05/03/2026
În seara asta în care nu aveam chef să văd oameni pentru că nu aveam ce să dau din starea mea, am ales să merg să ascult poezii. Și am înțeles că eu aveam de primit azi, nu de oferit.
“Că pân’ la urmă simt pe pielea-mi
Nevoia de perfecțiune… doare.” (Alexandra Floarea)
“Știți că dacă veți primi iubire, începe să vi se vadă coroana și riscați să deveniți unicii responsabili ai propriului palat. Pe jilț nu se așează nimeni acompaniat.” (Lena Karenina)
“Și am rămas protejată,
Dar captivă
În fortăreața mea,
Din frica de a mă lăsa
Iubită.” (Alexandra Floarea)
Am ascultat oameni prin versuri.
Am auzit vulnerabilitatea lor.
Luptele interioare.
Căutarea.
Vindecarea.
Creșterea lor.
Le-am văzut și simțit trăirile.
I-am văzut.
Și auzit.
Autentici. Puternici. Maturi. Frumoși.
Apoi m-am regăsit în versuri.
Am simțit și m-a izbit profunzimea.
Mi-a plăcut și mai vreau.
Mulțumesc!
Vă admir.
