12/12/2025
🙏În vizită la Clinica lui Dumnezeu
Astăzi, sufletul meu a făcut un pas în tăcere.
Un pas dincolo de lume, dincolo de gânduri, dincolo de oboseala strânsă în piept.
A deschis o ușă nevăzută și a intrat în Clinica lui Dumnezeu, locul în care vindecarea nu se face cu medicamente, ci cu Lumină.
Acolo, totul era alb–auriu, ca o dimineață care nu apune niciodată.
Aerul era cald, dar ușor ca un șoaptă.
Nu exista grabă.
Nu exista durere.
Doar o pace adâncă, rotundă, așezată ca o mângâiere peste fiecare celulă a mea.
În încăperea aceea divină, Dumnezeu nu era un bătrân cu barbă, nici o figură distantă.
Era Prezență.
Era Lumină vie.
Era Iubire în forma ei cea mai pură, aceea care nu cere nimic și oferă totul.
M-a privit fără ochi, m-a atins fără mâini,
și totuși am simțit că sunt văzută complet.
Tot ceea ce eram – bucurii, temeri, greșeli, doruri, răni – s-a deschis ca o carte în lumina Lui.
„Lasă aici tot ce te doare”, mi-a spus fără cuvinte.
Am lăsat.
Am lăsat greutățile vechi, lacrimile nerostite, poverile purtate prea mult.
Ele au căzut la picioarele mele, transformându-se în praf de lumină.
Apoi, un val cald mi-a umplut pieptul.
Era vindecarea.
Nu bruscă, nu forțată, ci blândă, profundă, eliberatoare.
O vindecare care nu repară doar corpul, ci și amintirile, gândurile, identitatea, viețile.
În Clinica lui Dumnezeu nu ești tratată, ești îmbrățișată.
Nu ești judecată, ești înțeleasă.
Nu ești reparată, ești reamintită – reamintită de cine ești, de unde vii și cât de infinită este lumina ta.
Când am ieșit, nu mai eram aceeași.
Lumea era la fel, dar eu eram diferită.
Mai ușoară.
Mai liniștită.
Mai întreagă.
Și am știut că pot reveni oricând.
Pentru că ușa Clinicii lui Dumnezeu se deschide mereu în interior, acolo unde sufletul se întâlnește cu Lumina și Lumina îi spune:
„Ești Acasă.”
