Psihoterapeut Marina Olimpia Stoica

14/01/2025

Caut un pod
Între uitare și adevăr
Între aproximativ și absolut
Înțelegându-mă mai bine,
Să te-nțeleg, la fel, pe tine.
Mă tot gândesc…
Totuși,
podul fiind
o linie care unește
poate nu-n gând
ci mai curând
în inimă
se construiește?

24/07/2024

Tu cand te simti cu adevarat vazut? Si cine simti ca te vede, simte sau aude cu adevarat? Cum crezi ca ai putea tu insuti contribui la a te simti asa? Catre cine ai putea merge si cm ai putea comunica intr-un mod cat mai clar, autentic si totodata echilibrat? Si ce ar insemna sa te vezi sau auzi tu pe tine, cu adevarat?

Quote from Revelations in Education I Dr. Lori Desautels 🩵

14/07/2024

Cele mai inalte sau pure trairi sunt greu de captat in cuvinte

There’s this place inside of us that only becomes alive, if we dare to open ourselves to the endless ocean of possibilities. It’s the place that feels most v...

02/06/2024

"Toti suntem raze de lumina ascunse sub abajururi de diferite culori si marimi. Si avem intotdeauna posibilitatea de a alege sa vedem lumina din fiecare, sau sa fim preocupati doar de abajur."
"Nu te compara cu ceilalti. Lumina lor nu impiedica si nu diminueaza lumina din tine. Tu esti doar o fateta in bijuteria cu multe fatete a iubirii si gratiei lui Dumnezeu. Frumusetea unei fatete nu impieteaza asupra splendorii alteia - ci o sporeste, atat in intindere, cat si in intensitate."
Paul Ferrini

10/05/2024

Cateva intrebari care mi se par importante pentru suflet: Ce ma bucura dintotdeauna? Ce iubesc dintotdeauna? Cu ce pot si simt sa contribui (sa ajut)? In final, fiecare dintre noi contribuie la sporirea luminii acestei lumi prin activarea propriei lumini interioare, prin bucuria si iubirea pe care le emana sau exprima in modul cel mai natural pentru sine. Candva, gandeam: Ce rost are sa ma bucur, daca sunt singura? Acum mi se pare ca are tot sensul, pentru ca este despre a aprinde din interior lumina care credeam ca poate veni doar din afara. Acum este despre bucuria conectarii simtite dinspre interior spre exterior.

24/04/2024

A ramas cu mine ceva ce mi-a spus candva terapeuta mea, ceva ce ieri a rezonat mai puternic in mine: faptul ca in (relatia de) terapie, terapeutul se ofera, la urma urmei, pe sine. Intr-adevar, asa se simte si pentru mine ceea ce fac. Stiu ca in momentul terapiei sunt cu totul acolo pentru omul din fata mea, trup, minte si suflet, cu dorinta sincera de a-i oferi cea mai benefica insotire posibila, in sustinerea procesului sau interior. Ma intreb cm si in ce masura ajunge la fiecare persoana aceasta daruire si uneori raspunsul vine intr-un mod mai explicit, ca o confirmare a cat de vindecator se simte acest mod de a fi in relatie. Sunt si dati cand raman cumva cu intrebari privind oportunitatea unei interventii, unei remarci sau chiar a autenticitatii mele intr-un anumit moment. Aici pentru mine se creeaza o bifurcatie: oportunitatea la nivelul concret, perceput atunci de client, si oportunitatea la un nivel mai profund, neconstientizat inca de el. Si as miza pe importanta mai mare a celei de a doua. Imi doresc adica sa poata fi inspre binele cel mai inalt al clientului. Pastrez in minte sau imi readuc si faptul ca exista un plan mai mare, invizibil. Partea mea in planul acesta ma gandesc ca este sa fiu eu, in sinceritate fata de mine in primul rand si apoi fata de celalalt, si asumandu-mi responsabilitatea de a creste sau perfectiona constant acele aspecte care simt ca pot fi crescute sau imbunatatite.

05/04/2024

«Nu putem fi recunoscatori pentru ceea ce nu observam si nu putem onora ceea ce nu reusim sa vedem.»
Pentru ca ne asteptam la bine, abundenta, succes sau iubire sub o anumita forma, ajungem sa ne indepartam de perceperea reala si deci simtirea, conectarea la binele, abundenta, succesul sau iubirea care este posibil sa existe si sa fi existat in viata noastra sub multe alte forme.
Pentru ca ne-am format o credinta ca ar trebui sa fim mai…intr-un anumit fel, ajungem sa ne conectam mai mult la teama de a nu corespunde anumitor asteptari si sa ne deconectam de la frumusetea a ceea ce suntem noi in mod natural, de la potentialul si capacitatile noastre reale.
Iubirea este insasi natura noastra. De aceea, nu ne putem simti privati de iubire decat daca ne-am indepartat de simtirea propriei naturi, de conectarea mai profunda la Sine. Aceasta indepartare este incurajata intr-un fel sau altul de multi factori exteriori, insa reconectarea sta in responsabilitatea si in puterea noastra, odata ce devenim constienti. Tine de noi daca ne angajam sau nu in acest proces, in aceasta directie si daca exersam ascultarea soaptelor sufletului pana la a deveni capabili sa distingem vocea sufletului, vocea noastra interioara autentica, sau altfel spus, Sinele.

09/03/2024

Ma gandesc ca mai important decat "cat de departe" ajungem, este cat de aproape reusim sa fim, de noi insine, de propria traire, de adevarul nostru profund, sa ne simtim pe noi si in noi, dincolo de orice conditionari, sa ramanem cat mai Aici, cat mai in Sine, in energia noastra cea mai pura, cat mai prezenti la realitatea atat exterioara cat si interioara a momentului, intr-o curgere libera, dezbarata de tendintele insidioase ale mintii de etichetare. Asta poate crea in interiorul nostru un spatiu atat de vast, in care, intr-adevar, cuprinderea cu compasiune a tuturor aspectelor dinlauntru si din afara sa vina cel mai natural. Si cred ca poate veni prin cautare, lucru cu sine, comuniune, cadru sau cadre potrivite de continere si sustinere, curaj, deschidere, sinceritate dar si credinta si momente de gratie. Printr-o aspiratie continua spre iubire, ca sentiment interior pe care sa il descatusam si activam din ce in ce mai mult.