01/06/2020
Astăzi este ziua în care părinții își felicită copiii. Ar fi mult mai bine dacă am face asta zilnic, transmițându-le acestora iubire, încredere, entuziasm, bucuria de a trăi.
În primele luni de viață ale copiilor, noi ne minunăm de toate progresele lor: ei învață să meargă, să vorbească, descoperă lumea prin prisma propriilor percepții. Odată cu trecerea anilor, nu ne place întotdeauna ceea ce vedem la ei, îi criticăm pentru a-i corecta și uităm să le mai arătăm iubire, acceptare, încredere.
Primii 7 ani de viață sunt foarte importanți. În acest interval se formează structura creierului, cu rețele și conexiuni neuronale. Experiențele din această etapă de dezvoltare se întipăresc adânc în creierul copilului. De aici vine și expresia "cei 7 ani de-acasă".
Educația se bazează pe iubire necondiționată și reguli. Recunoașterea meritelor, ajutorul, protecția, susținerea, joaca, distracția, bucuria reprezintă partea pozitivă. Îngrădirile, limitările, interdicțiile din partea părinților (uneori justificate, alteori abuzive) produc suferință, adică răni emoționale.
Modul în care părinții își tratează copiii reprezintă un șablon pentru tot restul vieții. Relația părinte - copil nu este exclusiv rea sau bună, așa cm nu există părinți perfecți, nici copilărie perfectă.
Chiar dacă am avut o copilărie fericită, în fiecare din noi există o parte rănită, adânc întipărită în subconștientul nostru, care ne influențează decisiv percepția, simțirea, gândirea și comportamentul.
Ca adulți, să oferim o "mângâiere" copilului din noi, pentru a vindeca suferința, tristețea, teama, furia. Prin conștientizare, să aducem în lumină iubirea, bunăvoința, compasiunea, empatia, acceptarea, încrederea.
Această înțelegere înțeleaptă și rațională a vieții ne va permite să trăim în armonie cu noi înșine și cu ceilalți.
