https://www.facebook.com/1663728030584057/

Valiant - Pagina de psihologie

Home
Romania
Bucureşti Sectorul 1
Valiant - Pagina de psihologie

ARMONIA îmi definește viața! Nu practic terapia în cabinet dar trăiesc psihologia ca pe un mod de a înțelege lumea, pe ceilalți și pe mine însămi.

Mă numesc Valentina și sunt psiholog cu formare în psihoterapie cognitiv-comportamentală, atestată de Colegiul Psihologilor din România. Scriu aici inspirată de experiențe reale — trăiri personale, întâlniri semnificative, povești care lasă urme. VALIANT s-a născut din nevoia de a da sens, de a aduce claritate și echilibru, prin cuvânt și reflecție. Am numit această pagină *Valiant*, un cuvânt englezesc care înseamnă *curajos, brav, neînfricat*. L-am ales pentru că adevărata vindecare începe cu *curajul de a privi înăuntru*, de a simți, de a nu fugi de propriile umbre. Fiecare reflecție de aici este un pas în această direcție — un pas valiant. Prima mea profesie a fost și este în continuare cea de inginer chimist. Și poate părea că psihologia și chimia sunt doua lumi diferite dar pentru mine ele se întâlnesc într-un punct profund: Alchimia. Așa cm chimistul caută transformarea materiei, sufletul caută propria lui transmutare — de la haos la sens, de la durere la lumină.

„Secretele alchimiei există pentru a transforma muritorii dintr-o stare de suferință și ignoranță la o stare de iluminare și de fericire.”-D. Chopra

Aceasta este, în esență, călătoria fiecăruia dintre noi. O călătorie spre sine, în care învățăm să ne privim cu blândețe, să ne înțelegem mecanismele interioare, să ne eliberăm de ce nu ne mai servește și să ne recâștigăm armonia. Pe această pagină vei găsi gânduri, emoții, reflecții scrise cu autenticitate. Nu sunt rețete, nici teorii reci. Nu propun soluții rapide, ci invitații la conștientizare. Scriu când simt, când viața și oamenii din ea lasă urme care merită rostite. Sunt fragmente de viață, împărtășite cu speranța că vor atinge inimi care caută același lucru: liniște, claritate, înțelegere. VALIANT este despre curajul de a simți și de a crește. Despre finețea cu care sufletul lucrează în tăcere. Despre transformare. Te invit să rămâi aproape, dacă simți că acest spațiu rezonează cu tine!

05/11/2025

Ochii deschiși nu mai pot închide adevărul!

Trecem adesea prin viață cu văluri fine de speranțe, scuze sau iluzii așternute peste ochi și inimă. Nu pentru că suntem neputincioși ci pentru că avem nevoie de timp. Să ne obișnuim cu ideea că ceva nu e ce pare. Că drumul pe care mergem nu ne mai duce unde ne doream. Că ne-am rătăcit puțin sau poate prea mult.

Uneori, adevărul stă chiar în fața ta dar e greu de privit. Ne învățăm cu iluzii, cu speranțe, cu „poate că” și „o să fie bine”, doar ca să ne protejăm de durerea unui adevăr care ar putea schimba totul.
Dar vine un moment – poate dureros, poate eliberator – în care vălul cade. Nu mai poți nega. Nu te mai minți. Vezi clar.
Și chiar dacă adevărul doare, în același timp, aduce cu el puterea de a decide. De a merge înainte cu ochii deschiși! De a te pune pe tine pe primul loc. De a alege ce e sănătos, ce e autentic, ce îți face cu adevărat bine.
Poate doare! Poate rupe! Dar în același timp, este începutul vindecării. Pentru că nu te mai agăți de ce nu există. Nu mai construiești pe nisip. Nu mai lupți într-o direcție greșită.

A vedea realitatea înseamnă să fii liber !

Pentru că doar în adevăr se poate construi ceva solid.
Iar când știi ce e, știi și ce ai de făcut.
Adevărul, oricât de incomod este, te eliberează. Îți dă voie să alegi din nou. Să schimbi. Să pleci. Să rămâi, dar altfel. Să pui granițe. Să ceri respect. Să fii sincer cu tine.

Viața trăită în claritate poate fi mai grea pe alocuri dar e autentică. Iar liniștea care vine când nu te mai minți, nu se compară cu nimic.
🧚‍♀️

01/11/2025

Curajul de a visa… și bătăliile invizibile!

Atunci când ne decidem, în sfârșit, să ne urmăm visul, ne imaginăm adesea că provocarea cea mai mare va fi lumea din afară: obstacolele, riscurile, poate chiar lipsa de susținere. Dar, pentru mulți dintre noi, prima luptă se dă în interior, acolo unde s-au adunat, de-a lungul timpului, convingeri care ne spun că „nu e momentul”, „nu sunt suficient de bun”, „visele nu plătesc facturi” sau „ce o să zică lumea?”.

Aceste convingeri dezadaptative nu sunt simple gânduri negative. Sunt convingeri adânc înrădăcinate, învățate în timp din frică, rușine, eșec sau lipsă de validare. Ele devin adevărate ziduri care ne țin în loc, chiar și atunci când avem toate resursele pentru a merge mai departe.

Aici intervine o realitate importantă: Curajul nu înseamnă să lupți singur. E nevoie, uneori, de sprijinul unui specialist — psiholog, coach sau terapeut — care te poate ajuta să identifici aceste blocaje și să le înlocuiești cu gânduri care sprijină creșterea, nu frâna.

A-ți urma visul nu înseamnă doar acțiune. Înseamnă și vindecare interioară, pentru că nu poți construi ceva durabil pe un teren minat de îndoială.

Dacă simți că e timpul să pornești dar ceva te trage înapoi... poate primul pas nu e să forțezi înainte, ci să privești înăuntru. Și să îți dai voie să ceri ajutor.

A visa e un act de curaj. A te cunoaște este și mai mult.

20/10/2025

Este nevoie de curaj ca să-ți urmezi visul!🦄

Și nu pentru că visul pare imposibil ci pentru că, de multe ori, drumul până la el e neclar, greu și plin de renunțări. E mai ușor să alegi stabilitatea, obișnuința, „siguranța” unei vieți în care doar te adaptezi. Dar undeva în tine, acel vis nespus sau neîmplinit continuă să bată. Nu te lasă. Nu tace. Nu dispare.
Pentru că visurile mari nu vin cu garanții. Nu te asigură nimeni că vei reuși, că nu vei cădea, că nu vei fi judecat sau neînțeles. Și totuși, ceva în tine îți șoptește că merită să încerci.
E mai ușor să amâni, să te adaptezi, să trăiești „cum se poate”. Să alegi confortul cunoscut în locul drumului necunoscut. Dar inima nu uită ce îți dorești cu adevărat. Iar tăcerea visurilor netrăite doare mai tare decât orice eșec.
Curajul nu înseamnă că nu ți-e frică. Înseamnă că mergi înainte, chiar și cu frică. Că faci primul pas, chiar dacă nu vezi toată cărarea. Că alegi să trăiești cu adevărat, nu doar să exiști.
De multe ori, frica ne ține pe loc: frica de eșec, de judecata celor din jur, de schimbare, de necunoscut. Ne spunem „nu e momentul”, „nu sunt pregătit”, „poate mai târziu”. Adevărul? Nu va fi niciodată momentul perfect.
Visurile nu așteaptă perfecțiunea. Așteaptă curajul tău.
Dacă ai un vis, apucă-l cu ambele mâini. Și nu mai aștepta momentul perfect. Începe acum, de unde ești, cu ce ai. Curajul vine din mers. Iar drumul, oricât de greu, te va duce acolo unde simți că trebuie să fii: în viața ta adevărată.
Curajul este alegerea de a merge mai departe în ciuda fricii, de a face un pas în gol, cu speranța că vei învăța să zbori pe parcurs. E forța aceea tăcută care îți spune: „merit mai mult”, „pot mai mult”, „viața mea e prețioasă”.
Pentru că visurile reale nu îți oferă doar o destinație — îți dau sens. Te trezesc. Te fac viu.
Și da, poate vei cădea dar te vei ridica altfel: mai autentic, mai aproape de cine ești cu adevărat.

Nu e ușor. Dar e mai greu să trăiești o viață în care nu ți-ai dat șansa.

Urmează-ți visul, chiar dacă vocea ta tremură. E mai bine să rătăcești pe un drum al inimii, decât să stai pe loc într-o viață care nu-ți mai aparține. Pentru că, la capătul curajului, nu te așteaptă doar reușita — te aștepți TU, cel adevărat.

13/09/2025

Viața se poate ,,înnoda" oricând!🪷

Uneori, viața pare să curgă lin, ca un fir de mătase care alunecă printre degete. Alteori, se încurcă, se rupe sau se oprește brusc. Și totuși, chiar și atunci când pare că totul s-a destrămat, că sensul s-a pierdut, viața are un dar magic: SE POATE ÎNNODA DIN NOU!

Poate nu la fel de perfect, poate cu o mică cicatrice în locul rupturii dar uneori acele noduri devin chiar punctele de rezistență. De acolo pornește altceva. O altă ramură. O altă cale. Un alt TU.

Când pierzi o relație, un job, starea de sănătate, o direcție – pare că firul vieții tale s-a frânt. Dar cu răbdare, onestitate față de tine și curaj, îl poți prinde din nou, îl poți înnoda și îți poți continua drumul. Poate cu mai multă înțelepciune, poate cu mai puține iluzii dar cu siguranță cu o inimă mai conștientă.

Nodurile nu sunt eșecuri. Sunt puncte de resetare. Sunt locurile unde ai strâns firul mai bine, unde ai decis să nu renunți. Sunt dovezile că ai avut puterea să mergi mai departe.

VIAȚA NU SE DESTRAMĂ, SE REINVENTEAZĂ!

Ai încredere! Se poate înnoda oricând. Și din acel nod poate porni cea mai frumoasă versiune a ta.

08/09/2025

Iubirea vindecă ceea ce dragostea rănește!

Există o diferență subtilă dar profundă, între dragoste și iubire. Dragostea e începutul — adesea pasională, plină de dorință, de emoții intense, de așteptări și visuri. Dragostea vine cu valuri mari, cu promisiuni, cu dorința de contopire dar și cu frici. Când e condusă de nevoi nespuse sau de răni nevindecate, dragostea poate deveni dureroasă. Poate răni fără să vrea. Poate transforma prezența în absență, cuvintele în tăceri, căldura în răceală.

Și totuși… după ce dragostea a trecut prin foc, dacă în inimă mai rămâne ceva adevărat, apare IUBIREA. Nu mai e un foc de artificii, ci o lumină blândă. Iubirea nu mai cere, nu mai judecă, nu mai înlănțuie. Ea privește, înțelege, acceptă. Iubirea nu vine din goluri, ci din plin. E tăcută dar profundă. Nu face zgomot dar repară.

Iubirea vindecă acolo unde dragostea a tăiat. Iubirea reînvie acolo unde dragostea a renunțat. Pentru că iubirea nu se teme să vadă adevărul și nu fuge când e greu. Ea e o alegere conștientă, nu doar un sentiment trecător.

Și atunci când ai fost rănit de dragoste, nu închide inima. Poate, tocmai atunci, e momentul să o lași să învețe iubirea.
Poate că rana lăsată de dragoste nu a fost un capăt, ci o poartă. Spre tine! Spre vindecare! Spre o versiune a ta care știe mai clar ce merită, ce vrea, ce poate oferi.

Când iubirea vine — fie că e de la aceeași persoană sau de la alta, fie că o porți tu pentru tine — nu mai are gustul euforic al începutului, ci aroma profundă a conștienței. Iubirea nu promite perfecțiune, ci prezență. Nu fuge de greșeli, ci crește din ele. Nu își dorește să te schimbe, ci să te cunoască și să te țină în siguranță, chiar și în vulnerabilitate.

Acolo unde dragostea a spus „nu pot”, iubirea spune „rămân”.
Acolo unde dragostea a pus ziduri, iubirea aduce punți.
Acolo unde dragostea a rănit pentru că n-a știut mai bine, iubirea învață să mângâie, să asculte, să repare.

Pentru unii, această iubire vine de la un partener care a învățat. Pentru alții, vine de la un om nou, pregătit. Dar, în primul rând, ar trebui să vină din tine — ca blândețe, ca maturizare, ca alegere de a iubi diferit, mai curat.

Pentru că da… iubirea vindecă ceea ce dragostea a rănit.
Și poate că, în final, exact asta era lecția.

30/08/2025

Fluturele și lecția devenirii! 🦋

În tăcerea unei dimineți, un cocon se mișcă. Înăuntru, o metamorfoză este în curs. Fluturele se zbate, își croiește drum spre lumină, dar e greu. Atât de greu, încât cineva privind din afară ar fi tentat să-l ajute, să-i desfacă coconul cu blândețe. Dar dacă ar face asta, fluturele ar muri. Pentru că efortul de a ieși din cocon nu este o piedică, ci o etapă esențială a transformării lui. Prin acea luptă, aripile i se întăresc, forța i se activează, viața i se afirmă.

Această imagine devine o metaforă profundă pentru existența umană. De câte ori nu ne-am dorit ca cineva să ne ușureze durerea, să ne salveze din criză, să ne scoată din labirintul unei etape dificile? Dar adevărul este că, asemenea fluturelui, avem nevoie de propriile noastre bătălii. Fiecare provocare vine cu un dar ascuns: înțelepciune, rezistență, claritate. Fără ele, am rămâne fragili, dependenți, neîncrezători în puterea noastră.

Fluturele nu se întreabă "de ce e greu". El doar urmează firul natural al transformării sale. La fel, și noi, în ciuda durerii, suntem invitați să ne asumăm drumul. Să ieșim singuri din coconul fricilor, al trecutului, al limitelor. Iar când ne vom înălța cu aripile noastre proprii, vom ști că am devenit cine suntem prin efortul propriu, prin lecțiile pe care nimeni altcineva nu le putea trăi în locul nostru.

Așadar, data viitoare când viața pare grea, amintește-ți: nu e pedeapsă, ci transformare. Nu e final, ci începutul zborului tău!🦋

22/08/2025

Acolo unde inima se simte acasă !💗

Există în fiecare dintre noi o nevoie profundă: aceea de a aparține. Nu oricărui loc, nu oricărui grup, ci acelora în care sufletul nu trebuie să se camufleze, să-și ascundă lumina sau să-și justifice profunzimea.

Uneori ne regăsim printre oameni care par buni dar nu ne ating cu adevărat. Alteori, ne trezim într-un cerc în care ne simțim stingheri, pentru că valorile noastre nu rezonează cu cele din jur. Într-o astfel de disonanță tăcută, sufletul se contractă și începe să creadă că poate el e prea mult… sau prea puțin.

Nevoia de a fi văzuți, apreciați, valorizați — face parte din *Nivelul de Stimă și Statut* din Piramida lui Maslow. După ce ne sunt satisfăcute nevoile de bază și cele de siguranță, sufletul caută un spațiu unde să se simtă demn, recunoscut, onorat pentru cine este.

Uneori, rămânem în cercuri în care nu suntem validați. Alteori, ne reducem intensitatea pentru a nu incomoda. Tăcerea pe care o simțim în interior atunci când nu ne regăsim — spune totul.

Dar adevarul este altul: avem nevoie să fim înconjurați de oameni care gândesc, simt și trăiesc la fel de conștient și autentic ca noi. Nu pentru a crea o bulă elitistă, ci pentru a ne susține reciproc în procesul de creștere, de maturizare emoțională și spirituală.
Nu pentru a ne confirma valoarea, ci pentru a o oglindi!

Un grup de același nivel nu înseamnă uniformitate, ci rezonanță. Nu înseamnă superioritate, ci aliniere! Acolo unde nu mai simți nevoia să explici cine ești — începe apartenența adevărată.

Alege cercurile care te cresc, nu pe cele în care te pierzi.

07/08/2025

,,Lampa lui Aladin" există în fiecare inimă care speră!

În fiecare dintre noi există o *Lampă a lui Aladin*. Pare uitată, ascunsă undeva în adâncul ființei, acoperită de praf, poate chiar de rușine, frică sau negare. Nu o băgăm în seamă până când viața nu ne pune în fața unei crize, a unei întrebări fără răspuns, a unei dureri fără nume.

Dar atunci când avem curajul să ,,ștergem praful" de pe ea, se întâmplă ceva. Apare *Duhul* – simbolul potențialului nostru interior, al resurselor ascunse, al adevărului pe care l-am închis în noi din diverse motive.

Psihoterapia seamănă cu acel moment în care cineva te însoțește să deschizi Lampa. Nu o face în locul tău. Dar te ajută să îți dai voie. Să asculți. Să îți formulezi dorințele. Să descoperi că Duhul nu îți oferă miracole, ci conștientizări. Nu îți schimbă viața cu o magie, ci cu o privire mai limpede asupra propriei povești.

Ce ai cere dacă ai avea Lampa în mâini acum?
Curaj? Vindecare? Împăcare cu trecutul? Capacitatea de a iubi și a te iubi?
Poate că răspunsul nu vine instant dar dacă citești asta, înseamnă că știi unde e Lampa. Și că ai început, deja, să o ștergi de praf.

01/08/2025

Kit de salvare – în caz de atac de panică

Un atac de panică poate apărea brusc, ca o furtună într-o zi senină. Inima îți bate cu putere, respirația devine rapidă și superficială, te simți prins într-un corp care pare să nu te mai asculte. Deși simptomele pot fi copleșitoare, e important să știi ca nu ești în pericol real și îți poți recăpăta controlul. Iată un mic ,,Kit de salvare" pentru aceste momente:

1. Respiră conștient
Inspiră pe nas numărând până la 4, ține-ți respirația 2 secunde, apoi expiră lent pe gură numărând până la 6. Repetă de câteva ori – îți va calma sistemul nervos.

2. Pune-ți mâinile pe piept sau pe burtă
Simte-ți corpul. Reamintește-ți că ești aici, în prezent, în siguranță.

3. Denumește 5 lucruri pe care le vezi, 4 pe care le poți atinge, 3 pe care le auzi, 2 pe care le miroși, 1 pe care îl poți gusta
Este un exercițiu de ancorare în realitate, foarte eficient în readucerea minții în prezent.

4. Spune-ți mental: „Aceasta este doar o reacție de panică. Va trece.”
Mintea are nevoie de un mesaj rațional. NU LUPTA CU ATACUL DE PANICĂ, lasă-l să vină și să plece.

5. Caută sprijin
Sună un prieten de încredere sau scrie-i. Uneori, simplul contact uman reduce intensitatea stării.

6. Pune la îndemână un obiect de ancorare
Poate fi o piatră de buzunar, un bilețel cu un mesaj liniștitor sau o fotografie dragă. Ceva care îți aduce aminte că ai trecut prin asta și ai fost bine.

Atacurile de panică NU te definesc.
Sunt mesaje ale corpului că ceva din interior are nevoie de atenție și grijă. Iar conștientizarea este deja un prim pas spre vindecare.

Ai grijă de tine. Spune-ți: „Sunt în siguranță. Mă voi liniști. Va trece.”

13/07/2025

Loialitatea față de destinul străbunilor – Când iubirea doare tăcut

În adâncurile sufletului nostru trăiesc povești pe care nu le-am trăit niciodată cu adevărat. Uneori, plângem lacrimi care nu sunt ale noastre. Simțim rușini, vinovății, frici care par că nu au niciun sens în viața noastră prezentă. Și totuși… ne conduc, ne opresc, ne rănesc. Asta este loialitatea față de destinul străbunilor – una dintre cele mai profunde descoperiri ale constelațiilor familiale.

Această loialitate nu se naște din obligație, ci dintr-o iubire profundă și inconștientă. Copilul mic din noi spune: „Dacă tu, bunico, ai pierdut copilul pe front și eu voi suferi în iubire, ca să te înțeleg. Dacă tu, străbunicule, ai fost alungat și rușinat și eu voi duce aceeași povară, ca să nu te las singur.”
Această loialitate nu se exprimă prin cuvinte, ci prin fapte repetate. Este o încercare profundă de a aparține, de a-și demonstra iubirea prin suferință. Copilul vrea, inconștient, să-l vindece pe străbunul său, să-l însoțească în destinul său dureros.

Copilul ajuns adult repetă inconștient traseul străbunului său, nu pentru că nu ar ști ce își dorește, ci pentru că simte că, dacă ar rupe acest lanț, l-ar trăda. Ar simți vină pentru o fericire la care acesta nu a avut acces.

Așa moștenim destine. Ne îmbrăcăm în haine care nu ne aparțin și ne întrebăm de ce nu putem merge mai departe. De ce ne sabotăm, de ce nu putem iubi, de ce rămânem în durere.

Constelațiile familiale aduc lumină în acest întuneric moștenit. Ne așează în fața poveștii reale și ne ajută să spunem, cu respect și iubire:
„Vă văd. Vă onorez. Dar aleg să trăiesc viața mea.”
Această desprindere nu este trădare. Este, din contră, o formă superioară de iubire. Atunci când ne eliberăm de poverile care nu ne aparțin, îi eliberăm și pe cei dinaintea noastră. Le redăm demnitatea, suferința și lecțiile care le aparțin doar lor.

În loc să ne sacrificăm tăcut, putem spune:
„Draga mea străbună, îți duc povestea mai departe prin viața mea deplină. Prin bucurie. Prin libertate. Prin curajul de a rupe cercul. Onorez destinul tău dar aleg să nu-l repet. Te port în inima mea, nu în alegerile mele.”

Și astfel, vindecarea nu este doar a noastră, ci a unui întreg arbore care, în sfârșit, poate respira.

Astfel, iubirea oarbă devine iubire conștientă — și viața poate curge liber, cu bucurie și asumare.

13/07/2025

Constelații familiale – Rădăcini care dor, aripi care cresc

Uneori, purtăm în noi dureri care nu sunt ale noastre. Tristeți fără nume, frici fără cauză, decizii care par să vină dintr-un alt timp. În spatele acestor trăiri, stau poveștile neîncheiate ale străbunilor noștri – iubiri pierdute, traume nespuse, suferințe ascunse sub tăcere.

Poate simți că porți o povară care nu îți aparține. Că unele frici, decizii sau blocaje nu sunt doar ale tale. În spatele acestor trăiri, se află de multe ori viețile neîncheiate ale celor dinaintea noastră – străbunici, bunici, părinți care au suferit, au pierdut sau au fost uitați.

Constelațiile familiale sunt o călătorie interioară spre aceste rădăcini. Prin ele, ne conectăm cu trecutul familial nu pentru a judeca, ci pentru a înțelege. A recunoaște! A da un loc firesc celor care au fost uitați sau excluși! În acel spațiu simbolic, apar revelații. Se rup lanțuri. Se rescriu legături.

Prin metoda constelațiilor familiale, ne aplecăm cu blândețe spre aceste rădăcini. Privim înapoi nu ca să rămânem în trecut, ci ca să înțelegem ce am preluat, ce nu ni se mai potrivește, ce putem onora și elibera. Fără vină, fără rușine – doar cu recunoaștere.

Când un suflet își asumă vindecarea, undele ajung și la cei care au fost și la cei care vor fi. Un act de curaj tăcut, dar profund: acela de a îmbrățișa povestea familiei și de a-i schimba ecoul.

Poate că nu ne putem alege trecutul, dar putem alege ce ducem mai departe.

Vindecarea nu e doar pentru tine. E un dar pe care îl faci întregului tău arbore. Cei care au fost înaintea ta și cei care vor veni vor ,,simți" această schimbare.
Atunci când ne vindecăm, nu o facem doar pentru noi, ci pentru întreaga linie care ne-a adus până aici. Străbunii noștri ,,tresar" în liniște iar copiii nenăscuți zâmbesc.

Uneori, e nevoie doar de un pas. De o inimă care alege să se trezească și să înțeleagă – ca să se vindece o întreagă linie.
Tu poți fi acea inimă!

Constelațiile familiale ne învață să privim înapoi cu ochii sufletului. Să recunoaștem, să eliberăm, să ne reașezăm în propriul loc în arborele nostru. Nu pentru a rămâne în trecut, ci pentru a ne deschide către viitor, liberi de poveri străine.

11/07/2025

Când apropierea sperie: lupta interioară a unei persoane evitante!

Ce se ascunde în spatele unei persoane evitante? Adesea, nu e vorba de lipsă de sentimente sau indiferență, ci de teamă. Frica de a fi rănit, de a fi respins, de a fi vulnerabil. În spatele unui comportament rece sau detașat se poate afla un suflet care a suferit, care s-a închis ca mecanism de protecție.

Evitarea nu înseamnă absența dorinței de conexiune, ci incapacitatea (temporară) de a susține apropierea emoțională. În spatele zidurilor, uneori, bate o inimă care speră în tăcere ca cineva să o înțeleagă fără să o forțeze.

La prima vedere, o persoană evitantă poate părea rece, indiferentă, greu de atins emoțional. Poate părea că nu are nevoie de nimeni sau că ține distanță din pură alegere. Însă adevărul e, de multe ori, mult mai profund și mai fragil.

Evitarea este adesea o formă de protecție. În spatele tăcerii sau al retragerii se află un trecut încărcat de durere, dezamăgiri sau abandonuri. E un mecanism învățat — poate în copilărie, poate în relații în care vulnerabilitatea a fost pedepsită. Persoana evitantă nu se teme de iubire, ci de ce poate aduce iubirea: pierdere, respingere, durere.

Uneori, cel care fuge de apropiere este chiar cel care are cea mai mare nevoie de ea. Dar s-a învățat să supraviețuiască singur. Să nu ceară. Să nu se bazeze pe nimeni. Să nu se arate.

În spatele unei persoane evitante se află un suflet care speră, poate în tăcere, să fie înțeles. Să fie acceptat așa cm e, fără presiuni, fără condiționări. Iar când cineva se apropie cu răbdare, blândețe și autenticitate, zidurile încep încet să se topească. Iubirea adevărată nu forțează — ea așteaptă, susține și vindecă.

Address

Bucureşti Sectorul 1

Website

facebook.com

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Valiant - Pagina de psihologie posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Want your practice to be the top-listed Clinic in Bucureşti Sectorul 1?

Our Story

MISIUNEA MEA: Să susțin oamenii să se bucure de viață!

“În viață avem nevoie de oameni față de care putem vorbi deschis. Avem nevoie de conversații sincere și de momente care implică încredere și curaj.” – Thomas Moore

Suntem ființe umane și avem sentimente. Este normal să ne simtim triști atunci când pierdem pentru totdeauna o ființă apropiată, atunci când trecem printr-un divorț, când persoanele în care investim încredere ne supără sau când ne pierdem statusul profesional. Psihicul are nevoie de o perioadă pentru a procesa și integra noua situație, determinandu-ne ulterior să acceptăm sau să schimbăm ceea ce ne-a pricinuit suferința.

Apar insa perioade in viata in care simtim ca nu mai putem facem fata provocarilor ca inainte. Ceva se schimba in interiorul nostru. Apar chiar blocaje care ne tintuiesc pe loc. De cele mai multe ori aceste stari sunt influentate de procese inconstiente, automate astfel ca incercarile de a rezolva singuri aceste probleme esueaza deseori. Atunci este nevoie de suport specializat, de psihoterapie. Să ceri sprijin atunci când ai nevoie nu este un aspect de slăbiciune! Te invit in cabinetul meu pentru a parcurge acest drum de autocunoastere impreuna!

Valiant - Pagina de psihologie

05/11/2025

01/11/2025

20/10/2025

13/09/2025

08/09/2025

30/08/2025

22/08/2025

07/08/2025

01/08/2025

13/07/2025

13/07/2025

11/07/2025

Address

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category

Our Story