18/11/2025
Aud adolescenți sau copii care spun „Ți-ai luat traumă!” sau „Ai anxietate!”.
Recunosc că mă uimește cât de ușor și lejer sunt folosite aceste etichete, în contrast cu greutatea reală pe care aceste concepte o au în practica clinică.
În limbajul de zi cu zi, „traumă” și „anxietate” au devenit aproape metafore pentru disconfort, stres sau frustrări obișnuite.
Însă, în psihologie, aceste cuvinte descriu procese complexe, cu criterii bine definite și implicații semnificative pentru funcționarea emoțională și cognitivă a unei persoane.
Trauma nu înseamnă doar o situație neplăcută.
Ea presupune un eveniment perceput ca amenințător pentru integritatea fizică sau psihologică, care depășește capacitatea de procesare a persoanei și produce modificări la nivelul sistemului nervos, al memoriei și al comportamentelor.
Anxietatea clinică nu este sinonimă cu „am emoții” sau „mă stresează școala”.
Este un pattern persistent de îngrijorare, hiperactivare fiziologică și evitări, care afectează semnificativ viața cotidiană.
Educația psihologică înseamnă să învățăm să diferențiem între disconfort emoțional normal și simptomatologie clinică.
Pentru că doar așa putem vorbi cu adevărat despre sănătate mintală — cu responsabilitate, nu doar cu familiaritate. 🧡