30/11/2025
Am aflat recent că în anumite comunități religioase creștine astăzi se aprinde prima lumânare de Advent și anume Lumânarea Speranței. Mi-a plăcut ideea și am decis să aprind lumânarea mea, în felul meu, însă în același spirit: cel al speranței.
Sunt multe comunități cu tradiții frumoase, cu obiceiuri pline de semnificație și în loc să concurăm între noi cu cine are cele mai bune tradiții, cele mai autentice, cele mai în acord cu Dumnezeu, poate că ar fi bine să acționăm în spiritul acestor credințe, să fim toleranți și să vedem cm există spațiu pentru toate în viața noastră. Fiecare în felul nostru, cu practicile noastre și cu tradițiile noastre, care onorează sau nu pe cei care nu mai sunt printre noi în funcție de modul în care noi realmente le trăim, nu doar le executăm algoritmic și poate chiar simțindu-ne împovărați de greutatea ducerii lor mai departe.
Eu apreciez spiritul tuturor tradițiilor și datinilor pe care le-am învățat însă încerc să le onorez mai degrabă în esența lor și în ceea ce simbolizează cu adevărat decât faptic în câte obiecte anume trebuie date de pomană în a nu știu care zi din lună, spre exemplu. Nu judec pe cei pentru care sunt importante tradițiile ad-literam, eu vorbesc despre mine și despre cm văd eu lucrurile.
Pentru cei care cred în Dumnezeu sau care poate vor să creadă și le e greu în acest moment, din motive poate doar de ei știute, astăzi este despre speranță.
Am interacționat recent cu pacienți oncologici printr-un program la care am participat și am văzut puterea speranței în oamenii care aveau diagnostice grave, organe lipsă și ajustări extreme la actuala situație. Cei care aveau speranță prin credința lor în Dumnezeu reușeau să rămână optimiști și să îi protejeze în continuare pe cei dragi deși poate ei înșiși aveau nevoie de protecție. Acești oameni m-au inspirat și nu-mi rămâne decât să sper că i-am ajutat și eu cel puțin cât m-au ajutat ei pe mine.
Astfel Credința rămâne pentru mine cea mai sigură cale către Speranță. Așa cm o trăim fiecare în sufletul nostru, nu exprimată într-un mod anume, validat de unii sau criticat de alții.