01/02/2026
DEMNTATEA SOCIALĂ ÎNCEPE CU O INCLUZIUNE REALĂ
De prea multe ori, când vorbim despre incluziune socială, ne gândim automat la „persoanele cu probleme”.
În același timp, îi trecem cu vederea pe cei care par descurcăreți, inteligenți, activi — exact oamenii care, uneori, duc poveri mai mari decât lasă să se vadă. Focalizarea exclusivă pe vulnerabilitate îi exclude pe ceilalți și transformă comunitatea într-un sistem dezechilibrat, dependent, incapabil să crească.
Asta se vede limpede în locurile unde biblioteca stă închisă, iar mediul de afaceri lipsește cu desăvârșire: comunități fără resurse culturale, fără inițiativă economică, fără spații pentru oameni care vor și pot mai mult.
Am redus incluziunea la asistență socială, iar această confuzie ne îndepărtează de sensul ei adevărat.
🔍 Problema reală: „incluziune” = „ajutor pentru cei cu probleme”
Când incluziunea este înțeleasă doar ca sprijin pentru persoanele aflate în dificultate, apar două efecte toxice:
1. Se creează o categorie privilegiată a vulnerabilității
Doar cine este etichetat ca „problemă” primește atenție, resurse, programe, finanțări.
Cei care par descurcăreți, inteligenți, activi sunt considerați „bine, nu au nevoie”.
Dar realitatea e că:
• oamenii activi ard uneori în tăcere,
• oamenii inteligenți se simt adesea singuri,
• oamenii implicați ajung să ducă totul în spate,
• oamenii „care se descurcă” sunt folosiți ca resursă, nu sprijiniți ca oameni.
Asta nu e incluziune. E exploatare mascată în bune intenții.
2. Se creează dependență și stagnare
Dacă atenția merge doar spre „probleme”, comunitatea ajunge să funcționeze pe logica:
• „cine cere, primește”
• „cine tace, se descurcă singur”
• „cine poate, să facă pentru toți”
Asta produce comunități:
• dependente,
• lipsite de inițiativă,
• fără lideri naturali,
• fără energie creativă,
• fără economie locală.
Adica, comunități bolnave, dezechilibrate.
📚 Biblioteca închisă și mediul de afaceri inexistent — simptome clare. De ce?
🔸 O biblioteca închisă înseamnă:
• lipsă de acces la cultură,
• lipsă de spații neutre pentru întâlnire,
• lipsă de educație informală,
• lipsă de curiozitate socială.
O comunitate fără bibliotecă e o comunitate fără „creier”.
🔸 Mediul de afaceri inexistent înseamnă:
• lipsă de autonomie economică,
• lipsă de inițiativă,
• lipsă de modele de succes,
• lipsă de motivație pentru tineri.
O comunitate fără antreprenoriat e o comunitate fără „coloană vertebrală”.
Când ambele lipsesc, incluziunea devine doar „gestionarea problemelor”, nu construirea unei comunități sănătoase.
🌱 Ce înseamnă, de fapt, incluziunea sănătoasă
Incluziunea reală nu înseamnă să ajuți doar pe cei vulnerabili.
Înseamnă să creezi condiții în care fiecare persoană — inclusiv cei activi, inteligenți, creativi — poate să contribuie, să crească și să fie susținută.
Incluziunea sănătoasă:
• nu creează dependență,
• nu infantilizează oamenii,
• nu transformă vulnerabilitatea în criteriu de acces la resurse,
• nu ignoră potențialul celor care pot schimba comunitatea.
Incluziunea sănătoasă creează echilibru.
Incluziunea reala este un ecosistem, nu un „serviciu social”.
Dacă nu investim în oamenii care pot ridica o comunitate, atunci comunitatea se slăbește, se dezechilibrează și, în timp, se prăbușește.
Adevărul rămâne la fel de tăios:
o comunitate care își ignoră oamenii activi, cu initiativa, își pregătește singură declinul.
surssa foto: Eni Kurnia
