03/02/2026
Copiii nu „uită”.
Corpul lor ține minte.
Există răni care nu apar în amintiri.
Apar în:
– respirație
– piele
– frică
– sistem imunitar
– anxietate
– crize „fără motiv”
Primele luni și ani de viață sunt programare pură.
Copilul nu gândește.
Copilul simte.
Și ce simte?
– frica mamei
– tensiunea
– nesiguranța
– respingerea
– stresul
– „nu pot”
– „mi-e prea greu”
Toate acestea se imprimă în corpul copilului ca reacție de supraviețuire.
De aceea:
– unii copii fac astm
– alții alergii
– alții devin anxioși
– alții se agață
– alții se îmbolnăvesc
– alții devin „dificili”
Nu sunt defecți.
Sunt în alertă.
🌙 Există o fereastră reală de vindecare
Când copilul doarme profund,
creierul rațional este oprit.
Rămâne sistemul emoțional.
Acolo sunt stocate fricile.
Acolo se pot liniști.
O mamă calmă, prezentă, blândă,
care îi vorbește copilului adormit cu adevăr în inimă:
– „Ești iubit”
– „Ești în siguranță”
– „Nu mai e pericol”
– „Nu te-am respins”
– „Te aleg”
ajută corpul copilului să iasă din starea de alarmă.
Nu prin magie.
Prin sistem nervos.
Prin siguranță.
Prin atașament.
🧬 Copiii sunt conectați emoțional la părinți
Copiii sunt extrem de sensibili la starea celor care îi cresc.
Ei simt:
– tensiunea
– frica
– tristețea
– nesiguranța
Chiar dacă nimeni nu spune nimic.
Un copil neliniștit
nu este „rău”.
Este încordat emoțional.
💔 Un adevăr pe care nu ne place să-l vedem
Un copil care plânge des,
care este mereu agitat,
care se închide sau explodează,
nu face „figuri”.
Spune ceva prin corp.
La fel și când îl forțăm să mănânce ce nu vrea.
Cum te-ai simți dacă cineva ți-ar băga în gură ceva ce nu îți place,
doar pentru că „așa trebuie”?
Copiii nu au nevoie de control.
Au nevoie de siguranță.
Dacă acest mesaj te-a atins,
înseamnă că undeva,
în tine sau în copilul tău,
există ceva care cere mai multă prezență.
💬 Scrie „Văd” dacă știi despre ce vorbesc.
