. Nu intra în dinamica în care ești provocat să intri
2. Abordează problema în mod cât se poate de direct și foarte rațional, fara a-ti explica trairile - ci a arata exact si cat se poate de direct ce comportamente au fost deranjante sau umilitoare pentru tine, cat si a-ti anunta consecintele in cazul in care astfel de comportamente se repeta (in cazul celor cu tulburari de personalitate care isi trateaza aceste probleme, comportamentele neadecvate se vor repeta)
3. Învață să respingi din start comportamentele pasiv-agresive și să nu le găsești nicio scuză
4. În funcție de natura relațiilor, învață să te repoziționezi corect fata de pasiv-agresivi, afirmând-ți și reafirmandu-ti granițele psihologice, fizice, sexuale, de timp, de spațiu, financiare sau materiale
5. Menține pe termen lung toate schimbările în simțire, gândire și comportament
6. Aplică imediat consecințe dacă lucrurile nu se schimbă.

Toate acestea (1-6) te vor ajuta să dobândești instincte sanatoase și să adaugi și alte schimbări.

De ce? Pentru că, mai pe românește, prin comportamente pasiv-agresive, oamenii îți arată că nu dau doi bani pe tine. Scuzați-mi franceza, cm ar veni - dar astfel de oameni chiar arată asta, nu se sfiesc.

Mulțumesc pentru că mă citești!

14/02/2026

Happy Valentine! Dar este, oare, de ajuns să iubești?
Mulți oameni spun că da. Iar mulți oameni au înțeles că iubirea nu e de ajuns și că are nevoie de multe ingrediente pentru a rezista probei timpului.

Iar dacă azi nu ai primit măcar o floare, îți ofer eu acești ghiocei gingași, delicați, fragili si, de fapt, puternici. 🤍

Am ocazia să văd iubiri și relații care rezistă - tot mai puține, ce-i drept - exact datorită ingredientelor care din cele mai multe relații lipsesc.

Multe potențiale iubiri devin relații complicate și pline de conflicte, în timp ce partenerii lasă comportamentele, atitudinea, lipsa de comunicare, așteptările nerealiste să distrugă ce părea că i-a unit.

Las rândurile îndrăgitului psiho-sociolog Jacques Salomé să aducă răspunsuri celor ce se întreabă de ce nu durează relațiile, de ce iubirea dispare ca și când nu a existat, de ce nu o poți chema înapoi, de ce se despart oamenii sau de ce tot mai mulți nu își mai doresc relații și preferă singurătatea în care liniștea interioară este mult mai importantă, - singurătatea sănătoasă.

"Nu e de ajuns să îi spun te iubesc, dacă nu pot primi toată această dragoste în mine.
Nu e de ajuns să vreau să fiu iubit, dacă relația mea nu este în acord cu darul iubirii primite.
Nu e de ajuns să îmi exprim dorințele, trebuie de asemenea să accept să nu le impun.
Nu e de ajuns ca ea să-mi spună dorințele ei, dacă nu știu să le primesc sau să le amplific.
Nu e de ajuns să o las să creadă că vreau o relație de cuplu, când eu îmi doresc doar sa ne întâlnim.
Nu e de ajuns să raspund așteptărilor ei, dacă nu știu să le exprim pe ale mele.
Nu e de ajuns să o las să creadă că mă poate iubi, dacă mie mi-e teama de iubire sau mi-e frica să devin dependent.
Nu e de ajuns să mă las iubit, dacă nu sunt sigur de propriile mele sentimente.
Nu e de ajuns să fiu pasional, dacă nu disting nevoile ei de ale mele.
Nu e de ajuns să mă arat cu ea, dacă nu o vad când suntem împreuna.
Nu e de ajuns să îi promit ziua de mâine, dacă nu sunt capabil să traiesc în prezent.
Nu e de ajuns să îi spun: vreau să traiesc cu tine, dacă nu sunt eliberat de angajamentele mai vechi.
Nu e de ajuns să îi spun: poți conta pe mine, daca eu sunt înca dependent.
Nu e de ajuns să îi fiu fidel, dacă simt că nu îmi sunt fidel mie însumi.
Dar uneori e de ajuns sa-mi asum riscul de a spune toate acestea și mai multe pentru a începe să construim împreuna dincolo de întâlnire, o relație plină de viață."

Sper să poți lăsa rândurile de mai sus să "lucreze" pentru tine.
🤍

12/02/2026

Regret să îți spun, dar a iubi nu înseamnă a lăsa pe cineva să te rănească. Asta nu e iubire - e ceva ce tu nu vrei să îți lucrezi: dependența afectivă, economică și/sau sexuală, e stil de atașament anxios, e semn al lipsei de educație psihologică și relațională.

E important să îți lucrezi toate acestea înainte de o nouă relație și să găsești pe cineva care și le-a lucrat înainte de a începe relația cu tine - este esențial, când îți dorești o relație sănătoasă.

Pregătirea pentru o relație este mult mai interesantă și utilă decât pregătirea pentru dating.

Observ cm dating-ul înseamnă, azi, cm să ajungi mai repede să te folosești de celălalt. Și atunci... tu spui ca vrei o relație sănătoasă - dar bazată pe minciuni, manipulare și strategii? Sigur nu ești în direcția bună, dacă nu renunți la convingerile greșite despre relații. Așa încât, și relația următoare te va durea. Sau vei produce durere în următoarea relație, dacă tu crezi că celălalt va trebui să accepte să îl rănești, să îți accepte instabilitatile, impulsivitatea, obiceiurile toxice,lipsa de implicare adultă, etc. doar pentru simplul fapt ca te iubește. Cel mai probabil, nu te iubește - însă, din cauza dependențelor menționate mai sus, nu se cunoaște pe sine și confundă iubirea cu sacrificiul de sine, crede că suferința se șterge făcând alt și alt compromis.

Ziceam și eu așa - că poate cineva are azi nevoie să audă asta.

Mulțumesc pentru că mă citești și pentru că suntem pe aceeași pagină unde educația relațională și cea psihologică descurcă gânduri, convingeri și aduce sens celor care acum se află la o răscruce!

11/02/2026

După despărțirea de un partener toxic, abuziv, narcisic, psihopat, vei găsi / primi recomandarea de a păstra cu strictețe No contact.

Dar funcționează oare, pentru toată lumea?

Te invit să citești în continuare – cu mențiunea că, dacă încă nu ai lucrat asupra anumitor aspecte ale tale cu ajutor de specialitate, unele idei pot naște contrariere, disconfort, cât și entuziasmul aflării unor noutăți necesare despre propria persoană. De asemenea: pentru că multe persoane confundă articolele pe teme ce țîn de psiho-educație, psihologie, educație relațională, etc. cu diagnosticarea: diagnosticele nu le pui online, doar pentru că citești un astfel de articol sau pentru că ai văzut un reel în care ai găsit asemănări și potriviri cu situația ta.

Sa revin la tema articolului 🙂

No contact funcționează din prima atunci când persoana are limite (granițe) sănătoase și un stil de atașament securizant.

Însă pentru cineva cu dependență emoțională, cineva cu dorința de răzbunare pentru că s-a tot sacrificat pe altarul abuzului, cineva cu elemente de narcisism negate, No contact va fi imposibil sau foarte greu de pus în practică – această persoana făcând orice ca să reia legătura cu agresorul, (de exemplu, trimițându-i chiar poze cu noul iubit – pentru a crea gelozie în agresor), deci nu sunt de mirare următoarele sale reacții și mai agresive. Sau lăsându-l pe agresor, după despărțire, sa o impresioneze cu promisiuni că se va schimba. Așa încât, conform statisticilor, victimele se vor întoarce la abuzatori de cel puțin 7 sau 8 ori.

În tot acest timp, abuzatorii își continua abuzurile și le presară cu promisiuni de schimbare, schimbare care durează puțin și care apoi e înlocuită de abuz. Este vorba despre ciclul abuzului care, în multe cazuri, se încheie prin femicid.

Adaug aici o recomandare sau chiar atenționare pentru părinții de fete: cultivati-le fiicelor, de la varste cât mai mici, încrederea în ele și nevoia de autonomie – doar în această manieră vor putea părăsi un agresor, după primele semne pe care acesta le va da: jigniri, ironie, sarcasm, control, posesie, abuz sexual, abuz fizic, abuz economic.

Învățați-vă fiicele, de mici, că NU înseamnă NU și că STOP înseamnă, în primul rând, a-și spune lor STOP, după ce au încheiat astfel de relații - indiferent de natura relatiilor.

Este important ca unei persoane dependente emoțional să nu îi spui „Viața merge înainte” sau „O să găsești pe altcineva”. Sistemul nervos al persoanei dependente nu știe să supraviețuiască în afara suferinței, toxicitatii, abuzului.

Persoana dependenta vrea înapoi simbioza cu efecte distructive pe care a avut-o cu persoana abuzivă sau toxică, vrea sa știe că agresorul încă o iubește – de aceea și vrea să îl facă gelos – și, în lipsa solicitării sprijinului de specialitate și a unui grup de susținere, se va întoarce acolo unde suferința este familiară, va apela la jocuri psihologice pentru a păstra legătura, va crede că așa arată iubirea – acceptând suferința, toxicitatea și abuzul și luând asupra sa vinovăția pe care trebuie să o simtă partenerul toxic abuziv. Sau va vrea sa arate că este mai tare decât agresorul - se va afisa in social media si nu numai cu un nou partener pentru ca va vrea să îl facă gelos pe agresor și să o caute.

Mulțumesc pentru că și azi mă iei cu tine și te invit să citești continuarea articolului pe site, aici: https://monageorgescu.ro/no-contact/

O zi frumoasă, cu drag!
Mona

După despărțirea de un partener toxic, abuziv, narcisic, psihopat, vei găsi / primi recomandarea de a păstra cu strictețe No contact. Dar funcționează oare, pentru toată l

10/02/2026

Se vorbește mult despre narcisism - ceea ce este foarte bine, oamenii trebuie să fie corect informați. Cu condiția să integreze în viața lor ceea ce află.
Însă am remarcat că se vorbește prea puțin despre normalitate.
Așa că iată câteva criterii.

Cu drag,
Mona

09/02/2026

Semnul principal că relația ta de cuplu este una toxică sau abuzivă: începi să te micșorezi tu, ca celălalt să nu se simtă inferior, incapabil, iresponsabil, instabil emoțional.

Da, foarte multor oameni asta li se întâmplă în relațiile cu partenerul sau cu partenera de cuplu, iar prețul plătit înseamnă multă frustrare, furie reprimata, frica de a te exprima, depresie, anxietate, somatizari, preluarea rușinii și vinovație sale pe umerii tăi, afectarea vieții tale interioare, etc.

Excepțiile sunt puține - și este un noroc, pentru câțiva dintre noi, dacă am pornit în viață cu câteva învățături esențiale care ne asigură păstrarea demnității, a echilibrului interior și a sănătății mentale.

Îți las azi un articol care îți poate salva viața - salvează-l, pentru a reveni asupra sa.

Sau, dacă articolul nu îți vorbește ție, trimite-l unei prietene sau unui prieten care știi că se pierde pe sine în relația sa. Poate că îți va mulțumi.

Rămân deschisă comentariilor pe ceea ce "auzi că vorbește și aici despre tine, iar dacă pur și simplu tu crezi că este în regulă să te micșorezi în relație sau ca partenera/partenerul tău îți e dator cu asta, go for it - ai mare dreptate. Căci... cine sunt eu să mă opun, dacă ție așa îți place să trăiești?

Din păcate, in cazul celor mai mulți oameni, astfel de învățături esențiale nu sunt preluate de la mame, de la tați sau de la bunici. Din pacate, nu sunt nici predate în sistemul de învățământ - iar societatea induce, cu usurinta, fetelor si băieților, femeilor si barbatilor, ''învățături'' și convingeri greșite care contribuie semnificativ la pierderea demnității, a echilibrului lor interior și a sănătății mentale.

Las azi câteva dintre aceste învățături esențiale despre pericolul micșorării în relații - sper să ajute măcar o femeie, măcar un bărbat, măcar un părinte care le va transfera către fiica sau fiul său.

Nu trebuie să te micșorezi ca să încapi în viața cuiva care te vrea din ce în ce mai mic, lipsit de putere, lipsit de glas, lipsit de curaj, lipsit de încredere în tine, lipsit de autonomie emoțională, lipsit de independența economică, lipsit de priorități personale și profesionale, lipsit de relații cu cei dragi, lipsit de granițe și lipsit de informații esențiale despre relații și despre tine.

Micșorarea aceasta stă la baza relațiilor toxice și abuzive, din care trebuie să ieși înainte de a începe să te micșorezi.
Trebuie însă, să realizezi când începi să te micșorezi și să tai părți din tine. Și apoi să te oprești – cât încă nu ai renunțat la prea multe din părțile tale.

Trebuie să te oprești, să îți spui ție „Stop, nu renunț la nimic din mine și nu accept controlul, jocurile psihologice, supunerea, dominarea manipularea, idealizarea și propunerile tentante, devalorizarea, neglijarea, spulberarea granițelor mele lipsa de respect” – și apoi să pleci, cu tot cu părțile tale. Să pleci cât mai întreg, așa cm ai venit.

Altfel, supraviețuirea acolo îți va fi tot mai grea. Pentru că nu te poți regenera și nu poți reveni la viață, la întregul care erai, dacă rămâi în aceeași relație care te-a îmbolnăvit și te-a dus să n depresie, o relație pentru care ai dat părți din tine sau pe care le-ai aruncat chiar tu pe fereastră pentru a încăpea în acea relație.

Fac o paranteză:
Știu că e foarte posibil să te afli într-o relație abuzivă și să-mi fi scris, deja, mai multe mesaje care conțin povestea ta - sau poate că tocmai ai fi vrut să îmi scrii în privat. Însă nu așa se desfășoară consultațiile - ci în baza unei programări și a unui contract pentru care primești factură - nu, nu fac evaziune fiscală, nu am făcut niciodată :) Nu putem comunica, deci, în privat despre situația ta - e foarte posibil și să ai telefonul supravegheat fără ca tu să știi, așa că nici nu este indicat să comunicăm în privat.
Sigur, imi doresc foarte mult să te ajut – știu că un articol nu este suficient. Dar pentru a lucra în mod adaptat situației tale te invit să te programezi la o consultație inițială în care vei beneficia de exclusivitate și de un timp alocat doar ție în baza programării, și pentru al cărei onorariu, dacă nu am mai lucrat până acum împreună, îți ofer un discount de 10%.
Te aștept cu drag – avem atât de mult lucruri esențiale de făcut împreună, pentru ca tu să afli cm poți fi bine cu tine!

Să revin... Dragilor, încheierea relațiilor abuzive depinde de mai mulți factori – pe același loc se afla independența financiară și autonomia emoțională ale victimelor. Dacă persoana care se consideră victimă nu lucrează asupra acestor două aspecte esențiale, evident că va amâna încheierea relației abuzive și știm că astfel de relații se încheie nu prost, ci oribil.

Prin urmare – și mă adresez în special părinților de fete: cultivați în fiicele voastre, de la vârste foarte mici, nevoia de autonomie. Nu este normal ca o femeie să depindă în vreun fel de un bărbat – nici afectiv, nici economic.

Îți mulțumesc pentru că îmi ești alături în social media și pentru că mă citești - și te invit să citești pe site continuarea articolului 𝐍𝐮 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐭𝐞 𝐦𝐢𝐜𝐬̦𝐨𝐫𝐞𝐳𝐢 𝐜𝐚 𝐬𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐜𝐚𝐩𝐢 𝐢̂𝐧 𝐯𝐢𝐚𝐭̦𝐚 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞𝐧𝐞𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐭𝐚̆𝐮. Las link-ul în comentarii - sper să te ajute și pe tine!

Cu drag,
Mona
MonaGeorgescu.ro

07/02/2026

Îmi pare foarte rău să îți spun că ești pe o pistă cât se poate de greșită și chiar periculoasă pentru tine dacă tu crezi că o relație
funcțională înseamnă ca tu să te adaptezi instabilității sau indisponibilității partenerului.

Sper că această clarificare de azi este utilă cel puțin unei persoane. Dacă ești tu, mă bucur pentru tine. Indiferent cine ești. 🍀

Îmi place ce spune Walter Riso - psiholog. El spune foarte clar și răspicat, cu subiect și predicat și pe înțelesul tuturor:
''Trebuie să acceptăm felul de a fi al partenerului, însă numai dacă asta nu presupune un sacrificiu psihologic din partea noastră.''

Așa că, partea sănătoasă din tine, DACĂ ÎNCĂ EXISTĂ, ar trebui să știe că:

- locul tău nu este lângă o persoană incapabilă să facă schimbări în bine pentru relație și față de tine. Atenție: nu pentru tine, ci față de tine. Sesizezi diferența, da?

- locul tău nu este lângă o persoană care are un caracter reprobabil și care îți arată că cei șapte ani de acasă există doar în poveștile altor generații sau doar când vă aflați în contexte sociale

- locul tău nu este nici lângă o persoană care suferă de diverse dependențe sau chiar tulburări pe care REFUZA SĂ ACCEPTE CĂ LE ARE și, deci, nu vrea să și le trateze, nu vrea sa învețe să și le controleze ca să scape de problemele generate de acestea exact în relația voastra

- locul tău nu este lângă o persoană care nu contribuie financiar în cadrul relației și care nu este dispusă să își asume responsabilități. Sau care contribuie doar parțial și ocazional numai când este împinsă de la spate să facă lucruri elementare (dus gunoiul, șters praful, cumpăraturi obișnuite, să plătească facturile din banii personali, etc.)

- locul tău nu este lângă o persoană care nu are inițiativa preluării responsabilităților sale în cadrul cuplului și care te lasă pe tine să decizi, să devii ''șeful'' de care mai târziu se va plânge și pe care îl va învinovăți pentru ca a preluat conducerea in relatie, pentru ''reproșuri'' sau pentru ''controlul'' asupra relației - lucru care i-a fost întotdeauna convenabil.

Așa încât, mă iartă dacă te dezamăgesc și îți spun că nu așa arată o relație sănătoasă - așa arată o relație inegală în care tu te micșorezi emoțional, intelectual, financiar, etc. O relație în care te adaptezi inegalitatilor de abuz născătoare este o relație care vorbește despre nevoia ta de a evolua prin a învăța moduri adulte, sănătoase de relaționare, comunicare, atașament.

Zic și eu, așa. Sper să nu supăr pe cineva.
🤭 🤗

06/02/2026

Discutam pe o altă platformă, la un moment dat, despre empatie. Am observat, de-a lungul timpului, oameni care parcă testează dacă știi ce este sau nu este empatia, oameni care îți testează granițele și cred că tu trebuie sa fii dispus la acte de caritate pentru ei după bunul lor plac. Așa că abia așteaptă să îți manifești greșit empatia - căzând cu ei în acea groapă cu suferință din care ei nu vor sa iasă. Vor doar să ventileze suferința - ceea ce este în regulă, cu anumite rezerve, până la un punct - dar fără să depună și eforturile necesare pentru a ieși din acea suferință: efort cognitiv, efort emoțional, financiar, de timp pentru a afla ce au de făcut cm să își abordeze stările și situațiile care le generează suferința în relații, mai ales în relațiile de cuplu.

Așa că arată zero disponibilitate pentru efort și te invită și pe tine acolo, în groapă, cu ei. Este mai ușor - doar pentru ei.

Pentru tine, însă, e tot mai greu. Când nu știi astfel de lucruri, ajungi în groapa lor cu suferință - ceea ce nu le este deloc de ajutor, pentru că nu poți ajuta din acea groapă. Poți ajuta doar dacă rămâi sus, fără să te dezechilibrezi și fără să ajungi și tu în groapă.

Empatia greșit înțeleasă, bunătatea greșit înțeleasă, generozitatea greșit înțeleasă, toleranța greșit înțeleasă, iertarea greșit înțeleasă te duc exact în acea groapă din care poate deveni chiar imposibil ca tu să te ridici - în timp ce ea, el, ei, cei care aveau nevoie de empatia ta, s-ar putea mobiliza și îți vor face o surpriză urâtă: te vor lăsa singur în groapa în care te-ai lăsat tras.

De aceea, este esențial a înțelege ce este și ce nu este empatia și în ce cadru o arăți - personal, caritabil sau în cadru profesional, în social media sau în alte locuri, trebuie să știm ce este și ce nu este ajutorul și cm îl putem oferi, ce este și ce nu este bunătatea, ce este și ce nu este compasiunea, ce este și ce nu este toleranța.

Rămâi același om bun, empatic și generos - dar trebuie sa ai limite clare în care arăți și oferi cele de mai sus.

Ca să nu cazi și tu în acea groapă, gestionează cu atenție aceste resurse interioare și nu te pune singur în pericolul de a ajunge în groapa suferinței altcuiva.

Este o lecție prețioasă, o (re) poziționare sănătoasă pe care, mai ales dacă lucrezi în domeniile de ajutor, de susținere pentru oameni, trebuie să o înveți din timp.

Mulțumesc pentru că mă citești!

Cu drag,
Mona
MonaGeorgescu.ro

05/02/2026

Am ascultat un material în altă rețea, referitor la infidelitate. E uluitor cm persoana care vorbea despre acest subiect recomanda oamenilor să nu fie deranjați de infidelitate. Inclusiv dacă se repetă.

Poate că așa practică persoana care a făcut astfel de afirmațîi - poate că practică și ''iertarea'', dar poate că practică și infidelitatea?

Nu pot să nu mă întreb de unde vin astfel de recomandări care destabilizează dinamica relațională a cuplurilor încurajate și să practice, și să accepte ce practica partenerul sau partenera. Am așteptat să aud o justificare - am auzit-o: ''mai bine o relație care nu merge, decât singurătatea''.

Probabil că o altă recomandare ar fi ca oamenii să nu fie deranjați nici de bolile cu transmitere sexuală? Căci, desigur, ce să se întâmple rău după infidelitățile astea atât de la modă? Nu are ce. La câtă naivitate și nepăsare fata de propriul corp, fata de propria sănătate există, la câtă lipsă de educație psihologică, relațională și sexuală există, oamenii - cei mai mulți - chiar cred că astfel de lucruri îi ocolesc. Iar daca le ajung in viata, nu stiu cm sa reactioneze, cm sa ia decizii sanatoase pentru sine.

Voi ce părere aveți?

Scriam despre infidelitate câteva lucruri pe care poate că este bine să le amintesc aici - probabil pe cineva ajuta, cuiva îi deschide această postare. Pe altcineva poate înfuria, desigur, această postare. Și are dreptul să își exprime opinia, dar dacă este una mizerabilă exprimata în stilul golănesc mioritic (e pleonasm asta?) eu trebuie să impun limite personale și profesionale. Mențîn igiena relațională și aici, și la alte postări. Social media nu este o pubelă de gunoi, iar spațiul relațional dintre noi trebuie păstrat ordonat și curat. Că psiholog, înseamnă inclusiv să nu am rezerve în a arăta limitele și regulile pe această pagină care este una educativă, informativă pentru cei care o accesează. Și da, sunt foarte ferma în exprimare. Libertatea ta de exprimare nu înseamnă lipsă de bun simț, nu înseamnă lipsă de respect și de bune maniere. Astea ți le ții pentru tine și pentru parintii tăi, pentru copiii tai, pentru prietenii tăi, pentru șefii tăi, pentru colegii tăi, pentru partenera sau partenerul tău - du-ți acolo gunoiul, obligă-i pe cei din viața ta să ți le accepte, daca vor.

Iar cuiva această postare îi poate aduce aminte să își facă analizele, cât mai repede - să nu mai amâne.

Așa că las ceea ce mai scrisesem:

Infidelitatea este întotdeauna o alegere și nu înseamnă doar intimitate sexuala.

Infidelitatea începe cu inimioare ''nevinovate'' în social media, cu mesaje în inbox, cu zâmbete și priviri care par mai mult decât simple momente de admirație a unei persoane. Și, desigur, daca tu îi atragi atenția pentru astfel de ''nimicuri'' ai auzit, deja: ''Este libertatea mea, nu poți să îmi impui tu mie reguli și să îmi încalci dreptul de a face asta''. Desigur, când ai că valorile cu susul în jos, vrei să iți fie tolerat orice comportament neadecvat și îl acuzi pe celălalt de nenumărate încălcări ale nenumăratelor tale drepturi.

Infidelitatea nu apare ''din cauza ta'', așa cm eșți acuzat sau acuzată atunci când iți confrunți partenerul sau partenera. Ai auzit, probabil, și asta.

Aaaa, dar sigur e bine să știi încă ceva esențial - și nepopular, că astfel de idei sunt progresiste, deci trebuie evitate, anulate, etc.: infidelitatea este una dintre formele abuzului psihologic - nu se vorbește, însă, despre infidelitate că abuz, nu-i așa? Dar este un abuz psihologic asupra a două persoane: cea trădată și cea cu care este trădată aceasta. Iar asta ar trebui, de asemenea, să te înfurie, să te alerteze și să te mobilizeze să faci altceva decât ai tot făcut până acum - nu, nu compromis după compromis trebuie să faci, pentru că trădarea, suferința, depresia nu se șterg făcând alte compromisuri.

Către ce nivel de acceptare eșți dispus sau dispusă să împingi limita acceptării? Crezi că avantajele de imagine sau materiale obținute tolerând și ''trecând peste''... merită să iți lași echilibrul emoțional și sănătatea afectate?

Și sa nu uit: infidelitatea nu se ''rezolvă'' prin supravegherea telefonului partenerei sau partenerului, nu ''trece'' cu mersul la vrăjitoare, la numerolog sau la astrolog. Are nevoie de o altă abordare, mai matură, adultă - tu ce ai face sau ce ai făcut atunci când te-ai confruntat cu infidelitatea?