Cabinet Psihologic Teodora Blanariu

19/02/2026

17/02/2026

psihologhusi.ro

16/02/2026

Creierul tău poate învăța să funcționeze mai bine. Fără medicamente. Fără durere.

Ca psiholog, întâlnesc frecvent oameni care îmi spun:
„Știu ce am de făcut, dar parcă mintea mea nu mă ajută.”
Neurofeedback-ul este o metodă prin care creierul tău învață, prin feedback în timp real, să se autoregleze.

Nu vorbim despre hipnoză sau control extern.
Vorbim despre antrenament cerebral, bazat pe știință.

Neurofeedback-ul este potrivit pentru copii, adolescenți și adulți, fiind o metodă non-invazivă de antrenare a creierului. Este frecvent utilizat în cazul copiilor și adolescenților cu dificultăți de atenție (ADHD), probleme de învățare, hiperactivitate, impulsivitate, anxietate sau tulburări de comportament, iar la adulți este eficient în gestionarea anxietății, stresului cronic, insomniei, burnout-ului, dificultăților de concentrare, simptomelor depresive ușoare, traumelor emoționale și reglării emoționale. Deasemenea, poate susține performanța cognitivă și echilibrul mental la persoanele care își doresc o funcționare optimă a creierului, nu doar reducerea simptomelor.

Cum te poate ajuta neurofeedback-ul?

✔️ reduce anxietatea și stresul
✔️ îmbunătățește somnul
✔️ crește capacitatea de concentrare
✔️ ajută la reglarea emoțiilor
✔️ susține echilibrul mental pe termen lung

Fiecare protocol este personalizat, pe baza evaluării tale psihologice și a activității cerebrale.

Dacă simți că „ai încercat multe” și încă nu ești acolo unde ți-ai dori, poate nu ai nevoie de mai multă voință, ci de un creier mai bine reglat.

Scrie-mi în privat sau programează o ședință de evaluare.

psihologhusi.ro

14/02/2026

În fiecare an, în preajma Zilei Îndrăgostiților, apar aceleași îngrijorări:

„Deja are iubit la grădiniță?”
„S-au pupat pe gură!”
„E prea devreme pentru toate astea!”

Ca psiholog, vă spun cu blândețe: interesul pentru iubire nu începe în adolescență. El începe mult mai devreme, sub formă de joc, curiozitate, imitație și dorință de apropiere.

Copiii mici nu trăiesc „relații romantice” așa cm le trăiesc adulții. Ei explorează apropierea, atașamentul și rolurile pe care le văd în jur: la părinți, în desene, în povești.

Ce este important pentru noi, adulții?

Să nu ne speriem.
Să nu pedepsim.
Să nu rușinăm.
Ci să ghidăm.

Copiii au nevoie să învețe despre limite, respect și consimțământ. Au nevoie să li se spună că apropierea fizică se face doar când ambii se simt confortabil. Au nevoie să știe că emoțiile sunt normale, dar și că există spații potrivite pentru anumite comportamente. Au nevoie de părinți calmi, nu furioși.

Dacă reacționăm cu pedeapsă, copilul nu va înceta să simtă, va înceta să nu ne mai spună.
Iubirea nu este periculoasă, dar lipsa dialogului este.
La preadolescenți și adolescenți, îndrăgosteala devine mai intensă. Apare nevoia de validare, de apartenență, de explorare a identității.

Este o etapă firească de dezvoltare. Nu o putem opri, dar o putem însoți.

Ce putem face, ca părinți:

- Să vorbim deschis despre emoții și corp
- Să explicăm limitele fără a umili
- Să normalizăm îndrăgosteala, dar să setăm reguli clare
- Să rămânem „un loc sigur” pentru întrebări și confuzii

Un copil care învață despre iubire într-un climat de siguranță, va deveni un adult care știe ce înseamnă respectul, limitele și afecțiunea sănătoasă.

De Ziua Îndrăgostiților, poate cea mai importantă lecție este aceasta: nu ne speriem de iubirea copiilor, îi învățăm cm să o trăiască frumos și în siguranță.

psihologhusi.ro

13/02/2026

„Bullyingul nu începe pe holul școlii. Începe în tăcere.”

Lucrez zilnic cu copii. Unii vin ținându-mă de mână. Alții intră tăcuți, cu umerii strânși și privirea în podea.
De multe ori, în spatele unui „nu vreau la școală” se ascunde ceva mult mai greu de dus decât o zi proastă.

Bullyingul nu arată mereu ca în filme.

Nu este doar despre lovituri, porecle sau râsete în hohote.
De multe ori este despre priviri, excludere, șoapte, tăceri care dor.
Despre acel copil care nu mai este ales în echipă.
Despre copilul care „exagerează”, „e prea sensibil”, „ar trebui să fie mai puternic”.
Un lucru care m-a marcat profund în munca mea este acesta:
copiii nu vin spunând „sunt victimă a bullyingului”.

Ei vin spunând:
„Mă doare burta dimineața.”, „Nu-mi place școala.”, „Nu vreau să mai merg acolo.”
Bullyingul nu rănește doar stima de sine.
El afectează siguranța interioară, imaginea de sine, încrederea în oameni. Îi învață pe copii să se îndoiască de ei înșiși înainte să se îndoiască de ceilalți.
Mai este ceva important, despre care vorbim prea puțin:
copiii care agresează nu sunt „copii răi”.
Sunt, de multe ori, copii care nu știu ce să facă cu furia, frustrarea, neputința sau cu propriile răni.
Ca psiholog clinician, cred profund că prevenția începe cu: adulți care ascultă fără să minimalizeze, emoții validate, nu corectate, limite ferme, dar relații calde, curajul de a interveni, nu de a privi în altă parte.

Dacă un copil îți spune că îl doare sufletul, crede-l.
Dacă tace, fii și mai atent.
Uneori, cea mai puternică formă de protecție este un adult care spune:
„Te văd. Te cred. Sunt aici.”

Dacă lucrezi cu copii, ești părinte sau educator, acest mesaj este și pentru tine. Distribuie-l. Poate fi începutul unei conversații care schimbă un destin.

psihologhusi.ro

12/02/2026

Trăim într-o lume în care copiii cresc mai repede decât emoțiile lor pot ține pasul. Știu să folosească tableta, dar nu știu mereu să spună „mi-e frică”. Știu să răspundă corect, dar nu știu întotdeauna ce simt.

Ca psiholog pentru copii, văd zilnic acest lucru: cei mici nu au nevoie de explicații lungi, ci de spațiu sigur, de adulți care să nu le repare emoțiile, ci să stea lângă ele, de părinți care să nu spună „nu e nimic”, ci „văd că îți este greu”.

Dezvoltarea emoțională nu înseamnă să creștem copii „cuminți”, ci copii care știu să recunoască ceea ce simt, să spună ce îi doare și să înțeleagă că a fi diferit nu înseamnă a fi greșit.

Un copil care este văzut, auzit și înțeles vă deveni un adult care nu se teme de propriile emoții.

Așa că, dragi părinți, dați-vă voie să fiți suficient de buni, nu perfecți. Copiii voștri nu caută supereroi. Vă caută pe voi, exact așa cm sunteți.

psihologhusi.ro

11/02/2026

„Nu este prea devreme la 3-4 ani pentru dezvoltare emoțională?”

Aceasta este una dintre întrebările pe care le aud cel mai des în cabinet.

Mulți părinți asociază mersul la psiholog cu o problemă gravă, cu „ceva în neregulă”, cu un copil care trebuie „reparat”. Adevărul este că psihologia pentru copii nu înseamnă intervenție doar atunci când apare o dificultate, ci mai ales prevenire, educație emoțională și creștere sănătoasă.

La 3–4 ani, copiii învață cm să:

– recunoască ce simt
– facă față frustrării
– își exprime nevoile
– se raporteze la ceilalți

Exact în această perioadă se pun bazele relației cu emoțiile. Nu este prea devreme. Este momentul potrivit.

Dezvoltarea emoțională nu înseamnă să vorbim mult și complicat despre sentimente, ci să le oferim copiilor limbaj, joacă și spațiu sigur pentru a-și înțelege trăirile. Un copil care învață devreme că toate emoțiile sunt acceptabile vă deveni un adult care nu se teme de ele.

Psihologul nu este doar „pentru când apare o problemă”. Este și pentru: creștere, prevenție, înțelegere și echilibru.

Să investim în sănătatea emoțională a copiilor noștri nu este un semn că ceva nu este în regulă, ci un semn de grijă, conștientizare și responsabilitate.

Emoțiile nu așteaptă să creștem mari. Ele sunt deja acolo.

psihologhusi.ro

10/02/2026

Copiii de azi simt mult, gândesc mult și sunt înțeleși prea puțin
Copiii de azi nu sunt „prea sensibili”.
Sunt copii care cresc într-o lume rapidă, plină de cerințe, comparații și așteptări.

În cabinet, aud des lucruri că:

– „Nu știu ce simt”
– „Nu am prieteni”
– „Îmi e frică să greșesc”
– „Mă enervez repede și nu stiu de ce”

Emoțiile copiilor nu sunt probleme de corectat, ci mesaje care au nevoie de traducere.
Când un copil se închide, se agită, plânge sau se retrage, el nu face „figuri”. El încearcă să ne spună ceva.

Ca psiholog pentru copii, creez un spatiu sigur în care:

✔️ emoțiile sunt înțelese, nu judecate
✔️ copiii învață să se exprime fără teamă
✔️ relația cu părinții devine mai clară și mai așezată
✔️ joaca, desenul și dialogul devin instrumente de vindecare

Lucrez cu copii care:

– se simt singuri
– au dificultăți emoționale sau relaționale
– trec prin schimbări (divorț, mutare, adaptare școlară)
– au nevoie să fie văzuți și ascultați cu adevărat

Dacă simți că al tău copil „e bine”, dar nu chiar bine, intuiția ta merită ascultată.
Pentru informații sau programări, îmi poți scrie în privat.

psihologhusi.ro

09/02/2026

Simt astăzi multă recunoștință pentru fiecare pas mic care devine mare în timp. Sunt profund bucuroasă că, săptămâna aceasta reîncep două noi ateliere de dezvoltare emoțională pentru copii. De fiecare dată când se formează un grup nou, simt aceeași emoție: stiu că urmează întâlniri cu sinceritate, vulnerabilitate, curaj și multă creștere. În spațiul atelierelor, copiii învață să își recunoască emoțiile, să le numească, să le înțeleagă și să le exprime fără teamă. Învață că e în regulă să simți mult, că nu ești prea sensibil sau prea timid - ești în devenire. Mă onorează de fiecare dată încrederea părinților care își aduc copiii aici. Mă emoționează curajul copiilor care intră în cabinet, uneori timizi, alteori curioși și care, treptat, își găsesc vocea. Simt recunoștință că pot face această muncă. Simt entuziasm pentru tot ce urmează. Simt mult respect pentru fiecare copil care învață, pas cu pas, să fie mai aproape de sine; să înceapă o nouă etapă frumoasă.

psihologhusi.ro