Suntem Nicoleta și Claudia din Cluj-Napoca, suntem consilieri în adicții și de 22 de ani am dezvoltat împreună un proiect pilot de recuperare din dependențe. Da, noi suntem cele care și-au găsit un sens din a ajuta persoanele care au dificultăți în relația cu alcoolul, medicamentele, drogurile, jocurile de noroc, pornografia și sexul, mâncarea, a lor sau a cuiva drag.
Știm, cei mai mulți oameni privesc ceea ce facem ca pe o „misiune imposibilă”, inutilă sau extrem de greu de urmat. Ce ne-a făcut însă să rămânem și să creștem în domeniul acesta a fost faptul că modelul de terapie pe care îl aplicăm chiar îi ajută pe oameni să își recâștige viața din ghearele dependenței. Munca noastră chiar produce rezultate, însă nu e deloc lipsită de frustrări, limitări sau piedici. Totuși, ce ne-a făcut să rămânem în România a fost tocmai că nimeni nu părea să creadă în anii 2000 că vreun român s-ar putea opri din băut (alcoolul era la vremea respectivă „drogul” de bază). Pe mine, Claudia, fire extrem de perseverentă, dar timidă de felul meu, mă caracterizează verbul „a face”, deși se întâmplă să nu mai pot și totuși merg mai departe. Acest lucru m-a ajutat să fac mulți pași în dezvoltarea profesională și personală ca și consilier în adicții și în funcția de coordonator programe. Am o licență și un masterat în asistență socială și, momentan, sunt doctorand în filosofie. Job-ul principal e acela de a fi mamă a doi copii, ceea ce mă motivează și mai mult să contribui și să transmit expertiză acumulată și altor părinți. Îmi doresc ca nici un părinte să nu fie nevoit să-și vadă copilul suferind de dependența de droguri. Cred că VIAȚA MERITĂ TRĂITĂ…. FĂRĂ SĂ NE AMORȚIM SIMȚURILE ! Eu, Nicoleta, asistent social, am un masterat în Consiliere și psihoterapie. Fan „Micul Prinț”, Viktor Frankl și, mai nou, U-BT, mi-am câștigat porecla de „da bine, dar totuși” pentru că mi-e foarte greu să accept limitările. Mă auto-declar „oportunistă” pentru că am decis să profit de orice ocazie de a mă bucura, a învăța și a face o diferență în lumea din jurul meu. E, de altfel, crezul pe care încerc să îl sădesc și în cei doi copii care m-au ajutat deja să înțeleg mult mai multe despre mine și despre + și - infinitul trăirilor în relație cu ceilalți. Cred că crizele sunt ocazii bune de a crește, că bunăvoința face minuni și că „toate se rezolvă cu oameni”, așa cm mă învăța mama. Ăsta e spiritul cu care îi întâmpin pe cei cărora am onoarea de a le fi alături pe parcursul primilor pași în recuperare. Ne-am întrebat și noi oare ce ne face să lucrăm împreună? După cm ne-am prezentat inițial, facem echipă de foarte mulți ani, cu bune și cu rele. Testul de personalitate a arătat încă o dată că suntem complementare. Dacă personalitățile competitive ne-au dat bătăi de cap, valorile și încrederea în talanții celeilalte ne-au făcut să rămânem împreună. Avem o misiune comună de a aduce mesajul recuperării din adicții mai aproape de cât mai mulți dintre cei care au nevoie să îl audă. Încă de dinainte de pandemie, un proiect pe care l-am îndrăgit tot mai mult a fost „Filling the Void”, o serie de cursuri adresate publicului larg și menite să „traducă” într-un limbaj abordabil și într-un cadru nestigmatizant tema bolii dependenței și a recuperării.
În pandemie am adus aceste cursuri în mediul online. Am trecut deja de la panică la nerăbdarea de a „o face și pe asta!” Vrem să transmitem tuturor celor care au nevoie, informații despre adicție și recuperare. Spor în cele bune tuturor! :)
