12/10/2025
🌙 Când luminile se sting
Când luminile se sting și măștile cad, rămânem noi cu noi înșine.
Mulți dintre noi avem momente, mai puține sau mai multe, în care nu știm să stăm cu noi: evităm, fugim, ne refugiem în compulsii, care de cele mai multe ori apoi devin adicții.
Îi judecăm pe alții pentru adicțiile lor, dar nu le observăm pe ale noastre.
Desigur că unele dependențe ne pun viața în pericol mai mult decât altele, dar toate sunt acolo să umple golul în care noi nu putem sta cu noi, cu suferința din trecut pe care am reprimat-o și care e ca o oală sub presiune în interior, stând în orice moment să refuleze.
Am avut la un moment dat un vis în care fugeam, alergam literalmente încontinuu, crezând că asta trebuie să fac.
Și la un moment dat m-am oprit: cu teamă, dar și cu resemnarea că atât am putut.
Spre surprinderea mea, lumea nu s-a dărâmat în jurul meu pentru că m-am oprit, ci am regăsit liniștea propriei mele ființe.
Și în acea liniște mi-am regăsit puterea.
Tu de ce anume fugi de tine și ce crezi că ți se întâmplă dacă te oprești? 🌿
Dacă simți că e greu să te oprești singur(ă), poate că e timpul să înveți cm să faci asta în siguranță.
Aceasta este o parte din procesul terapeutic: să descoperi că liniștea nu e golul, ci începutul vindecării. 💬
⸻
🪷 Valentina Cojocaru | Psihoterapeut online
📍Lucrez online, într-un spațiu sigur, cu oameni aflați în căutarea echilibrului și a sensului în viață.