17/12/2025
Fetele cele mai puternice, cele mai fericite și cele mai împlinite, nu cresc organic doar pe tiparele mamelor puternice care le cresc, ele cresc în mare măsură din relațiile cu tați care le ajută să simtă cu naturalețe faptul că au dreptul să fie așa.
Exact, se citește de mai multe ori.
Nu e tot una că am crescut puternice din revoltă sau din iubire și siguranță.
Suntem, în practică, o lume construită în majoritate din femei puternice, iar puterea asta, pentru multe dintre noi s-a născut prin oglindirea altor femei puternice, mame, bunici, mătuși, profesoare, prietene, femei care au ținut familii în picioare și au dus singure sau înconjurate de alți oameni, munți de greu. Modelul pe care l-am primit, adesea, a fost un model de forță de supraviețuire transformată în identitate, o forță conturată din necesitate, o forță care a devenit vizibilă și valoroasă pentru că era necesară, utilă, pentru că rezolva probleme, pentru că ținea familii împreună(uneori când ar fi fost probabil mai bine să nu le țină), pentru că salva orice situație putea fi salvată, pentru că nu lăsa nimic să pară greu de rezolvat. Am crescut cu superfemei în supraviețuire, luptându-se cu balauri din necesitate, până la o epuizare pe care adesea și-o negau. În spatele lor rămâne, foarte des, o fetiță crescută în corp de femeie, care încă își negociază locul în privirea taților, în privirea bărbaților de lângă ea, în privirea celor de care s-a atașat, o fetiță care încă nu știe exact cm își dorește să fie(dar știe că nu mai vrea să fie femeie puternică), care încă traduce tăcerea altuia ca pe o sentință despre valoarea ei, care încă se ridică pe vârfuri ca să fie suficient de mare, și apoi se redresează rapid și face tot ceea ce simte că ar trebui să facă pentru a fi suficient de potrivită, suficient de ușor de iubit, ca să nu fie respinsă pentru că trăiește și simte cu intensitate, pentru autonomie, pentru că are o voce, emoții care nu sunt mereu confortabile și plăcute, pentru libertatea de a gândi și trăi așa cm simte.
Diferența dintre noi, cele devenite(uneori din Sabine), amazoane și o fetiță care crește de la început cu valoare limpede în ochii bărbatului care i-a fost persoană de atașament, stă în felul în care i se așază înăuntru dreptul de a exista în întregime, cu emoție, cu curiozitate, cu ambiție, cu vulnerabilitate, cu corp, cu limite, cu dorințe, fără să simtă că trebuie să demonstreze nimic, să cucerească nimic și pe nimeni, să explice și să convingă mereu pe cineva că poate fi așa cm este.
Fata iubită pentru puterea și independența ei învață devreme că a exista ca femeie puternică, cu idei, păreri, vise, ambiție și autonomie nu sperie pe nimeni, nu e ceva anormal și nu aduce retragere sau abandon. Ea învață că iubirea din jur nu se transformă în competiție cu ceea ce devine ea, iar mai târziu își alege oameni pentru care prezența ei întreagă este o companie apreciată, nu doar un spațiu de reglaj emoțional pentru ceilalți, de negociere și de nesiguranța.
Multe dintre noi am devenit funcționale și performante, însă încă purtăm reflexul acela obositor de a cere voie să fim, de a ne face mai “ușor de tolerat”, mai “ușor de iubit”.
Duminică liniștită la cafeluță.
Stați puțin cu asta că toți ne-am născut din fete care au crescut și ne-au devenit mame și toți copii apar pe planeta asta tot din corpuri de fete care cresc și ajung să fie mame.
Hai taților că puteți ❤
