06/02/2026
▶️Pentru mulți părinți ai adolescenților cu dificultăți emoționale, prima formă de sprijin este reprezentată de discuțiile cu prieteni apropiați, rude sau alte persoane din cercul social. Aceste conversații pot avea un rol important de descărcare emoțională. Totuși, un grup de suport pentru părinți funcționează diferit și răspunde unor nevoi care depășesc nivelul sprijinului informal.
▶️O primă diferență majoră este cadrul terapeutic structurat.
Un grup de suport este organizat într-un cadru sigur, predictibil și ghidat de un specialist în sănătate mintală. Acest lucru înseamnă că spațiul este construit astfel încât participanții să poată vorbi despre experiențe dificile fără teama de judecată, comparație sau invalidare. Rolul facilitatorului este de a conține emoțiile intense, de a menține un climat de siguranță psihologică și de a preveni dinamici care pot deveni copleșitoare.
În discuțiile cu prietenii, cadrul este informal și, de cele mai multe ori, lipsit de un mecanism de protecție emoțională. Chiar și atunci când intențiile sunt bune, conversațiile pot aluneca ușor către sfaturi rapide, minimalizare, comparații sau încercări de a „repara” situația.
▶️O a doua diferență importantă este tipul de validare emoțională.
Într-un grup de suport, părinții întâlnesc persoane care se află în situații similare, confruntate cu anxietatea, depresia, retragerea socială sau comportamentele de autovătămare ale propriilor adolescenți. Această experiență comună reduce semnificativ sentimentul de izolare și normalizează trăirile părintelui, fără a le banaliza.
În conversațiile cu prietenii, validarea este adesea limitată de lipsa unei experiențe directe cu acest tip de dificultăți. De multe ori, părintele rămâne cu senzația că nu este pe deplin înțeles.
▶️O a treia diferență se referă la profunzimea procesului emoțional.
Un grup de suport nu este doar un spațiu de povestire, ci un context de lucru cu impactul emoțional al situației asupra părintelui. Accentul nu este pus exclusiv pe adolescent și pe comportamentele lui, ci pe modul în care părintele trăiește frica, neputința, vinovăția, furia sau epuizarea.
Discuțiile cu prietenii sunt, de regulă, centrate pe evenimente și pe soluții rapide, nu pe procesele emoționale profunde ale părintelui.
▶️O altă diferență esențială este calitatea reflecției și a conștientizării.
În cadrul unui grup ghidat terapeutic, părinții sunt sprijiniți să observe propriile reacții, tiparele emoționale și limitele personale. Se creează un spațiu de reflecție asupra relației părinte–copil și asupra felului în care dificultățile adolescentului afectează întreaga dinamică familială.
În discuțiile informale, acest nivel de reflecție este rareori susținut.
Nu în ultimul rând, un grup de suport oferă continuitate și coerență.
Întâlnirile regulate permit construirea unui sentiment de siguranță relațională, de apartenență și de stabilitate emoțională. Părintele nu vine o singură dată pentru a se descărca, ci intră într-un proces de susținere și reglare emoțională.
Prin comparație, sprijinul oferit de prieteni este, de cele mai multe ori, fragmentar și dependent de disponibilitatea contextului social.
Un grup de suport pentru părinți nu înlocuiește relațiile de prietenie și nu le minimalizează valoarea.
El reprezintă însă un tip diferit de sprijin – unul structurat, conținător și orientat spre nevoile emoționale reale ale părintelui aflat într-o situație de stres prelungit.
🌱Pentru părinții adolescenților cu dificultăți emoționale, acest tip de spațiu poate deveni o resursă importantă de stabilizare, claritate și susținere.
