12/02/2026
Matthew Perry. Chandler Bing din Friends. Poate îl știi. În noiembrie 2022 a lansat această autobiografie sinceră pe care a încheiat-o într-o notă de speranță. Ca de obicei, mi-am subliniat câte ceva:
„Mintea mea este hotărâtă să mă ucidă. Știu asta. În permanență mă simt singur, îndurerat și mă agăț cu disperare de gândul că mă va putea repara cineva, cineva din exterior.”
„Am nevoie de dragoste, însă nu am încredere în ea.”
„Poți urmări traiectoria dependenței mele după greutatea pe care o am de la un sezon la altul - când sunt umflat, e din cauza alcoolului; când sunt numai piele și os, e de la pastile; când am barbă, e de la foarte multe pastile.”
„Mă duceam la dezintoxicare. Avem 26 de ani.”
„Ca să-mi citez psihiatrul: realitatea este un gust cu care te obișnuiești pe parcurs”
„Mda, sexul e mișto, dar cred că acum aș fi fost un om mult mai împlinit, dacă mi-aș fi petrecut toți acei ani căutând ceva mai profund. Într-o viață plină de greșeli, probabil că asta a fost cea mai mare pe care am făcut-o.”
„Nimic nu umplea golul din sufletul meu.”
„Ori abordam totul într-un mod diferit, ori eram iremediabil pierdut. Și nu voiam să fiu așa. Nu înainte de a învăța cm să trăiesc, cm să iubesc. Nu înainte de a înțelege mai bine lumea.”
„Sunt cine sunt, iar asta ar trebui să fie suficient, mereu a fost suficient. Eu am fost singurul care n-a înțeles. Dar acum înțeleg.”
„Plictiseala e terenul de joacă al diavolului.”
„(...) un minor neînsoțit, care plutește deasupra lumii (...)”
Un an mai târziu de la publicarea cărții în care a scris despre „marele lucru teribil”, adică dependența cu care s-a chinuit de pe la 14 ani, despre cm a crezut (și s-a înșelat) că faima o să-i umple golul interior, despre iubiri pasionale și iubiri prietenești, Matthew Perry a murit. La 54 de ani, din cauza acelui „mare lucru teribil”.
M-a emoționat cartea. Poate pentru că Chandler e personajul meu preferat din Friends (pe care l-am terminat recent a treia oară), poate pentru că lucrez cu persoane care au adicții diferite și uneori, când avem noroc să stăm mai mult în terapie (multe persoane cu adicții abandonează prematur terapia), pică al "patrulea zid al camerei" care ne lasă să vedem dincolo de dependență.
* asta cu „al patrulea zid al camerei” e tot o referință din carte, pentru că pe platoul de filmare al unui sitcom nu există niciodată al patrulea zid
