Razvan Danc

26/10/2025

Dincolo de teamă - De la tăcere și nesiguranța la Dialog și CONEXIUNE

Dacă rezonați cu aceste mesaje nu uitați să dați LIKE, să vă ABONAȚI și să apăsați pe CLOPOȚEL pentru a primi cele mai noi gânduri și mesaje. Puteți păstra l...

22/09/2025

Ironia nu e umor.

De multe ori, în cuplu, facem mișto de celălat. Apoi spunem: „A, dar am zis și eu așa, nu trebuie să o iei în serios.”

Doar că în spatele ironiilor și al sarcasmului se ascund, de fapt, reproșuri. Nemulțumiri nespuse. Frici neexprimate.

Și, încet, încet, fiecare „glumă” lasă urme.
Celălalt zâmbește amar, dar în interior simte: „Nu sunt suficient.”

Ironia e o formă de critică. Numai că în loc să lovească direct, o face pe ascuns. Și tocmai de aceea doare și mai mult.

Într-o relație sănătoasă, umorul apropie. Ne face să râdem împreună, să ne relaxăm, să ne simțim în siguranță.
Dar sarcasmul… rupe.

Adevărata maturitate relațională este să spui direct ce simți, ce te doare, ce ai nevoie. Fără mască. Fără ironii.

Întreabă-te: când ai glumit ultima oară pe seama partenerului tău? A fost o glumă care l-a făcut să se simtă văzut sau una care l-a făcut să se simtă mic?

19/09/2025

Dacă nu apreciezi ce face partenerul tău azi, nu te mira că mâine nu va mai face nimic.

De multe ori ne trezim în relație cu gândul: „Dacă mă iubești, trebuie să faci asta.” Sau: „Nu mai are rost să spun mulțumesc, e datoria ta.”

Adevărul este simplu și crud: nimeni nu e dator să ne ofere nimic. Nimeni. Nimic. Punct.

Tot ce primim de la celălalt, fie un gest mic, fie o faptă mare, este un cadou. Dacă răspundem cu reproșuri de tipul „da, dar eu voiam altceva”, mesajul transmis este de respingere. Iar respingerea doare. Chiar dacă nu o spune cu voce tare, partenerul simte: „Bine, data viitoare nu-ți mai aduc nimic.” Și se retrage.

În schimb, când spui un simplu „Mulțumesc”, când apreciezi gestul chiar dacă nu e perfect, creezi spațiu pentru a continua să ofere. Pentru că, până la urmă, și a oferi ne face bine nouă înșine.

Problema cea mai mare nu e lipsa aprecierilor, ci atitudinea de „mi se cuvine”. Credem că doar pentru că suntem într-o relație, că suntem căsătoriți sau avem copii, celălalt trebuie să facă. Nu. Fiecare dintre noi e responsabil pentru propriile nevoi. Când partenerul alege să contribuie, oricât de puțin, este un dar. Și un dar se primește cu recunoștință.

Îmi place să folosesc o metaforă simplă. Ne dorim toți o friptură fină, un fel de mâncare sofisticat. Intrăm în relații visând la asta. Dar realitatea e că uneori celălalt poate oferi doar un sandwich. Întrebarea e: îl respingi pentru că nu e friptura visată sau alegi să fii recunoscător pentru ceea ce este disponibil acum?

Da, putem evolua. Da, putem construi împreună. Dar primul pas este recunoștința pentru sandwich. Asta hrănește relația. Asta îl face pe partener să vrea să ofere și mâine.

Astăzi, lasă deoparte pretențiile și privește ce ai primit. Spune „Mulțumesc”. Și vezi cm spațiul dintre voi începe să respire din nou.

18/09/2025

Cel mai ieftin și mai puternic medicament pentru relații?

Aseară, în cadrul întâlnirii Safe Conversations Leaders din America, s-a discutat mult despre puterea aprecierii. Și am adus în discuție ceva ce am observat iar și iar: primul pas pentru a scoate negativitatea din Spațiul dintre Noi este să facem aprecieri.

Indiferent de relație. Cu partenerul, cu copilul, cu părinții, cu prietenii sau cu colegii de la muncă.
Dacă vrei mai puțină tensiune și mai multă conectare, începe cu aprecieri.

Dar aici apare întrebarea firească: Cum să fac aprecieri?

Mulți oameni îmi spun „eu sunt recunoscător pentru tot și pentru toate”. Sună frumos, dar la nivelul creierului nu are aproape niciun efect. Cercetările arată clar: ca să conteze, motivul pentru care ești recunoscător trebuie să fie proaspăt (mai puțin de 24 de ore) și, mai ales, concret.

O cameră ar trebui să-l poată „vedea”.
De exemplu: „Îmi place cm ți-ai asortat culorile astăzi.”
„Îți mulțumesc că ai împărțit jucăriile cu fratele tău.”
„Apreciez că ai spălat vasele diseară.”

Aprecierea concretă îl face pe celălalt să se simtă văzut, auzit și valorizat. Exact ceea ce vrea fiecare om.

Și totuși, mulți parteneri îmi spun că le e greu să ofere aprecieri pentru că celălalt nu le primește.

Și m-am întrebat mereu: cât de rănit trebuie să fie un om ca să respingă un „mulțumesc”?

Adevărul este că respingerea aprecierilor nu vine din aroganță, ci din lipsă de siguranță relațională. Dacă spațiul dintre voi nu e sigur, chiar și iubirea se respinge.

Soluția?
Începe cu aprecieri ușoare. Legate de aspect, de un detaliu mic, simplu. Apoi mergi la comportamente. Și, pas cu pas, la trăsături de caracter. Cu fiecare apreciere, partenerul se deschide un pic mai mult.

De acolo începe vindecarea.

Azi, fă o apreciere simplă cuiva drag.
Și scrie-mi în comentarii sau în mesaj privat: ce reacție ai primit?

17/09/2025

Negativitatea nu intră niciodată spărgând ușa într-o relație, ci pe furiș.

Începe cu o critică mică, precum: „iar ai uitat…”, „n-ai făcut bine”, „niciodată nu”. Pare ceva banal. Dar picătură cu picătură, aceste cuvinte se adună și devin toxice pentru spațiul dintre voi.

La început nu se vede, însă într-o zi te trezești lângă un om care nu te mai ascultă și, mai grav, nici nu mai vrea să te asculte.

Critica este toxică pentru că, dincolo de cuvintele spuse, transmite un mesaj ascuns: „nu ești suficient de bun”.

Și nimeni nu poate înflori într-un loc în care se simte mereu micit, redus, insuficient. Am zis asta de o mie de ori și o voi repeta ori de câte ori e nevoie. De aceea, critica nu apropie niciodată, ci ridică ziduri între voi.

Soluția este să schimbi modul în care exprimi ce simți.

În loc de „iar ai uitat să pui vasele”, poți spune „mi-ar plăcea să avem bucătăria ordonată, mă ajută să mă simt liniștit/ă”.

În loc de „nu faci niciodată nimic pentru mine”, spune „m-aș bucura mult dacă m-ai ajuta diseară, aș simți că suntem o echipă”.

Când exprimi dorințe și nevoi, nu critici, partenerul aude altceva: aude o șansă de a contribui.

E simplu, dar nu e ușor, pentru că mulți dintre noi am crescut cu negativitatea ca normalitate. Totuși, vestea bună este că spațiul dintre voi poate fi curățat. Pas cu pas, cu apă limpede peste acid, relația poate să respire din nou.

Tu cm procedezi când îți vine să critici?

16/09/2025

Cel mai mare dușman al unei relații nu e cearta…Mulți cred că cearta e cel mai mare pericol.
Dar adevărul e altul.

Cearta, oricât de dureroasă ar fi, măcar înseamnă că îți pasă. Că încă ai energie să lupți pentru ceva.

Cel mai mare dușman al unei relații nu e cearta.
E DECONECTAREA.

E acel moment în care nu mai vrei să vezi lucrurile și din perspectiva celuilalt.

Când începi să trăiești ca doi străini sub același acoperiș.

Funcționezi doar pentru copii sau pentru aparențe…

Dar să ne înțelegem: copiii nu sunt păcăliți. Ei simt tensiunea dintre părinți înainte să o spună cineva cu voce tare. Starea lor emoțională e adesea radiografia fidelă a relației părinților.

Deconectarea creează un „deşert emoțional”.
Nu mai există curiozitate. Nu mai există interes.
Totul se face din inerție: azi așa, mâine la fel, „că oricum nu se schimbă nimic”.

Și, paradoxal, mulți cred că lipsa certurilor înseamnă liniște. Dar de multe ori e semnul că nici măcar nu mai există curajul de a te certa.
Doar tăcere.

Cercetările în psihologie relațională arată că retragerea emoțională și tăcerea prelungită sunt predictori mult mai clari ai despărțirii decât conflictele frecvente.

De fapt, John Gottman numește asta „stonewalling” și spune că, pe termen lung, crește nivelul de cortizol (hormonul stresului), scade imunitatea și îmbătrânește prematur relația.

Iar peste toate, mai există și frica: frica de a spune ce simți. Frica de a aduce în spațiul relațional adevărul tău, de teamă că vei fi judecat sau criticat.

Deconectarea nu vine peste noapte. Se instalează încet, prin lipsa de curiozitate, prin renunțarea la dialog, prin micile „nu mai contează”. Și devine periculos exact pentru că e tăcută.

Vestea bună?
Conectarea poate fi reaprinsă.
Dar nu prin magie, ci prin pași concreți:
– prin întrebări deschise,
– prin validare,
– prin intenția de a-l asculta cu adevărat pe celălalt.

Tu unde simți că e relația ta acum: în ceartă, în conectare sau deja în zona de deconectare?

PS: În primul comentariu găsești ghidul De la ceartă la Înțelegere care îți poate fi cu adevărat de folos pentru o relație conștientă.

15/09/2025

Cuvântul care ucide încet orice relație…

Nu e o înjurătură. Nu e un reproș. Nu e nici măcar un cuvânt rostit cu furie.

E mult mai subtil.
Și mult mai toxic.

„TREBUIE.”

De fiecare dată când spui „trebuie”, pui în cârca relației o poveste invizibilă.
„Trebuie să mă asculți.”
„Trebuie să te comporți așa.”
„Trebuie să înțelegi.”

Dar de unde?
Unde scrie asta? Cine a zis că TREBUIE?

Adevărul e simplu: „trebuie” e un cal troian.

Intră tăcut în conversație, dar aduce cu el furie, frustrare și rezistență. De aceea, în spatele oricărei furii există aproape mereu un „trebuie” nespus.

Și atunci, soluția nu e să-l repeți mai tare.
Ci să-l disputezi:
– Unde scrie că trebuie?
– Cine zice că trebuie?
– Și dacă nu trebuie?

Când faci exercițiul ăsta, descoperi adevărul: nu, nu trebuie. Nimic nu „trebuie”. Totul e alegere.

Și atunci, în loc de „trebuie”, poți spune:
„Mi-ar plăcea să…”
„M-ar ajuta mult dacă…”
„Îmi doresc să…”

Asta îi dă celuilalt libertatea să răspundă autentic. Și relației voastre aer să respire.

Tu ce „trebuie” repeți cel mai des în relația ta și simți că ar fi timpul să-l transformi?

12/09/2025

De câte ori ai spus „DA”, deși tot interiorul tău striga „NU”?

Se întâmplă des în relații.
Spui „da” ca să nu superi.
Spui „da” ca să fie liniște.
Spui „da” ca să fie „armonie”.

Dar, de fapt, ce se întâmplă?
Se alege praful de autenticitate.
Iar lipsa de autenticitate sparge relația în bucăți.

Poate celălalt nu conștientizează pe moment.
Dar simte.
Spațiul dintre voi simte.
Neuronii oglindă transmit că nu ești aliniat cu tine.

Și atunci relația nu mai e autentică.
Și fără autenticitate, relația devine scenă de teatru.

Adevărul e simplu și dur: De la „da-uri” spuse cu jumătate de gură încep abuzurile.
Emoționale.
Sexuale.
De tot felul.

Cine sunt cei care au cele mai multe probleme aici?
Salvatorii.
Sclavii emoționali.
Cei care cred că starea celuilalt depinde de răspunsurile lor.

Dar nu.
Fiecare om e 100% responsabil pentru starea lui emoțională.
Tu nu ești sursa durerii lui.
Doar un trigger.

Și atunci, uneori, cel mai spiritual cuvânt pe care îl poți spune într-o conversație este simplu:

NU.
Fără explicații.
Fără justificări.
Doar „nu, punct.”

Tu când ai avut ultima dată curajul să spui „NU” în relația ta?

10/09/2025

De ce dragostea nu e suficientă într-o relație?!

Toată lumea spune: „Dragostea nu e suficientă.”
Eu cred altceva.

Dragostea e suficientă.
Dar doar dacă înțelegem ce fel de dragoste.

La început e îndrăgostirea. Fluturi în stomac, nopți nedormite, gânduri care nu-ți dau pace.
E minunat, dar e trecător. E menit să treacă.

Iar aici mulți cred că relația s-a terminat.
Că „nu mai simt ce simțeam”.
Că dragostea a dispărut.

Fals.
Dragostea nu a dispărut. Dragostea e chemată să se transforme.

Se transformă într-un parteneriat conștient.
Într-o iubire care respectă diferențele.
Care caută bucuria de a fi împreună și responsabilitatea de a crește alături.

Nu mai e „ghicește ce gândesc eu”.
Nu mai e „dacă mă iubești, știi ce vreau”.
E dragostea matură care spune:

„Nevoile mele sunt la fel de importante ca nevoile tale.”
„Vreau să intru în lumea ta și să cresc împreună cu tine.”

Îmi place să-mi imaginez dragostea ca pe un bec. Un bec care luminează din prima clipă.

Dar, dacă nu ai grijă de el, se adună praful.
Praful criticilor.
Praful tăcerilor.
Praful durerilor nespuse.

Și la un moment dat, te uiți la bec și spui: „Nu mai e lumină.”

Dar adevărul este că lumina e acolo dintotdeauna. Trebuie doar să cureți praful.

Asta face Safe Conversations.
Oferă pași simpli prin care dai praful la o parte.
Și becul strălucește din nou.

Cred foarte mult că dragostea e suficientă.
Dar nu dragostea romantică din filme.
Ci dragostea conștientă.
Iubire de NOI.

Tu cm simți acum: becul dragostei voastre e ascuns sub praf sau încă luminează clar?

PS: În ghidul gratuit „De la ceartă la Înțelegere am inclus exerciții prin care poți să cureți praful de pe becul relației tale. Îl găsești în primul comentariu.