Terapie pentru părinți de adolescenți

Terapie pentru părinți de adolescenți Un spațiu creat pentru părinții care vor să rămână conectați cu adolescenții lor.

Aici găsești sprijin real și idei valoroase care pot readuce apropierea și deschide calea către o transformare profundă a relației voastre.

▶️Pentru mulți părinți ai adolescenților cu dificultăți emoționale, prima formă de sprijin este reprezentată de discuții...
06/02/2026

▶️Pentru mulți părinți ai adolescenților cu dificultăți emoționale, prima formă de sprijin este reprezentată de discuțiile cu prieteni apropiați, rude sau alte persoane din cercul social. Aceste conversații pot avea un rol important de descărcare emoțională. Totuși, un grup de suport pentru părinți funcționează diferit și răspunde unor nevoi care depășesc nivelul sprijinului informal.
▶️O primă diferență majoră este cadrul terapeutic structurat.
Un grup de suport este organizat într-un cadru sigur, predictibil și ghidat de un specialist în sănătate mintală. Acest lucru înseamnă că spațiul este construit astfel încât participanții să poată vorbi despre experiențe dificile fără teama de judecată, comparație sau invalidare. Rolul facilitatorului este de a conține emoțiile intense, de a menține un climat de siguranță psihologică și de a preveni dinamici care pot deveni copleșitoare.
În discuțiile cu prietenii, cadrul este informal și, de cele mai multe ori, lipsit de un mecanism de protecție emoțională. Chiar și atunci când intențiile sunt bune, conversațiile pot aluneca ușor către sfaturi rapide, minimalizare, comparații sau încercări de a „repara” situația.
▶️O a doua diferență importantă este tipul de validare emoțională.
Într-un grup de suport, părinții întâlnesc persoane care se află în situații similare, confruntate cu anxietatea, depresia, retragerea socială sau comportamentele de autovătămare ale propriilor adolescenți. Această experiență comună reduce semnificativ sentimentul de izolare și normalizează trăirile părintelui, fără a le banaliza.
În conversațiile cu prietenii, validarea este adesea limitată de lipsa unei experiențe directe cu acest tip de dificultăți. De multe ori, părintele rămâne cu senzația că nu este pe deplin înțeles.
▶️O a treia diferență se referă la profunzimea procesului emoțional.
Un grup de suport nu este doar un spațiu de povestire, ci un context de lucru cu impactul emoțional al situației asupra părintelui. Accentul nu este pus exclusiv pe adolescent și pe comportamentele lui, ci pe modul în care părintele trăiește frica, neputința, vinovăția, furia sau epuizarea.
Discuțiile cu prietenii sunt, de regulă, centrate pe evenimente și pe soluții rapide, nu pe procesele emoționale profunde ale părintelui.
▶️O altă diferență esențială este calitatea reflecției și a conștientizării.
În cadrul unui grup ghidat terapeutic, părinții sunt sprijiniți să observe propriile reacții, tiparele emoționale și limitele personale. Se creează un spațiu de reflecție asupra relației părinte–copil și asupra felului în care dificultățile adolescentului afectează întreaga dinamică familială.
În discuțiile informale, acest nivel de reflecție este rareori susținut.
Nu în ultimul rând, un grup de suport oferă continuitate și coerență.
Întâlnirile regulate permit construirea unui sentiment de siguranță relațională, de apartenență și de stabilitate emoțională. Părintele nu vine o singură dată pentru a se descărca, ci intră într-un proces de susținere și reglare emoțională.
Prin comparație, sprijinul oferit de prieteni este, de cele mai multe ori, fragmentar și dependent de disponibilitatea contextului social.
Un grup de suport pentru părinți nu înlocuiește relațiile de prietenie și nu le minimalizează valoarea.
El reprezintă însă un tip diferit de sprijin – unul structurat, conținător și orientat spre nevoile emoționale reale ale părintelui aflat într-o situație de stres prelungit.
🌱Pentru părinții adolescenților cu dificultăți emoționale, acest tip de spațiu poate deveni o resursă importantă de stabilizare, claritate și susținere.

▶️Relația cu propriul copil este una dintre cele mai puternice relații de atașament din viața adultului. Nu doar prin ro...
05/02/2026

▶️Relația cu propriul copil este una dintre cele mai puternice relații de atașament din viața adultului. Nu doar prin rolul parental, ci prin activarea profundă a propriei istorii relaționale. În mod frecvent, dificultățile emoționale ale adolescentului nu activează doar îngrijorarea pentru copil, ci reactivează straturi vechi ale experienței emoționale ale părintelui.
Relația părinte–copil este o relație cu un nivel ridicat de implicare afectivă, de responsabilitate și de vulnerabilitate. Pentru părinte, copilul nu este doar o persoană iubită, ci o extensie emoțională profundă a propriei identități. Din acest motiv, reacțiile copilului sunt trăite adesea mult mai intens decât reacțiile oricărei alte persoane apropiate.
Un mecanism esențial în această reactivare este identificarea inconștientă cu propriul copil.
Părintele nu îl vede doar pe adolescentul din prezent, ci intră, adesea fără să își dea seama, în contact cu propria copilărie: cu propriile nevoi neîmplinite, cu experiențele de respingere, de nesiguranță, de singurătate sau de lipsă de sprijin.
Atunci când copilul suferă, părintele nu reacționează doar la suferința actuală a adolescentului, ci și la suferința proprie, istorică, care este reactivată de această situație. În acest context, comportamentele adolescentului – retragerea, refuzul comunicării, ostilitatea, respingerea ajutorului sau lipsa de implicare – pot fi trăite ca respingeri personale, nu doar ca manifestări ale unei dificultăți emoționale. Reacția emoțională a părintelui devine astfel mult mai intensă și mai greu de reglat.
Un alt element central este faptul că relația cu propriul copil activează foarte puternic sentimentul de responsabilitate. Părintele se simte nu doar implicat, ci direct răspunzător pentru starea emoțională a copilului. Această responsabilitate, combinată cu neputința de a controla evoluția problemelor emoționale, generează adesea anxietate, frustrare și vinovăție.
Din perspectivă psihodinamică, relația cu propriul copil poate reactiva relația internă a părintelui cu propriile figuri de atașament. Felul în care părintele a fost văzut, protejat, respins sau ignorat în copilărie influențează modul în care trăiește astăzi relația cu propriul adolescent.
În situațiile în care adolescentul este în dificultate emoțională, această reactivare este cu atât mai intensă, pentru că părintele se confruntă simultan cu două niveluri de trăire:
suferința copilului real și suferința copilului interior propriu.
De aceea, pentru mulți părinți, relația cu propriul copil devine emoțional mai încărcată decât relațiile de cuplu, profesionale sau de prietenie.
Sprijinul psihologic pentru părinte are rolul de a crea un spațiu sigur în care aceste reactivări pot fi înțelese, diferențiate și integrate. Un părinte care reușește să distingă între ceea ce aparține trecutului său emoțional și ceea ce aparține realității copilului din prezent poate rămâne mai stabil, mai conținător și mai disponibil în relația cu adolescentul.

Unul dintre cele mai frecvente blocaje întâlnite la părinții adolescenților cu anxietate, depresie, retragere socială sa...
04/02/2026

Unul dintre cele mai frecvente blocaje întâlnite la părinții adolescenților cu anxietate, depresie, retragere socială sau comportamente de autovătămare nu este lipsa de implicare, ci dificultatea de a cere sprijin pentru ei înșiși. De cele mai multe ori, părintele ajunge să caute ajutor doar atunci când nivelul de epuizare emoțională este deja foarte ridicat.
▶️Un prim factor important este rușinea parentală.
Dificultățile emoționale ale copilului sunt trăite frecvent ca o reflecție directă asupra valorii personale a părintelui. Apare gândul implicit că „dacă aș fi fost un părinte suficient de bun, copilul meu nu ar trece prin asta”. În acest context, cererea de ajutor nu este percepută ca un act de responsabilitate, ci ca o confirmare a unui presupus eșec.
▶️Un al doilea factor este frica de judecată.
Mulți părinți se tem că vor fi criticați, corectați sau învinovățiți de către ceilalți – fie că este vorba despre profesioniști, alți părinți sau chiar membri ai familiei. Anticiparea acestei evaluări negative îi determină să își minimizeze dificultățile și să evite expunerea propriei vulnerabilități.
▶️Un alt mecanism frecvent este comparația cu alți părinți.
În mod repetat apare impresia că „ceilalți se descurcă mai bine”. Această comparație este, însă, profund inegală, deoarece nu ia în considerare diferențele dintre adolescenți, istoricul emoțional al copilului, contextul familial, resursele reale ale fiecărei familii sau complexitatea problemelor cu care se confruntă fiecare.
▶️Un element central este confuzia dintre responsabilitate și vinovăție. Responsabilitatea parentală presupune implicare, adaptare și căutarea resurselor potrivite atunci când situația depășește capacitatea de gestionare individuală. Vinovăția, în schimb, blochează acest proces și îl transformă într-o autocritică permanentă. În acest registru emoțional, a cere ajutor devine foarte greu, pentru că este trăit ca o recunoaștere a propriei greșeli.

Evitarea cererii de sprijin funcționează ca un mecanism de protecție. Părintele încearcă să se apere de rușine, de sentimentul de insuficiență și de durerea de a recunoaște cât de dificil este, de fapt, rolul său în acest context. Pe termen scurt, această evitare poate reduce disconfortul emoțional. Pe termen lung, însă, conduce frecvent la izolare, suprasolicitare și epuizare.

Atunci când părintele rămâne singur cu povara emoțională, capacitatea sa de reglare emoțională scade, iar relația cu adolescentul este afectată indirect de nivelul ridicat de stres și de oboseală psihică. A cere ajutor ca părinte nu este un semn de slăbiciune și nici o dovadă de incompetență.
Este o formă matură de responsabilitate emoțională și un pas esențial pentru protejarea relației cu propriul copil.

Ce nu se vede din afară într-o familie cu un adolescent cu dificultăți emoționaleDin exterior, multe familii par „funcți...
03/02/2026

Ce nu se vede din afară într-o familie cu un adolescent cu dificultăți emoționale
Din exterior, multe familii par „funcționale”. Copilul merge (uneori) la școală, părinții merg la serviciu, lucrurile par relativ în ordine. În realitate, într-o familie în care un adolescent se confruntă cu anxietate, depresie, retragere socială sau comportamente de autovătămare, viața emoțională a părintelui este, de cele mai multe ori, profund invizibilă.
Ce nu se vede aproape niciodată:
– starea de alertă permanentă a părintelui
Părintele ajunge să trăiască într-o hipervigilență continuă: urmărește schimbările de dispoziție, izolarea, semnele subtile de agravare, mesajele scurte, ușile închise, tăcerile prelungite.
Sistemul nervos rămâne activat mult timp, ca într-o situație de pericol care nu se mai termină.
– oboseala psihică profundă
Nu este doar oboseală fizică. Este epuizarea de a fi permanent atent, disponibil, adaptat, pregătit să intervină emoțional, dar fără a ști cu adevărat ce funcționează.
– conflictul interior continuu al părintelui
„Intervin sau îl las în pace?”
„Insist sau risc să rup relația?”
„Forțez ajutorul sau respect refuzul?”
Aceste dileme se repetă zilnic și consumă multă energie mentală.
– sentimentul de vinovăție cronică
Mulți părinți se întreabă constant dacă dificultățile copilului au legătură cu propriile greșeli, cu trecutul familiei sau cu decizii pe care le-au luat. Chiar și atunci când rațional știu că lucrurile sunt mai complexe, emoțional rămâne sentimentul de responsabilitate excesivă.
– singurătatea emoțională a părintelui
De multe ori, părintele nu își permite să vorbească deschis despre ce trăiește. Apare teama de judecată, rușinea, comparația cu alte familii sau senzația că „ar trebui să mă descurc singur”.
– pierderea treptată a propriei vieți emoționale
Nevoile părintelui ajung, adesea, pe plan secund. Spațiul interior este ocupat aproape exclusiv de preocuparea pentru copil.
Părinții adolescenților cu dificultăți emoționale se află frecvent într-un proces de adaptare similar cu cel întâlnit în situații de stres cronic: trăiesc mult timp sub presiune, cu puține resurse și cu foarte puțin sprijin pentru ei înșiși. De aceea, sprijinul pentru părinți nu este un „lux” și nici un gest de slăbiciune. Este o componentă esențială în menținerea echilibrului emoțional al întregii familii.
Un părinte mai reglat emoțional poate rămâne mai prezent, mai stabil și mai disponibil în relația cu propriul copil.

În contextul dificultăților emoționale ale adolescenților, atenția se concentrează aproape exclusiv asupra copilului. Es...
30/01/2026

În contextul dificultăților emoționale ale adolescenților, atenția se concentrează aproape exclusiv asupra copilului. Este firesc. În același timp, părintele ajunge adesea să își lase propriile trăiri în plan secund, asumând rolul de sprijin constant, fără a avea un spațiu în care să poată vorbi despre ce trăiește el.
Grupul de suport pentru părinți de adolescenți cu dificultăți emoționale a fost gândit ca un cadru sigur, ghidat terapeutic, în care părinții pot pune în cuvinte oboseala, îngrijorarea, confuzia sau neputința care apar în această perioadă. Nu este un spațiu al soluțiilor rapide și nici unul al evaluării parentale, ci un loc de susținere emoțională pentru părinte.
A avea nevoie de sprijin nu este un semn de slăbiciune, ci o reacție firească într-o situație care solicită mult, pe termen lung. Grupul oferă un context în care părinții nu mai sunt singuri cu ceea ce duc.
Detaliile organizatorice sunt disponibile în postările anterioare. Pentru întrebări sau clarificări, mă poți contacta în mesaj privat.

▶️Grup de suport pentru părinții de adolescenți cu dificultăți emoționaleAcest grup se adresează părinților de adolescen...
29/01/2026

▶️Grup de suport pentru părinții de adolescenți cu dificultăți emoționale
Acest grup se adresează părinților de adolescenți care se confruntă cu dificultăți emoționale și care simt că duc mult, adesea în tăcere.
Este un spațiu destinat părinților care:
– se simt epuizați de grija constantă pentru copil
– oscilează între a face prea mult și a face prea puțin
– se îndoiesc de deciziile lor, fără a găsi răspunsuri clare
– simt nevoia unui loc sigur în care să poată vorbi fără a fi judecați
Nu este necesar să existe un diagnostic clar sau o situație „gravă”. Este suficient ca părintele să simtă că situația îl solicită emoțional și că are nevoie de sprijin pentru el, nu doar pentru copil. Grupul este ghidat terapeutic și are ca scop oferirea unui cadru de susținere emoțională pentru părinți, într-o perioadă care cere mult și pe termen lung.
Detalii organizatorice:
📍 Format: grup de suport, întâlniri față în față
🏢 Locație: cabinet – zona Unirii
📅 Începere: luna februarie 2026 (data exactă va fi anunțată ulterior)
⏳ Durată: 1 oră și 30 de minute
⏳ Frecvență: întâlniri săptămânale
👥 Număr de participanți: maximum 8 participanți
🧾 Cost: 150 lei / sesiune
👤 Coordonator: Psiholog clinician, psihoterapeut integrativ Elisa Bouleanu
📲 Înscrieri: WhatsApp 0762646688 | psiholog.elisa.bouleanu@gmail.com
Numărul de locuri este limitat pentru a păstra un cadru sigur, conținător și suficient de intim. Grupul funcționează într-un cadru sigur și confidențial, cu respectarea strictă a intimității fiecărui participant. Dacă simți că acest grup ar putea fi potrivit pentru tine, îmi poți scrie în mesaj privat pentru detalii suplimentare și înscriere.
Pentru că a avea grijă de un adolescent aflat în dificultate începe și cu grija față de tine, ca părinte.

28/01/2026

Automutilarea la adolescenți este adesea înțeleasă greșit: confundată cu o fază, un gest de manipulare sau un semn de rebeliune.

Adolescenții nu au nevoie de părinți care să facă totul perfect.Au nevoie de părinți care pot rămâne prezenți emoțional,...
28/01/2026

Adolescenții nu au nevoie de părinți care să facă totul perfect.
Au nevoie de părinți care pot rămâne prezenți emoțional, chiar și atunci când lucrurile devin dificile.
Disponibilitatea nu înseamnă să știi mereu ce să spui sau ce să faci.
Înseamnă să poți rămâne în relație, să asculți, să suporți disconfortul și să nu te retragi atunci când apar emoții intense, conflicte sau confuzie.
Mulți părinți se epuizează încercând să nu greșească. În realitate, adolescenții au nevoie mai puțin de perfecțiune și mai mult de un adult care poate fi prezent, consecvent și suficient de stabil încât să repare atunci când lucrurile nu ies bine.
Disponibilitatea emoțională nu este un ideal. Este un proces care se construiește în timp și care devine cu atât mai important atunci când adolescentul traversează dificultăți emoționale.

A fi părinte de adolescent nu înseamnă doar limite și reguli.Înseamnă și multă responsabilitate emoțională, îngrijorare ...
27/01/2026

A fi părinte de adolescent nu înseamnă doar limite și reguli.
Înseamnă și multă responsabilitate emoțională, îngrijorare și încercarea constantă de a face ce este mai bine pentru copil.
Pentru mulți părinți de adolescenți cu dificultăți emoționale, rolul parental devine o experiență complexă și solicitantă. Apar întrebări repetate, îndoieli legate de deciziile luate, teama de a nu greși sau de a nu agrava o stare deja fragilă. De multe ori, aceste trăiri sunt duse în tăcere, pentru că părintele simte că trebuie să rămână puternic și disponibil.
A fi părinte, în acest context, nu înseamnă doar a pune limite sau a găsi soluții. Înseamnă a rămâne prezent într-o situație care nu are răspunsuri rapide. A tolera neputința, incertitudinea și oboseala emoțională care apar atunci când copilul suferă.
Mulți părinți nu se simt lipsiți de competență, ci pur și simplu epuizați de responsabilitatea constantă de a susține, de a înțelege și de a face față propriilor emoții, în timp ce încearcă să îl ajute pe adolescent.
Dacă te regăsești în aceste trăiri, este important să știi că ele sunt frecvente și firești în acest context. A avea nevoie de sprijin nu este un semn de slăbiciune, ci o reacție normală la o situație care cere mult, pe termen lung.

Grup de suport pentru părinți de adolescenți cu dificultăți emoționaleGrupul de suport se adresează părinților de adoles...
26/01/2026

Grup de suport pentru părinți de adolescenți cu dificultăți emoționale
Grupul de suport se adresează părinților de adolescenți care se confruntă cu dificultăți emoționale precum anxietate, depresie, retragere socială, atacuri de panică, comportamente de autovătămare sau alte forme de suferință emoțională. Grupul este deschis și părinților de adolescenți cu condiții de neurodivergență, precum ADHD sau autism.
Este un grup pentru părinții care duc mult, adesea în tăcere, și care au nevoie de un spațiu sigur în care să nu mai fie singuri cu frica, vinovăția, neputința sau epuizarea.
Grupul nu este despre a primi soluții rapide și nici despre a fi evaluat ca părinte. Este un spațiu de sprijin emoțional, ghidat terapeutic, în care părinții pot vorbi deschis despre ce trăiesc și pot găsi mai multă stabilitate pentru ei înșiși.
Ce oferă acest grup:
— sprijin în gestionarea emoțiilor dificile (frică, vinovăție, furie, neputință)
— înțelegerea propriilor reacții în contexte de stres și criză
— claritate în situații confuze și copleșitoare
— identificarea și activarea resurselor personale ale părintelui
— sprijin pentru a rămâne prezent și conținător pentru copil, fără a te pierde pe tine
— normalizarea trăirilor și reducerea sentimentului de izolare
Detalii organizatorice:
📍 Format: grup de suport, întâlniri față în față
🏢 Locație: cabinet – zona Unirii
📅 Începere: luna februarie 2026 (data exactă va fi anunțată ulterior)
⏳ Durată: 1 oră și 30 de minute
⏳ Frecvență: întâlniri săptămânale
👥 Număr de participanți: maximum 8 participanți
🧾 Cost: 150 lei / sesiune
👤 Coordonator: Psiholog clinician, psihoterapeut integrativ Elisa Bouleanu
📲 Înscrieri: WhatsApp 0762646688 psiholog.elisa.bouleanu@gmail.com
Numărul de locuri este limitat pentru a păstra un cadru sigur, conținător și suficient de intim. Grupul funcționează într-un cadru sigur și confidențial, cu respectarea strictă a intimității fiecărui participant.
Dacă simți că acest grup ar putea fi potrivit pentru tine, îmi poți scrie în mesaj privat pentru detalii suplimentare și înscriere.
Pentru că a avea grijă de un adolescent aflat în dificultate începe și cu grija față de tine, ca părinte.

De ce un grup de suport pentru părinți de adolescenți?La nivel global, 1 din 7 adolescenți cu vârste între 10 și 19 ani ...
22/01/2026

De ce un grup de suport pentru părinți de adolescenți?
La nivel global, 1 din 7 adolescenți cu vârste între 10 și 19 ani trăiește cu o tulburare mintală, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. Depresia, anxietatea și tulburările de comportament se numără printre cele mai frecvente dificultăți, iar multe dintre ele debutează încă din adolescență. În același timp, suicidul se află printre principalele cauze de deces la tineri, ceea ce arată cât de serioasă este această realitate.
Dincolo de cifre, există însă o realitate mai puțin vizibilă: părinții.
Dacă unul din șapte adolescenți se confruntă cu dificultăți emoționale, înseamnă că milioane de părinți trăiesc zilnic cu frică, neliniște și incertitudine. Frica de a nu greși, teama că nu știu ce să spună sau ce să facă, îngrijorarea constantă pentru siguranța copilului, sentimentul de neputință atunci când lucrurile nu se îmbunătățesc.
Pentru mulți părinți, această experiență este profund solitară. Dificultățile emoționale ale adolescenților sunt greu de vorbit, chiar și cu apropiații. Apar vinovăția, rușinea, gândul că „ar fi trebuit să mă descurc mai bine” sau „ceilalți părinți nu trec prin asta”. De multe ori, părinții rămân singuri cu întrebările, temerile și oboseala lor.
Aici intervine valoarea unui grup de suport pentru părinți de adolescenți. Un astfel de grup nu este despre soluții rapide sau rețete universale, ci despre a nu mai fi singur. Este un spațiu în care experiențele pot fi împărtășite fără judecată, în care emoțiile pot fi recunoscute și normalizate, iar părinții pot vedea că ceea ce trăiesc este, din păcate, mai comun decât pare.
Un grup de suport oferă ceva diferit față de informația citită sau sfaturile primite: conexiune, validare și sentimentul de apartenență. Acolo unde este sprijin, rușinea scade, iar capacitatea de a face față crește. Nu pentru că problemele dispar, ci pentru că ele nu mai sunt duse în izolare.
Pentru că, atunci când un adolescent suferă, suferă și părintele.
Iar nimeni nu ar trebui să ducă asta singur.

Mulți părinți de adolescenți cu dificultăți emoționale trăiesc experiențe foarte asemănătoare, dar le duc în tăcere. Fri...
21/01/2026

Mulți părinți de adolescenți cu dificultăți emoționale trăiesc experiențe foarte asemănătoare, dar le duc în tăcere. Frica pentru copil, vinovăția, neputința, oboseala de a fi mereu „cel care trebuie să țină lucrurile în picioare” nu sunt ușor de pus în cuvinte. De multe ori, nici nu par „acceptabile” social.
Când copilul tău se confruntă cu comportamente de self-harm, cu depresie, anxietate, ADHD sau cu o retragere care te sperie, apare adesea sentimentul că ești singur în asta. Că ceilalți părinți se descurcă mai bine. Că doar tu nu știi ce să mai faci. Această comparație tăcută apasă și mai mult.
Puțini părinți vorbesc despre ce trăiesc cu adevărat. Nu pentru că nu ar avea nevoie, ci pentru că le este teamă să nu fie judecați, criticați sau etichetați. Teama că, dacă spui cât de greu este, înseamnă că nu ești un părinte suficient de bun îi face pe mulți să rămână singuri cu tot ce duc.
Dar realitatea este că aceste trăiri sunt mult mai frecvente decât par. Mulți părinți trec prin confuzie, teamă și epuizare, chiar dacă din exterior par puternici și funcționali. Diferența nu este suferința, ci faptul că unii o duc în tăcere.
Uneori, primul lucru care ajută nu este un răspuns sau o soluție, ci simplul fapt de a ști că nu ești singur. Că ceea ce trăiești nu este un eșec personal, ci o experiență grea, împărtășită de mulți alți părinți, chiar dacă nu se vorbește despre ea.

Address

Bucharest
098766

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Terapie pentru părinți de adolescenți posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Terapie pentru părinți de adolescenți:

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram