08/12/2025
Sfarsitul acesta de saptamana a fost despre neincredere.
Despre cm acel sambure al neincrederii, sadit inca de la inceputul relatiei....continua sa lase urme adanci, pe tot parcursul unei relatii?
Dar si mai mult, inca de la inceputurile fragede ale existentei proprii si personale, pe acest pamant, acea neincredere ca:
"Oare persoana cea mai importanta pentru mine chiar ma vrea, aici, cu adevarat?
Vrea si ea sa-i fiu alaturi? "
Caci, d**a cm ne spun cercetatorii relationali ai atasamentului, reproducem in relatiile de cuplu, tiparele invatate in relatiile cu persoanele de atasament din copilaria timpurie.
(La copilul mic: Oare, mama, printre noptile ei nedormite si responsabilitatile ei multiple, chiar m-a vrut aici?! M-a dorit cu adevarat ? - Caci copilul mic ii simte si frustrarea din noptile nedormite...si nu stie cm sa le interpreteze)
Acea neincredere ca parca orice ar face sau orice ar zice...acea persoana importanta...
Fie vine prea tarziu, cand deja nu mai e speranta, fie e prea greu sa o mai crezi ca vrea, pentru ca de atatea ori n-a raspuns sau n-a fost acolo, la momentul potrivit. Atunci cand iti doreai si tu, nu 3 ore mai tarziu....
Cand aceasta incredere este stirbita la inceputul sau candva pe parcursul relatiei, descoperim ca raman urme adanci pe tot parcursul relatiei.
Ca orice eveniment nesemnificativ de indepartare, chiar cu efecte pozitive, duce creierul pe binecunocutele sinapse demult, prea demult formate, ale neincrederii. O neincredere care ti se scurge prin vene. Si vine, pe nesimtite, sa-ti dea tarcoale, la cele mai mici semne ca celalalt nu e acolo.
O neincredere, parca uneori, viscerala, ca: celalalt nu mai vine, nu raspunde atunci cand am eu nevoie, iar asta inseamna ca nu va mai veni niciodata.
Asta inseamna ca nu e acolo, nimeni, pt mine, in momentele de cumpana?!
Am vazut tipare create la inceput de relatie care si d**a 10 ani de relatie erau la fel de puternice. Si asta, poate, pentru ca nu s-a lamurit la momentul respectiv ce era de lamurit. Pentru ca nu a avut loc o reparare, o reconfirmare, o asumare si o reasigurare!
Sau poate ca eul interior nu a trait niciodata o experienta de acceptare profunda!