Psiholog Drd. Vițan Teodora-Larisa

04/10/2024

Este în natura umană să evităm situațiile care par amenințătoare. Ca rezultat, când vedem problemele ca amenințări, scad șansele de a încerca să căutăm soluții la acele probleme.

Un pas important este să realizezi că amenințările și oportunitățile sunt extremele unui singur continuum.

Problemele sunt de puține ori 100% amenințătoare sau 100% oportunități. Mai degrabă, cele mai multe probleme din viața de zi cu zi sunt undeva între cele două extreme.
De exemplu, să spunem că ai avut o ceartă cu prietenul tău, iar el este foarte furios. Situația pare pe de-o parte amenințătoare, dar pe de altă parte sunt și oportunități în această problemă. De exemplu, dacă adresezi problema cu prietenul tău, s-ar putea ca relația voastră de prietenie să fie mai puternică pe termen lung. De asemenea, poți să îți îmbunătățești abilitățile de comunicare, care te vor ajuta să faci față mai bine neînțelegerilor cu ceilalți pe termen lung.

Cu toate acestea, niciuna dintre aceste oportunități nu elimină amenințarea din această problemă, dar acum ai un punct de vedere mai echilibrat asupra situației, aspect care te va ajuta să fii mai puțin copleșit sau anxios.

Exercițiu:
• Alege o problemă din viața ta și descrie-o pe scurt.
• Notează cât de amenințătoare este în acest punct, pe o scală de la 1 la 100.
• Încearcă să găsești oportunități realiste (doar oportunități care au sens pentru tine, dacă nu crezi în acele oportunități cu adevărat, nu va fi de folos).
• După ce ai scris câteva oportunități, notează cât de amenințătoare pare acum situația pe o scală de la 1 la 100.

25/06/2024

Depresia este definită ca trăirea unei dispoziții triste/depresive și/sau pierderea interesului sau plăcerii în realizarea anumitor activități, care în trecut au fost realizate cu plăcere.

Între 10% și 25% dintre femei experimentează cel puțin un episod depresiv major pe parcursul vieții, iar în ceea ce îi privește pe bărbați, între 5% și 12%.

Depresia poate aparărea cel mai adesea în intervalul de vârstă cuprins între 25-45 de ani. Cu toate acestea, este posibil să apară la orice vârstă, indiferent de cultură, educație, statut marital sau situație financiară.

Pentru unele persoane, depresia apare datorită unui eveniment stresant din viata (pierderea unei persoane dragi, dificultăți financiare, pierderea locului de muncă etc). Pentru altii, cauza depresiei poate fi neclară.

Cercetările au arătat că dezvoltarea simptomatologiei depresive este influențată de o varientate de factori:
- comportamentali
- cognitivi (gânduri sau credințe)
- sociali
- biologici.

Acești factori pot acționa independent sau împreună pentru a produce și menține simptomatologia.

CRITERII SPECIFICE: Pentru cel putin două saptămâni este nevoie să fie prezentă: dispoziția depresivă și/sau pierderea plăcerii în realizarea anumitor activități.

În plus, trebuie să apară cel puțin alte 4 criterii: pierderea în greutate sau creșterea în greutate creșterea apetitului sau scăderea apetitudului insomnie sau hipersomnie (creșterea sau scăderea perioadei în care dormim) agitație sau iritabilitate, oboseală sau pierderea energiei sentimente de vinovăție sau lipsă de valoare scăderea abilitații de concentrare sau gândire sau indecizie gânduri suicidare sau tentative suicidare.

Adresează-te unui ajutor de specialitate dacă observi schimbări emoționale sau comportamentale persistente, care îți provoacă suferință sau iți împiedică funcționarea de zi cu zi.

27/05/2024

06/03/2024

GELOZIA este o emoție complexă și poate fi definită prin percepția amenințării sau pierderi unei relații valoroase. Aceasta este normală într-o anumită măsură în majoritatea relațiilor romantice. Totuși, nivelurile extreme de gelozie pot deveni patologice și pot afecta negativ relațiile și bunăstarea psihologică a unei persoane.

Gelozia patologică se poate distinge de gelozia normală prin intensitatea, reactivitatea și persistența răspunsului emoțional.
În plus, este însoțită de modificări în ceea ce privește gândurile (a te gândi la posibilitatea ca partenerul să facă ceva fără să te informeze, ca te va trăda), emoțiile (îngrijorare, frică sau alte emoții care să ne cauzeze un disconfort) și comportamentul persoanei (a verifica partenerul, a încerca să controlăm ce face partenerul). Iar toate aceste modificări ar trebui să afecteze persoana care experimentează gelozia, dar și partenerul sau relația în sine.

Unele abordări teoretice susțin că există mai multe tipuri de gelozie romantică. De exemplu, conform lui Buunk (1997) există 3 tipuri:

Gelozie reactivă - atunci când apare un comportament intim propiu-zis cu o a treia parte.
Gelozie anxioasă – focusată pe posibilitatea ca partenerul sa fie implicat sexual sau intim cu o a treia parte.
Gelozie preventivă – cu scopul de a preveni contactul cu o treia parte, manifestată cel mai des prin dorința sau încercarea de a controla ceea ce face partenerul).

Resursele utilizate:

Marazziti, D., Di Nasso, E., Masala, I., Baroni, S., Abelli, M., Mengali, F., ... & Rucci, P. (2003). Normal and obsessional jealousy: a study of a population of young adults. European Psychiatry, 18(3), 106-111.

Martínez-León, N. C., Peña, J. J., Salazar, H., García, A., & Sierra, J. C. (2017). A systematic review of romantic jealousy in relationships.

23/01/2024

Poate am auzit suficient de des ideea că “în ziua de azi nu mai poți spune nimănui că e prea gras sau prea slab ca să facă ceva în privința asta” sau că “în ziua de azi nu mai poți să oferi puțină critică constructivă”. Totuși, a face acest lucru este o abordare corectă?
Felul în care reacționam la critică sau în fața oricărui alt eveniment negativ este influențat atât de factori de vulnerabilitate biologici, cât și cognitivi. Prin urmare, am putea spune că doar pentru că avem parte de critică sau alte evenimente negative nu ar fi suficient cât să reprezinte o problemă, ci e nevoie și de anumiți factori de vulnerabilitate.
Atunci când criticăm prea des persoanele din jurul nostru aceștia se pot simți fără valoare, defecți sau că nu sunt de ajuns. Ca reacție la aceste evaluări negative ale sinelui, de multe ori se întămplă să intrăm în modul de SUPRACOMPENSATOR . Adică a încerca pe cât posibil să fim cât se poate de diferiți față de acele evaluări negative.
De exemplu, dacă ne-am simțit fără valoare, atunci vom încerca să fim perfecți, ceea ce la prima vedere ar părea a fi sănătos. De ce nu ar fi o abordare bună? Chiar dacă din exterior pare că suntem foarte încrezători, de fapt noi în continuare vom crede că suntem fără valoare sau defecți.
Cu atât mai mult, toate eforturile de a atinge perfecțiunea (sau de a reacțioa într-un mod cât mai opus gândurilor noastre despre noi înșine) de fapt contribuie la menținerea ideii că nu suntem suficient de buni.

14/12/2023

Avem nevoie de sens deoarece este o modalitate prin care putem să reducem din incertitudinea vieții.

Ne ajută să ne justificăm comportamentele pe care le facem, mai ales atunci când alocăm resurse importante pentru a face acel lucru.

Suntem mult mai stabili din punct de vedere emoțional dacă înțelegem ce se întâmplă în jurul nostru.

Sensul oferă mai multă valoarea lucrurilor pe care le facem.

Iar nu în ultimul rând, sensul poate conduce la formarea unor coeziuni, unor relații și poate să întărească relația de apartenență cu ceilalți.

01/12/2023

Cu ocazia zilei Naționale a României, m-am gândit că este un prilej potrivit să scriu cateva aspecte despre psihologia poporului român. Toate informațiile prezentate au avut ca resursă bibliografică cartea "Psihologia poporului român" de Daniel David (2015).

Studiile din domeniul psihologiei arată că sănătatea mintală a românior este asemănătoare cu a altor popoare democratice moderne.

În plus, în comparație cu anumite state avem chiar o psihopatologie mai scăzută în rândul adulților. În cazul copiilor, se pare că se evidențiază probleme psihologice mai ridicate față de copiii americani, spre exemplu (David, 2015).

Profilul psihologic al românilor se poate caracteriza prin defensivitate. Aceasta se referă la negarea aspectelor negative, reducerea aspectelor negative și amplificarea aspectelor pozitive.

În populația largă a românilor se poate evidenția o stimă de sine scăzută, care poate apărea pe de-o parte, sub forma unui complex de inferioritate. Pe de altă parte, această stimă de sine scăzută poate fi reflectată și ca un complex de superioritate (de exemplu, exagerarea realizărilor pe care le avem ca popor).

La nivelul relațiilor, acestea sunt caraterizate de neîncredere, prieteniile fiind mai puțin importante decât în alte tări, accentul principal fiind direcționat către familie.

Avem un potențial intelectual și creativ ridicat, cât și o inteligență emoțională suficient de bună, peste nivelul nivelul altor țări de referință.

27/11/2023

Ce este anxietatea?

Este o stare emoțională caracterizată de neliniște și tensiune. Implică îngrijorarea în legătură cu ceva ce nu este prezent și este posibil să nu apară.

Pe de altă parte, frica este declanșată de o amenințare obiectivă prezentă, spre deosebire de anxietate. Frica, asemenea anxietății, poate să fie însoțită de anticipare, dar natura anticipării e diferită. În cazul fricii, anticiparea constă în încercarea de a clarifica dacă amenințarea prezentă ne va vătăma și când se va întâmpla acest lucru. În schimb, în anxietate, anticiparea implică incertitudinea legată de o amenințare care nu e prezentă și care e posibil să nu apară.

Frica și anxietatea sunt experiențe perfect normale, DAR care pot deveni uneori problematice.

De exemplu, în momentul în care există o estimare eronată a pericolului => fără a fi confirmat într-un mod obiectiv.

Când interferează cu funcționarea noastră zilnică - de exemplu: ne afectează relațiile, performanțele sau calitatea vieții.

Când se poate observa o persistență - sunt experiențe frecvente și îndelungate.

Când este provocată de situații sau stimuli de o intensitate relativ redusă.

20/11/2023

Tu cm te adresezi sinelui tău atunci când faci o greșeală sau observi un defect?

“Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face“
Foarte probabil acesta este unul dintre citatele care ne-au ghidat viața. Dar cu toate acestea, paradoxal chiar, de cele mai multe ori nu i-am trata pe ceilalți așa cm ne tratăm pe noi înșine.

Un motiv pentru care ne este dificil să ne tratăm cu auto-compasiune provine din ideea că doar prin auto-critică vom reuși să ne atingem obiectivele. Totuși, această idee este una greșită, auto-critica scade încrederea pe care o avem în noi înșine și conduce la frica de eșec. În plus, putem fi compasionali față de noi înșine, cât și motivați în a ne atinge obiective.

În momentul în care ne tratăm cu o voce critică luptăm de fapt împotriva noastră. Chiar dacă reușim totuși să ne atingem toate obiective, ideea că nu suntem “suficient de bun” va fi mereu prezentă și oricât de bine ne-am descurca, altcineva pare să o facă întotdeauna mai bine decât noi. În plus, auto-critica conduce la probleme emoționale, lipsă de speranță și pierderea credinței în noi înșine.