Anca Berbunschi - psiholog

Anca Berbunschi - psiholog Psiholog | Ghid în procesul tău de înțelegere & vindecare emoțională
Psihoterapeut în formare – abordare integrativă
🇷🇴 Romanian & 🇬🇧 English sessions

18/02/2026

Dacă vinovăția apare des, cel mai probabil ești în sacrificiu de sine.

Știai că în mintea ta trăiesc 3 versiuni ale tale?🌞Cine cred ceilalți că ești🌞Cine crezi tu că ești🌞Cine ești cu adevăra...
11/02/2026

Știai că în mintea ta trăiesc 3 versiuni ale tale?
🌞Cine cred ceilalți că ești
🌞Cine crezi tu că ești
🌞Cine ești cu adevărat

Te-ai analizat vreodată așa?
Cât de aproape sunt primele două de adevăratul tău Eu?
Îi dai voie să fie, să fie văzut?
Dacă da, în ce condiții?

Ascunzi versiunea ta reală? Fugi de ea? Dacă da, în ce condiții?

Psiholog, Anca-Alexandra Berbunschi
Lasă-te ghidat!🌞

Am mai scris despre importanța tipurilor de relații pe care le ai, dar nu am punctat tiparele de oameni pe care le alegi...
10/02/2026

Am mai scris despre importanța tipurilor de relații pe care le ai, dar nu am punctat tiparele de oameni pe care le alegi mai mult fără implicarea conștientului tău și care aduc diverse niveluri de suferință in viața ta.

Te poți gândi la toate tipurile de relații, nu doar la cea romantică.

În fiecare etapă a vieții, alegi să ai alături anumiți oameni.
Da, tu alegi.
E posibil ca unii să își încheie misiunea în viața ta și/sau tu în viața lor, apoi alegi alți oameni care să îți fie aproape.
Unii îți vor face mult bine, te vor ajuta în diverse forme (să conștientizezi anumite aspecte despre tine, să te susțină în perioade cheie de viața ta ș. a.), și alții îți vor provoca suferință (într-un fel sau altul).

Vreau să vorbesc acum despre cei din urmă. Ceva din ceea ce face parte din tine, te îndeamnă să alegi acei oameni, dar mai ales, să îi păstrezi lângă tine.

Ce le oferi și ce primești de la ei?
Care este miza ta în condițiile în care alegi să continui o relație ce vine cu mai mult disconfort și neplăcere decât cu armonie și reciprocitate?
Merită pe termen lung?
Care e cea mai mare temere a ta legată de varianta în care renunți la o asemenea relație?

Ce te enervează cel mai tare la omul acela care te calcă pe bătături în diverse moduri și situații?
Ce spune asta despre tine?
Ce nevoie îți împlinește și ce nevoie îți încalcă?

Nu uita! Calitatea relațiilor pe care le ai influențează direct calitatea vieții tale.

Sunt psiholog Anca-Alexandra Berbunschi și te pot ghida pentru a face ordine în mintea și viața ta!

De când mă știu, până anul trecut (cam prin Noiembrie), visam că mă urmarea un urs. Prin pădure.Prin orașe.În clădiri.Or...
09/02/2026

De când mă știu, până anul trecut (cam prin Noiembrie), visam că mă urmarea un urs.
Prin pădure.
Prin orașe.
În clădiri.
Orice făceam în vis, oricât de mult mă apropiam de un loc în care aș fi putut fi în siguranță, ursul mă prindea mereu.
Nu visam niciodată finalul.
Doar mă trezeam cu certitudinea și emoția că mă prindea mereu.

Uneori încercam să îi vorbesc calm și înțelegător, crezând că așa îl voi îmblânzi. În acele vise, ursul era sarcastic cu mine (da, vorbea), efectiv își bătea joc de mine, îmi minimiza orice efort de a mă salva de pericol.

De fiecare dată mă trezeam speriată și cu impresia că asta trebuie să fie una dintre cele mai mari frici ale mele: să mă atace un urs.

Ei bine, într-un modul de formare în psihoterapie, am lucrat visul ăsta în terapie.
Și cu ajutorul colegei mele, am conștientizat că ursul din visele mele urâte a fost mereu autocritica.
De asta niciodată nu scăpam de el, orice făceam. Pentru că în viața mea de zi cu zi, de când mă știu, criticul interior era prezent constant.
“Cine te crezi?!”
“Mare deșteaptă!”
“Ce mare scofală ai făcut?!”
“Vrabia mălai visează!”
“Nu ești tu în stare de așa ceva!”
Și sunt sigură că știi și tu să completezi lista asta.

Am făcut tot atunci și primul pas către reparație.
Am înlocuit, simbolic, ursul înfricoșător și sarcastic cu un ursuleț de pluș. Ursulețul meu Cocolino din copilărie. Un ursuleț de pluș pe care îl aveam cumpărat dintr-un magazin second hand la care am ținut foarte mult.
Emoțional, am înlocuit autocritica cu blândețea și compasiunea față de mine, mai ales în momentele stresante.

Ideea e că de atunci nu am mai avut acel vis.
Dar nu doar pentru că am decis ceva legat de asta, ci și pentru că am înțeles atunci ce-mi face criticul interior. Ce îmi fac eu mie ținând cont mereu de vocea aceea copiată și făcută propria-mi voce.
Și pentru că am fost conținută, ghidată și înțeleasă într-un cadru sigur, de o persoană în care am încredere și care pentru un timp determinat, atunci, mi-a fost terapeut.
relația terapeutică din acele minute, m-a ajutat să fac asta.
Apoi, în viața de zi cu zi, am observat mai mult și am reparat mai des momentele în care autocritica băga bățul prin gard.

În ultimă instanță, în tabăra de săptămâna trecută, am lucrat din nou tema criticului interior și, printre altele, l-am trimis în m #%ț£i m&-sii🤭
Căci m-am cam săturat 💪

Iar ursulețul din poză e primit cadou exact de la colega cu care am lucrat acest vis.
Mi-l promisese de atunci.

Bună zîua 🤪De mâine revin la ședințele individuale. Săptămâna asta mai am Joi două ore disponibile.
09/02/2026

Bună zîua 🤪

De mâine revin la ședințele individuale.

Săptămâna asta mai am
Joi două ore disponibile.

Mintea și corpul tău sunt chiar extraordinare.Vei zice că e siropos să gândesc și să scriu asta și e ok.Ne-am obișnuit a...
08/02/2026

Mintea și corpul tău sunt chiar extraordinare.

Vei zice că e siropos să gândesc și să scriu asta și e ok.

Ne-am obișnuit atât de tare cu a exista și a ne trăi zilele în normalul nostru, încât pur și simplu uităm asta.

Ne tratăm mintea si corpul ca și cm am fi roboți.
Ne spălăm, îmbrăcăm, alimentăm și odihnim că așa trebuie. Și ce trist.

Am auzit chestia asta în tabără: trăiesc dintotdeauna de la gât în sus.
Și a fost interesant și intens să aud asta. Pentru că e adevărat. Așa trăim majoritatea.

Am mai scris zilele trecute că ne exploatăm propriul corp și apoi ne plângem că nu arată suficient de bine, că are dureri, e obosit, e ruginit și îmbătrânește…

Cum ar putea corpul tău să se simtă bine și să arate atât de bine pe cât vrei, dacă tot ce îi oferi e critică, neglijare și presiune?
Doar uneori apreciere și recunoștință.

Asta am gândit eu când am lucrat psihosomatic și terapie corporal relațională săptămâna asta.
Și îți las întrebarea asta.

O plantă crește dacă o critici, îi dai apă când îți amintești, o duci la soare doar când ai o stare bună?
Nu.
Nu-i așa?
Corpul tău de ce ar face-o?
Pentru că ți se cuvine?
Hahahahaha

În fine.Postarea asta trebuia să fie despre altceva, dar în timp ce scriam textul, am simțit că nu e pentru azi și nu as...
07/02/2026

În fine.
Postarea asta trebuia să fie despre altceva, dar în timp ce scriam textul, am simțit că nu e pentru azi și nu asta vreau să fie despre ieri. Nu azi.
Azi e ceva amestecat.

Ieri a fost despre o seară veselă.
Conexiune.
Râs mult.
Chiar mult și cu dureri de burtă.
Țopăit pe străzile din București.
Vizită în acasă profesional al unei femei pe care o admir și care mă inspiră.
Șampanie dulce.
Un pic de istorie. Adică am povestit cu oameni faini în casa în care a fost arestat Iuliu Maniu.
A fost și despre o plimbare neplanificată către Casa Poporului și Catedrala Mântuirii Neamului. Un fel de dar.

Nu am iubit istoria în școală pentru că nu o simțeam, doar o citeam pentru că trebuia.
Aseară am văzut și simțit-o.

Ideea e că formarea asta în psihoterapie nu mă formează doar ca viitor psihoterapeut, ci, mai ales, ca om. Am mai spus asta și îmi repet mie pentru că sunt recunoscătoare.

Oamenii pe care i-am întâlnit de când am început, interacțiunile, discuțiile, prieteniile, poveștile, îmbrățișările, râsul, plânsul.
Toate astea mă îmbogățesc și din bogăția asta duc în relația cu mine, cu oamenii din viața personală și cu cei din cabinet.
Toate astea mă fac să trăiesc teoria pe care am învățat-o și o mai învăț.
Iar asta…
Asta este ceea ce eu prețuiesc: trăiesc, simt teoria din cărți. Și o fac conștient, cu responsabilitate, asumare, curiozitate și mult curaj.

Mama mea reală mă pupă pe față și îmi pupă mâinile.Dar eu nu știu să primesc iubirea ei așa. Eu îmi zic că e prea mult. ...
05/02/2026

Mama mea reală mă pupă pe față și îmi pupă mâinile.
Dar eu nu știu să primesc iubirea ei așa.
Eu îmi zic că e prea mult.
E nepotrivit în sensul că nu merit și că “oare ce a apucat-o acum față de copilărie?!”

Azi a fost nevoie să ne alegem mama ideală (ca arhetip, nu ca persoană reală, căci nu există om perfect și nici părinte perfect).
Am știut imediat la cine să mă duc pentru a reprezenta mama ideală și pentru a-mi lua o îmbrățișare lungă. Atât trebuia să facem.
Nimic nou și surprinzător.

Persoana aleasă e una pe care o simt autentică, caldă și în prezența căreia mă simt în siguranță.
Când m-am retras din îmbrățișare, m-a ținut aproape de ea.
M-a pupat pe față și mi-a pupat mâinile.

Aici a fost surpriza.
Femeia asta cu care m-am împrietenit online, a făcut ce face mama mea, fără ca ea să știe astfel de detalii din viața mea.

Și eu am înțeles că nu e prea mult și că merit. Mai e nevoie doar să primesc și emoțional asta.
Căci mama mea imperfectă la fel ca multe alte mame, a încercat mereu să fie suficient de bună.
Cât a putut.
Așa cm e și nevoie.

Nu mi-am imaginat că va fi chiar așa!Relația cu propriul corp a fost dintotdeauna un subiect în mare parte neglijat. Nic...
04/02/2026

Nu mi-am imaginat că va fi chiar așa!

Relația cu propriul corp a fost dintotdeauna un subiect în mare parte neglijat.
Nici nu aveam cm altfel.
Cu mama, bunicile și străbunicile trăite la țară. Muncite. Cu griji și cu multe lucruri de pus la punct. Care se exploatau singure prin muncă.
Cum aș fi putut eu să mă înființez vreo zeiță scăldată în lapte și miere?

O cremă, un fard și un ruj, mai multă odihnă decât au avut ele parte în viața de zi cu zi, yoga și alte mici artificii.
Asta da.

Dar relația cu propriul corp e mult, mult mai mult de atât…
E despre interior ce ajunge și în exterior. Nu invers.
Invers nu se poate. Nu merge.

Azi am făcut un mic bilanț al gândurilor despre propriul corp și am ascultat gândurile altei femei despre corpul ei.
(Când scriu asta, pe fundal se aude “The wind, the cry” și e atât de potrivit!)
Când m-am ascultat și am ascultat-o am plâns din două motive.
Primul a fost pentru că am simțit că e atât de trist să îmi tratez corpul ca pe o mașinărie nelimitată și să nu îi dau valoarea și grija pe care o merită cu adevărat.
Apoi, am conștientizat că “În sfârșit!” îi dau atenția atât de mult așteptată.
Exclusiv.
Cu onestitate și blândețe autentice.
Nu rațional.
Cu toată ființa.

Terapia corporal relațională este ceva de vis. La fel și psihosomatica.

Azi am trăit flexibilitatea, seninătatea și mai multa libertate pe care mi-o ofer.Am făcut comparație.Cu mine cea de anu...
03/02/2026

Azi am trăit flexibilitatea, seninătatea și mai multa libertate pe care mi-o ofer.

Am făcut comparație.
Cu mine cea de anul trecut pe vremea asta.

M-am observat și simțit mai liniștită.
Flexibilă.
Liberă și încrezătoare în mine.
În nevoile mele și modul meu de a fi.

Apoi, m-am privit în ochi uitându-mă în ochii altei persoane.
Una pe care o admir, dar în prezența căreia, azi, în contact direct, m-am simțit ușor inconfortabil. Nu aș fi zis asta.
Dar a fost atât de bine să îi ofer și să primesc un gest, energie și grijă…
Cum?
Ținând fața ei între palmele mele. Cu grijă și responsabilitate, dar mai ales, cu căldură.
Simțindu-mi fața între palmele ei. Cu grijă, responsabilitate și căldură.

Atât de reparator.
Atât de profund.
Atât de simplu.
Atât de sensibil și vulnerabil.
Atât de necesar.

Azi mi-am permis mai mult libertatea de a fi.
Azi am permis să fiu mai mult ținută și susținută.

Address

Iasi

Opening Hours

Monday 09:00 - 20:00
Tuesday 09:00 - 20:00
Wednesday 09:00 - 20:00
Thursday 09:00 - 20:00
Friday 09:00 - 20:00
Saturday 09:00 - 14:00

Website

https://alexpsych.gumroad.com/l/meditatiighidate, https://beraapsiholog.wordpress.

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Anca Berbunschi - psiholog posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Anca Berbunschi - psiholog:

Shortcuts

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category