07/11/2025
SUPRAVIEȚUIREA TRAUMATICĂ
De ce nu reușim să trăim trauma ca pe un eveniment trecut?
Răspunsurile se află în creierul și corpul nostru.
Oamenii nu supraviețuiesc experiențelor îngrozitoare prin luarea de decizii chibzuite sau planificări deliberate.
În fața amenințării, suntem prea mici sau prea copleșiți pentru a gândi și a planifica. „Reușim” să supraviețuim pentru că trupurile noastre au instinctul de supraviețuire înnăscut și pentru că avem un creier care prioritizează supraviețuirea mai presus de orice.
În momentul în care creierul nostru percepe o potențială amenințare la adresa vieții, mecanismele noastre de supraviețuire sunt declanșate automat.
Anumite zone ale creierului sunt specializate pentru a ne ajuta să supraviețuim pericolului (van der Kolk, 2014).
Un set de structuri conexe din sistemul limbic dețin capacitatea de a trăi experiențe emoționale, senzoriale și relaționale, precum și amintirile nonverbale legate de evenimentele traumatice. Sistemul limbic include talamusul (o stație de releu pentru informații senzoriale), hipocampul (o zonă specializată în procesarea memoriei) și amigdala (alarmă de incendiu și detector de fum al creierului).
Când simțurile noastre detectează semne de pericol iminent, informația este transmisă automat către talamus, unde, în câteva nanosecunde, este evaluată de receptorii de amenințare din amigdala și cortexul prefrontal (LeDoux, 2002) pentru a determina dacă este vorba de o alarmă reală sau falsă.
Cortexul prefrontal, creierul nostru care gândește și percepe, este conceput teoretic pentru a deține „puterea de veto”. Dacă stimulul este recunoscut ca fiind benign, amigdala nu ar trebui să răspundă. Dar când ceva poate fi amenințător, amigdala stimulează creierul să activeze sistemul nervos simpatic, inițiind o reacție de stres cu adrenalină care pregătește corpul pentru luptă sau fugă. Adrenalina provoacă o creștere a ritmului cardiac și a respirației, maximizând fluxul de oxigen către mușchi și oprind alte sisteme neesențiale, inclusiv cortexul prefrontal. Ne aflăm acum în modul de supraviețuire, în care o pauză pentru a gândi ar putea irosi secunde prețioase din timpul de reacție. Dar prețul pe care îl plătim pentru angajarea automată a apărării noastre instinctive este unul ridicat. Pierdem capacitatea de a lua decizii în mod conștient și pierdem capacitatea de a fi martori la întreaga experiență. Acționăm și reacționăm automat, strigând după ajutor, înghețând de frică, fugind, luptând sau cedând când nu există altă ieșire.
În urma unui eveniment traumatic, hipocampul, o altă structură minusculă din sistemul limbic, este responsabil pentru ordonarea cronologică și punerea în perspectivă a experienței nonverbale, pregătind-o pentru a deveni o amintire pe care o putem exprima în cuvinte. Cu toate acestea, hipocampul este una dintre părțile neesențiale ale minții și corpului care sunt suprimate în situații de amenințare. Astfel, în cazul celor mai grave experiențe umane, hipocampul nu este capabil să își îndeplinească sarcina de procesare a memoriei, interferând cu capacitatea noastră de a da un sens celor întâmplate. După ce am supraviețuit traumei, rămânem cu o amintire inadecvată sau fragmentată, care nu reflectă exact ceea ce s-a întâmplat și modul în care am îndurat-o.
Unii supraviețuitori au o memorie cronologică clară a ceea ce s-a întâmplat, dar chiar și în acest caz, adesea nu au sentimentul că au depășit și supraviețuit experienței.
Mai rău încă, dacă mediul este cronic traumatic, cm ar fi în cazul abuzului și neglijării copiilor sau al violenței domestice, sistemul de răspuns al individului la supraviețuire poate deveni cronic sensibilizat pentru a anticipa amenințarea, rezultând într-o reactivitate fizică continuă la mediu, ca și cm acesta ar fi în continuare periculos și amenințător.
Fără o memorie verbală clară și coerentă a ceea ce s-a întâmplat, există doar două concluzii pe care persoanele traumatizate le pot trage: fie „Sunt în pericol”, fie „Sunt defect – ceva nu este în regulă cu mine”. Una dintre aceste concluzii sau ambele agravează durerea de a fi supraviețuit doar pentru a purta povara moștenirii vii a traumei zile, săptămâni și chiar ani după aceea.”
- Janina Fisher
🧠 Cu ajutorul terapiei prin Neurofeedback, creierul tău piate funcționa mai eficient! 🙏🏻
☎️ Contactează-ne pentru mai multe detalii sau programări la tel: 0742831979
