Psiholog Mihaela Homeuca

19/02/2026

Empatia afectivă în cuplu nu e un dar cu care te naști. E o prezență pe care o alegi — zi de zi, moment de moment.
Dar atenție: a simți cu celălalt e frumos. A te pierde în emoția lui, mai puțin. 🌊

13/02/2026

Valentine’s Day poate fi frumos.
Dar o relație nu se construiește într-o zi.

În cabinet, văd adesea cupluri care celebrează, dar nu mai vorbesc cu adevărat.
Nu lipsesc gesturile. Lipsește siguranța emoțională.

Iubirea reală se vede în zile obișnuite.
În cm asculți. În cm repari. În cm rămâi.

Tu ce alegi să construiești dincolo de mâine?

13/02/2026

Iubirea nu începe de Valentine’s Day.
Și nu se măsoară în gesturi mari.

Se construiește în zile obișnuite.
În felul în care asculți.
În cm repari.
În cm rămâi.

Siguranța emoțională nu se cumpără. Se cultivă.

Mâine poate fi o celebrare.
Dar azi poate fi o alegere.

Tu cm alegi să fii prezent în relația ta? 💭

10/02/2026

Amanarea nu e doar despre timp.
E despre oboseală emoțională.

Când tot spui „mai târziu”,
mintea rămâne în tensiune,
iar corpul în alertă.

Nu pentru că nu vrei.
Ci pentru că duci prea mult deodată.

Poate nu ai nevoie de mai multă voință.
Poate ai nevoie de mai puțină presiune.

07/02/2026

Motivația nu apare din presiune.
Apare din siguranță.

Nu crește când te forțezi,
ci când ritmul e posibil pentru tine.
Când nu trebuie să fii perfect.
Când ceea ce faci te reprezintă.

Dacă nu simți motivație acum,
nu e ceva în neregulă cu tine.
Poate e un semn că ai nevoie de mai multă grijă. 🌱

04/02/2026

03/02/2026

Renunțarea nu apare din întâmplare.
De multe ori, ea încearcă să te protejeze.

De eșec.
De rușine.
De dezamăgire.
De prea mult, prea repede.

Nu e lipsă de voință.
E un mecanism de siguranță, apărut atunci când ceva a contat cu adevărat.

Poate că nu e momentul să te întrebi „ce e în neregulă cu mine?”
Ci „de ce am avut nevoie să mă opresc atunci?”

📌 Dacă simți că acest carusel te descrie, e unul bun de păstrat.

01/02/2026

„Acum nu e momentul.”
O spunem des. Și de multe ori pare rațional.

Dar dacă nu e grabă…
nu e, de fapt, amânare?

Aud asta des în cabinet:
– nu e momentul să vorbesc
– nu e momentul să pun limite
– nu e momentul să mă aleg pe mine

Și aproape mereu, în spate, e aceeași teamă:
că nu suntem pregătiți,
că nu vom reuși,
că va fi prea mult.

Poate nu e lipsă de voință.
Poate e frică.

Întrebarea e:
👉 ce te face să spui „nu e momentul” chiar acum?

31/01/2026

Renunțarea nu e întâmplătoare.
De multe ori, e o formă de protecție.

Ne protejează de dezamăgire.
De eșec.
De rușine.
De vulnerabilitate.
De prea mult, prea repede.

Poate nu a fost lipsă de voință.
Poate a fost un „atât am putut atunci”.

Și poate că astăzi nu ai nevoie să te împingi mai tare.
Ci să înțelegi de ce ai renunțat.

🔹 Unde simți că renunțarea te-a protejat?
🔹 Și ce ar avea nevoie partea ta care a spus „stop”?

Un reminder blând:
dacă ai renunțat, nu înseamnă că nu ți-a păsat 🤍

30/01/2026

Uneori nu renunți pentru că nu îți mai pasă.
Renunți pentru că ți-a fost prea greu să duci mai departe.

Renunți la conversații importante.
La limite.
La lucruri care te reprezentau.

Nu pentru că nu erau importante.
Ci pentru că ai ales, la un moment dat, liniștea de moment.

Dacă te-ai regăsit, nu e un semn că ai greșit.
E un semn că ai nevoie să te uiți din nou la tine.

💭 La ce ai renunțat ca să fie „mai ușor”?

24/01/2026

Mulți oameni fac lucruri care nu îi reprezintă.

Nu pentru că nu știu ce vor,
ci pentru că trăiesc sub presiune și grabă.

Când ne comparăm constant,
creierul nu mai alege ce e important,
ci ce pare sigur.

De aici apar decizii care nu ne seamănă
și senzația că ne pierdem de noi înșine.

Motivația reală nu vine din grabă,
ci din siguranță.

22/01/2026

Teama de a rata ceva important (fear of missing out) nu apare pentru că alții o duc mai bine.

Apare din comparație.
Din frica de a rămâne în urmă sau de a fi lăsat pe dinafară.

La început de an, această frică devine mai puternică.
Pentru că vedem rezultate, nu procese.
Aparențe, nu realitatea completă.

FOMO nu spune ce pierzi.
Spune ce nevoie emoțională nu e împlinită.

Și, de fapt, nu e vorba despre a avea mai mult,
ci despre a te simți mai în siguranță.