09/11/2025
Cele trei stări: fuga, lupta și înghețul, pe care le numim și mecanisme de supraviețuire ale copilului interior. Ele nu sunt „greșite”, ci reacții naturale la durere, respingere sau frică trăite în copilărie.
🌪️ 1. Starea de FUGĂ
Cauză: copilul s-a simțit copleșit, speriat, fără protecție. Poate a trăit tensiuni, certuri, violență verbală sau emoțională și a învățat că cel mai sigur este să dispară, să nu fie văzut.
Cum se manifestă azi:
Evitarea conflictelor sau a emoțiilor intense.
Nevoia constantă de liniște și control.
Fugă în muncă, activități, spiritualitate, relații imposibile sau perfecționism.
Cum o recunoști: simți nevoia să pleci, chiar și mental, ori de câte ori ceva te rănește.
Cum lucrezi cu ea:
Respiri adânc și spui: „Acum e sigur. Pot rămâne aici.”
Observi când vrei să pleci și alegi, conștient, să rămâi puțin mai mult în contact cu emoția.
Scrii sau vorbești cu copilul tău interior: „Nu mai trebuie să fugi, sunt aici cu tine.”
🔥 2. Starea de LUPTĂ
Cauză: copilul a simțit că trebuie să se apere mereu pentru a fi auzit, văzut, respectat. Poate a fost criticat, controlat sau neglijat.
Cum se manifestă azi:
Reacții puternice, impulsive la frustrare.
Nevoia de control, de a avea mereu dreptate.
Tendința de a demonstra valoarea, de a „lupta” pentru iubire.
Cum o recunoști: când te simți atacată ușor sau ai o reacție disproporționată la o situație minoră.
Cum lucrezi cu ea:
Te oprești și spui: „Nu trebuie să mă apăr. Sunt în siguranță.”
Înveți să asculți emoția din spatele furiei — de obicei e frica de respingere sau durerea de a nu fi văzută.
Îmbrățișezi copilul interior și îi spui: „Acum nu mai trebuie să lupți singur(ă). Sunt aici să te apăr eu.”
❄️ 3. Starea de ÎNGHEȚ
Cauză: copilul s-a simțit complet neputincios — când fuga sau lupta nu mai erau posibile. Poate a trăit o durere prea mare, ignorare emoțională sau traume repetate.
Cum se manifestă azi:
Blocaj, apatie, neputință.
Dificultate în a lua decizii.
Gol interior sau lipsă de motivație.
Cum o recunoști: simți că vrei să faci ceva, dar „nu poți” — ca și cm o parte din tine s-a oprit.
Cum lucrezi cu ea:
Îți acorzi timp. Nu forțezi.
Îți miști corpul ușor — plimbări, dans lent, respirație conștientă.
Spui copilului interior: „Știu că a fost prea mult atunci. Acum e sigur. Putem simți puțin câte puțin.”
(N.A.: Preluata)