08/03/2023
Mi a facut mare placere sa pun cap la cap cateva ganduri despre frica de respingere pe care o simt copiii si adolescentii, in cadrul unui proiect pe care il consider valoros in mediul nostru psihosocial. ❤️
Pornim campania Alături de fiecare, care se va concentra în jurul încurajării părinților și profesorilor în direcția acceptării și susținerii propriilor elevi/copii într-o manieră integrativă. Credem că vulnerabilitățile, greșelile și slăbiciunile adolescenților nu trebuie să reprezinte ocazii pentru rejectare, pedepsire sau umilire. Dimpotrivă, adolescenții pot învăța din propriile greșeli sau își pot asuma propriile lecții învățate, în parteneriat cu profesorii și părinții.
Astfel, urmează o serie de materiale video și grafice. Începem cu recomandări pentru profesori și părinți de la Mihaela Gingirov - psihoterapeut integrativ și consilier de dezvoltare personală.
„Anxietatea de performanță, pentru că despre asta vorbim, este resimțită de foarte mulți copii și adolescenți, într-o societate care transformă în competiție orice aspect care ține de viața comunitară. Presiunea aceasta este resimțită în toate aspectele, de la brandul hainelor cu care se îmbracă, până la reușitele academice, atât în cadrul școlii cât și în timpul pe care obișnuiam să îl numim liber.
Adolescenții se simt în control în foarte puține aspecte care țin de modul în care sunt evaluați și asta, de multe ori, le provocă atacuri de panică, frica de a încerca, de a se arăta pe ei înșiși. Au o mulțime de întrebări legate de cât de acceptabili sunt cu privire la cm arată, cm se îmbracă, dacă vin dintr-un mediu social acceptabil, ce gadgeturi au, câte activități extracurriculare fac și care anume, câte limbi străine vorbesc și cât de prestigioasă este școala la care merg. În funcție de mediul social în care trăiesc, aceste aspecte au caracteristicile lor, păstrând însă competiția și nivelul de presiune. Acești adolescenți se găsesc în perioada în care își formează identitatea și în care se judecă pe ei înșiși în oglinda grupului din care fac parte, a mediului de acasă, a contactelor sociale pe care le au. Din toate punctele de vedere sunt într-o pronunțată fragilitate narcisică. Asta înseamnă că un cuvânt rău poate să fie suficient de dramatic ca să le provoace insomnii, tulburări alimentare, anxietate, retragere, o voce critică interioară destabilizatoare, iar un cuvânt bun poate să îi ridice pe nori și să îi facă plini de entuziasm, energie, curaj, apreciere și încredere în sine.
Primul pas către o abordare a acestei realități este conștientizarea fragilități eului lor și grija față de nevoile lor de afirmare, validare, susținere. Ca părinți și profesori, contează foarte mult ce cuvinte folosim când încercăm să îi arătăm adolescentului ce anume a greșit și să îl ajutăm să înțeleagă că greșeala este ceva ce a făcut, nu ceva ce este. Adolescentul tinde să se identifice prin acțiunile lui și, mai concret, prin modul în care sunt evaluate acțiunile lui. Dacă facem afirmații care folosesc verbul „a fi” (ex: ești leneș, ești incompetent, ești neatent, ești răsfățat, șamd.) sau afirmații care vorbesc despre cm ne face pe noi să ne simțim (ex: mi-ai mâncat zilele, nu mai suport/nu te mai suport, o să mor într-o zi din cauza ta, mă faci de rușine, mă ia durerea de cap când te văd/aud, șamd.), adolescentul învață ceva despre el. Astfel va dezvolta comportamente prin care să facă față, să tolereze, să integreze, să se identifice cu imaginea care i-a fost reflectată. Aceste comportamente pot fi rebele, de împotrivire, sau de acceptare a criticii și încercarea disperată de a se conforma, a se ridica la nivelul așteptărilor, ca să nu fie respins. Ceea ce este crucial de înțeles este faptul că, pentru el, miza este acceptarea din partea adultului din viața lui, părintele sau tutorele. Iar acceptarea este o nevoie de bază pentru care este gata să lupte până la a-și pierde sănătatea, fericirea, împlinirea dorințelor. Respingerea este un pericol de moarte și de aceea intervin comportamentele de supraviețuire. Anxietatea îl face pe adolescent să nu se mai expună, să se ferească de situațiile în care ar putea fi evaluat și în care ar risca să fie respins.
Așa că propunerea mea, ca psihoterapeut, este să învățăm să vedem această fragilitate, dincolo de forța și energia cu care își trăiește tinerețea, să știm că avem de hrănit și de protejat un eu în formare, un eu care are nevoie de repere și care are nevoie de o voce hrănitoare, să acceptăm ca fiind normal comportamentul narcisic, pentru că este într-o luptă să se nască în rolul de adult, așa cm își dorește el. Apoi, fără să îi cântăm laude pentru orice lucru, să îi oferim feedback cu privire la ce a făcut și să îi explicăm de ce nu e bine, dacă nu e bine, să îi oferim reperul de judecată și să ne asigurăm că îi comunicăm clar și repetat că are voie să greșească, că poate învăța foarte multe din greșeală, că este ceva ce ni se întâmplă tuturor, chiar și nouă adulților, este normal, și că nu schimbă cu nimic modul în care simțim față de el, modul în care îl valorizăm și modul în care ne raportăm la el. Adică, să îi facem clar că el nu este greșeala lui, nu îl vedem prin prisma greșelilor lui, că nu trebuie să își câștige acceptarea și siguranța prin performanță și că, în niciun caz, nu e responsabilitatea lui să ne facă viața ușoară sau confortabilă. El este cel care are dreptul la preocuparea noastră și munca noastră în a-i sprijini procesul devenirii. Aduceți-vă aminte să îl apreciați mereu pentru ce face bine și să îi spuneți cm îl vedeți și ce lucruri frumoase aduce în viața voastră. Faceți ca ce aude să fie mai mult sprijin și încurajare, decât critică. Și chiar și atunci când a greșit, oferiți-i suportul și încurajarea să iasă de acolo, să repare. Astfel va dezolta reziliență și va învăța că nimic nu este de nereparat, va crește într-un adult matur și adaptat.”
Mihaela lucrează in cabinetul personal de psihoterapie cu cupluri, adulți și adolescenți, în română sau engleză, live sau online. Este bucuria și pasiunea ei să îi ajute pe oameni să atingă libertatea de a face alegeri cu privire la cine sunt și la calitatea vieții lor.
