Monica Borcila - terapeut, Access bars CF

13/10/2025

Traumele din copilărie pot avea un impact direct și de durată asupra sănătății fizice, psihice și asupra capacității de a funcționa în societate.
În 1980, dr. Vincent Felitti a condus un studiu legat de obezitate.
Mulți pacienți care au slăbit s-au îngrășat rapid la loc.
Unii au abandonat programul, iar dr. Felitti a devenit interesat de acest pattern.
I-a intervievat pe acești pacienți pentru a înțelege de ce reveniseră la greutatea inițială.
Din păcate, a descoperit că mulți dintre participanți aveau traume din copilărie.
A început să se întrebe dacă excesul de greutate era un mecanism de adaptare la suferințe nerezolvate.
Ulterior, dr. Felitti a colaborat cu CDC și a chestionat 17.000 de adulți cu privire la diferite tipuri de traume, grupate generic sub denumirea de experiențe adverse ale copilăriei (ACE).
Studiul ACE a inclus doar 10 categorii de traume:
abuz (fizic, sexual și emoțional),
neglijare (fizică și emoțională),
disfuncții familiale (violență, abuz de substanțe, boală psihică netratată, divorț, încarcerare).
Această cercetare nu a luat în considerare alte traume precum: război, mediu violent, crimă, mutări frecvente, deces, pierdere, rasism sau prejudecată.
Chiar și așa, rezultatele au arătat că:
64% dintre oameni au suferit cel puțin un ACE;
17,7% au avut cel puțin 4 ACE;
28% dintre femei și 16% dintre bărbați au suferit abuz sexual în copilărie.
Deși studiul s-a concentrat pe indivizi albi din clasa medie, în realitate procentele sunt și mai mari pentru alte categorii demografice.
Traumele din copilărie sunt extrem de invazive.
S-a constatat că abuzurile și neglijența din primii ani de viață sunt corelate cu multiple afecțiuni apărute ulterior: boli cronice, tulburări psihice, dependențe, probleme sexuale și chiar deces prematur. Printre acestea se numără bolile cardiace, diabetul și obezitatea.
Cu 6 ACE, riscul de cancer se dublează.
Riscul de a dezvolta o boală cronică a inimii, plămânilor sau ficatului crește cu 15%.
Traumele cresc manifestările toxice: abuz de substanțe, fumat, alegeri sexuale riscante, comportamente criminale.
Cu 4 sau mai multe ACE, probabilitatea de a întâmpina dificultăți școlare crește cu 17%, iar riscul de alcoolism cu 7%.
Persoanele fără traume au doar 12% șanse să facă depresie. Cele cu traume: 66% femeile și 35% bărbații.
Cu 6 ACE, riscul de tentativă de suicid crește cu 5000%.
Anxietatea, stresul post-traumatic și o treime dintre bolile psihice sunt corelate cu ACE.
Ajutând copiii să crească în medii mai sigure, putem reduce rata depresiei cu 44%.
Performanța profesională și capacitatea de a forma relații sănătoase sunt, de asemenea, afectate de traume.
Din păcate, abuzurile sunt, de cele mai multe ori, cauzate chiar de cei care ar trebui să protejeze copilul.
Consecințele sunt atât de grave încât devin extrem de costisitoare pentru societate.
De pildă, în SUA, costurile anuale pentru probleme medicale cauzate de traumele copilăriei, pentru criminalitate și abuz de substanțe depășesc 14 trilioane de dolari.
Productivitatea scăzută din cauza bolilor psihice și a depresiei are, la rândul ei, un impact uriaș asupra economiei.
Prin urmare, îmbunătățirea sănătății psihice duce la o viață de calitate mai bună și la o sănătate fizică mai solidă.

29/09/2025

”Nu este voie să regreți trecutul. Mai târziu, am înțeles că regretarea trecutului înseamnă o lipsă de acceptare a voii Divine, o luptă cu Dumnezeu. Pentru a nu regreta trecutul, trebuie să înveți a accepta prezentul, adică tot ceea ce se întâmplă în prezent. Totul se întâmplă în mod rațional, totul este umplut cu un sens înalt. După cm spune un proverb celebru: „Orice ar face Dumnezeu – totul este spre bine”.
În acel moment, eu am mai ajuns la încă o concluzie importantă: cauza alimentează în mod permanent consecința. Ne-am obișnuit să credem că Dumnezeu a creat cândva Universul, iar apoi s-a retras și Universul există în mod independent. Ne-am obișnuit să credem că trecutul este separat de prezent: cauza unei boli a apărut cândva, iar apoi a apărut boala care trebuie tratată.
De fapt, cauza bolii alimentează boala în permanență. Timpul este unitar: trecutul, prezentul și viitorul sunt unite. Tot ce s-a întâmplat în trecut interacționează neîncetat cu prezentul, îl influențează, schimbă și prezentul și viitorul. Atitudinea noastră față de trecut corespunde cu modul cm noi ne simțim în prezent și cm ne vom simți în viitor.
Cu cât un om își revizuiește propriul trecut mai corect, cu cât își schimbă mai mult propria atitudine față de trecut și cu cât mai mult se schimbă el însuși în prezent – cu atât mai mult el capătă posibilitatea de a-și învinge boala. Toate supărările noastre, ura, regretul și altele continuă să rămână în subconștientul nostru. Emoțiile negative simțite cândva nu dispar nicăieri și continuă să ne alimenteze propriile probleme.
Cum să neutralizăm emoțiile negative acumulate în trecut? Primul pas este să ne căim. Căința – schimbarea primordială. Iar apoi, este nevoie de o schimbare reală a caracterului care îți va permite deja să nu te mai superi, să nu mai judeci, să nu te mai temi, să nu mai regreți la fel ca înainte.”
S.N. Lazarev
Fragment curs ”VINDECAREA SUFLETULUI - Modul 1”

CĂRȚILE autorului SN Lazarev pot fi găsite în magazinul online din România pe care îl puteți accesa la linkul de mai jos:

https://lazarevsn.ro/produse/

CURSURILE autorului S.N. Lazarev pot fi găsite în Școala Lazarev România care poate fi accesată la linkul de mai jos:

https://scoala.lazarevsn.ro

26/09/2025

Mă găsești pe www.medic.chat
Caută: Monica Borcila , psiholog
Și folosește codul meu pentru o reducere de 20%: WGN7VVDS

Întreabă un doctor online când ai nevoie. Primește recomandări și consultații de la medici de specialiate în cel mai scurt timp. Telemedicină prin Medic Chat.

06/09/2025

Clienții mei știu părerea mea, tatuajele schimbă destine, inclusiv a copiilor!
Venise la mine o tânără cu un copil de 1,8 ani, cu elemente autiste! Am întrebat-o dacă ar renunța la tatuajul care nu era la vedere. Nici nu a putut să conceapă acest lucru
Corpul nostru e un templu, o hartă! Nici nu știți ce efecte au aceste tatuaje, desene, asupra dv si a copiilor dv!

,, Tatuajele, tăieturile și psihologia deciziilor ireversibile.

În Rusia, unul dintre primele lucruri pe care medicii psihiatri le întreabă la internare este: „Ai tăieturi? Ai tatuaje?”
Întrebarea nu este întâmplătoare. Ea apare aproape imediat, chiar înaintea altor detalii medicale. De ce? Pentru că atât autovătămările (cicatricile de pe mâini, pe picioare sau pe corp), cât și tatuajele sunt considerate semne ale unui mod de gândire orientat spre acțiuni radicale, definitive, greu sau imposibil de întors înapoi.

1. Tatuajul ca semn clinic.

Un tatuaj, la fel ca o cicatrice, este o urmă definitivă. El nu poate fi „șters” cu ușurință. Poți să-l ascunzi, să-l acoperi, dar amprenta rămâne acolo pentru totdeauna. Din acest motiv, psihiatrii îl folosesc ca indicator: „Această persoană este capabilă să facă gesturi ireversibile. Cum gândește ea înainte de a acționa?”

În spital, întrebarea despre tatuaje și tăieturi are rolul de a arăta cât de impulsiv este pacientul, cât de mult se gândește la consecințe și dacă are un istoric de comportament autodistructiv.

Un manager povestea: „Niciunul dintre angajații mei nu are tatuaje. Pentru mine e un principiu. Oamenii mei au acces la bani, la parole, la date financiare. Trebuie să fiu sigură că gândesc înainte să facă ceva. Un tatuaj este un act fără cale de întoarcere. Dacă omul e capabil să se deseneze pe viață, ce va face cu banii mei? Cu deciziile ireversibile din companie?”

Așadar, tatuajul devine un fel de test psihologic mut, un semn care vorbește despre om chiar înainte să deschidă gura.

2. Două lumi, două interpretări.

Rusia și spațiul ex-sovietic

– Aici, tatuajul are o conotație socială și psihologică foarte puternică.
– Este asociat istoric cu închisoarea și cu lumea interlopă. În Gulag, fiecare tatuaj avea un cod: câte crime ai, ce statut ai, dacă ești trădător sau „hoț în lege”. Această memorie colectivă persistă și astăzi: tatuaj = risc, violență, impulsivitate.
– În medicină și psihiatrie, tatuajul este privit ca semn clinic: dacă omul își marchează trupul ireversibil, înseamnă că are tendința de a lua decizii finale, de a căuta identitate în semne exterioare, sau chiar că există predispoziție spre autovătămare.

Pe scurt, în Rusia tatuajul rămâne un semn de întrebare. Un doctor, un profesor sau un manager va privi altfel un candidat tatuat: „Oare e stabil? Oare gândește pe termen lung?”.

Occidentul (SUA, UE, America Latină)

– În societățile occidentale, tatuajul a devenit în ultimele decenii un act cultural și artistic, mai degrabă decât un stigmat.
– În profesii creative (muzică, artă, sport), tatuajul e chiar un simbol al libertății și al identității personale.
– Psihiatria occidentală nu întreabă de tatuaje la internare. Accentul se pune pe autovătămări (self-harm), dar tatuajele nu sunt considerate indicator clinic direct.
– În HR (resurse umane), tot mai multe companii acceptă tatuaje vizibile, văzându-le ca expresie a individualității. Doar în domenii conservatoare (bănci, aviație, armată) ele mai ridică suspiciuni.

Aici, tatuajul este perceput ca normalitate. În unele țări, peste 40% dintre tinerii sub 30 de ani au cel puțin unul.

3. Între impulsivitate și responsabilitate.

Nu tatuajul în sine este „periculos” sau „rău”, ci ceea ce spune el despre modul în care persoana ia decizii.
– Dacă cineva face un tatuaj după un calcul atent, cu sens profund, poate fi chiar un semn de stabilitate.
– Dacă cineva își acoperă corpul cu tatuaje la întâmplare, schimbând idei și simboluri după modă, asta arată lipsă de gândire pe termen lung.

De aceea, pentru un psihiatru rus tatuajul e un semnal de alarmă, iar pentru un occidental e o simplă formă de artă.

4. Actele ireversibile din viață.

Dincolo de cultură și mentalități, rămâne o constantă universală: tatuajul este un act ireversibil. El devine simbol pentru toate deciziile din viață care nu mai pot fi schimbate:
– căsătoria,
– nașterea de copii,
– crimele,
– trădările,
– jurămintele încălcate.

Omul se definește prin modul în care abordează aceste momente:
– unii se aruncă în ele fără să gândească,
– alții le evită complet, fugind de responsabilitate,
– iar cei maturi își iau timp să înțeleagă ce va urma după.

Oarecum o concluzie despre asta.

Întrebarea pusă în Rusia la psihiatrie nu este o simplă curiozitate. Ea dezvăluie o filozofie: cm gândește omul în fața ireversibilului?
– Pentru Rusia, tatuajul rămâne un semnal de alarmă.
– Pentru Occident, el este o alegere de stil.

Dar, indiferent de cultură, tatuajul ridică aceeași întrebare fundamentală:
„Ce se va întâmpla după ce fac acest pas?”

Viața noastră este alcătuită din pași ireversibili. Uneori sunt vizibili pe piele, alteori ascunși în suflet. Un tatuaj, o alegere, o trădare, o iubire, o crimă sau un copil – toate sunt decizii care nu pot fi șterse.

Întrebarea esențială nu este dacă e bine sau rău să porți tatuaje, ci dacă ești conștient de consecințele pașilor tăi.
Un om matur nu fuge de ireversibil, dar nici nu intră în el orbește. Îl privește în ochi și își asumă.

În fond, adevărata întrebare nu e „ai tatuaje?”, ci:
„Cât de pregătit ești pentru propriile tale decizii definitive?”

Anatol Basarab.

29/08/2025

Când lăsăm să se acumuleze stările de rău în noi, fără să le deschidem nici o supapă, la un moment dat ele se transformă în BOALĂ.

Biserica spune acest adevăr de peste două milenii, adevăr confirmat azi de oamenii de știință!

Care au descoperit că emoțiile negative neîmpărtășite sunt transformate de creier în substanțe chimice (hormoni) care invadează toate celulele corpului.

Astfel, fericirea sau nefericirea sunt transmise inimii, ficatului, rinichilor, intestinelor...

Deci, înainte să apară, bolile sunt disfuncții ale sufletului.

Sursa: Preot Vasile Ioana

27/08/2025

Am avut o mămică, care venise cu un copil de până în 2 ani, cu autism
În momentul când am întrebat-o dacă are vreun tatuaj, a rămas mirată, pentru ca nu era la vedere
Când am întrebat-o dacă e dispusă să renunțe la tatuaj, a spus ca ,, sub nici i formă”!
De ar vedea lumea ce se întâmplă în corpul omului tatuat, s-ar gândi de 2 ori
Corpul e o hartă, și un templu!