25/02/2026
Dacă vă întrebați de ce tot mai multe boli, de ce oameni tot mai tineri ?
Cum apar bolile ?
Numeroase studii ştiinţifice au demonstrat că oamenii ar putea trăi teoretic pâna la vârsta de 150 de ani. Tot ştiinţa a descoperit că la fiecare 7 ani toate celulele corpului sunt înlocuite complet, deci practic corpul nostru are uimitoarea capacitate de a se reînnoi continuu. Totuşi, cu cât înaintăm în vârstă, un „inamic” necruţător dă toate calculele oamenilor de ştiinţă peste cap: bolile. De ce apar acestea, cm putem preîntâmpina apariţia lor, iar dacă au apărut, cm le putem vindeca ?
▪ Ceea ce spun medicii, oamenii de ştiinţă, cercetătorii, în legătură cu mecanismele şi cauzele apariţiei bolilor, probabil ştiţi deja, sau puteţi afla oricând din cărți și chiar de pe internet. Ceea ce nu vă pot explica ei însă, este cm reuşesc tot mai mulţi oameni să se vindece singuri, fără medicamente, fără intervenţii chirurgicale şi fără să rămână nici o urmă că au fost vreodată bolnavi. „Secretul” acestor oameni este că au înţeles adevăratele cauze pentru care apar bolile.
▪ Să luăm de exemplu cancerul la sân. Dincolo de toate rolurile pe care le atribuie oamenii sânilor, singurul lor scop este acela de a hrăni. Şi total greşit, nu este vorba doar despre laptele matern. O mamă va continua să-şi ”hrănească” copilul toată viaţa, la nivel energetic. Sânii sunt ”emițătorul” prin care orice mamă va transmite către copilul ei protecţie, grijă, afecţiune, iubire. Mai mult, „copil” poate fi orice persoană faţă de care femeia simte şi transmite aceste sentimente. Pot fi proprii părinţi, o rudă, un prieten, care trec printr-o perioadă grea şi femeia simte dorinţa de a ”ocroti”, de a prelua rolul de mamă. Poate fi propriul soţ, care se comportă ca un copil. Dacă femeia este medic sau asistentă medicală, pot fi pacienţii bolnavi, pe care îi asociază cu proprii copii. Poate fi chiar un proiect pe care l-a „născut” în mintea ei, apoi l-a pus în aplicare.
▪ Totul se schimbă radical însă atunci când mama pierde „copilul”. Din cauza unui accident sau după o boală necruțătoare, care provoacă decesul acestuia. Tot pierdere este când au loc neînțelegeri și certuri foarte puternice sau fuge de acasă. Când famila, soțul, un bun prieten, pe care îi ”hrănea”, trădează. Când moare un pacient de care s-a atașat la spital. Când proiectul în care a investit enorm dă faliment. Șocul emoțional al pierderii va provoca sentimente puternice de vinovăție. Va asocia pierderea cu incapacitatea sa de a fi o mamă bună, se va acuza şi va suferi foarte mult. Fluxul energetic s-a rupt şi s-a blocat la nivelul sânului. Este acelaşi lucru ca atunci când bebeluşul nu mai suge, laptele se produce în continuare şi dacă nu este muls manual, apare inflamaţia ţesutului mamar. Doar că nivelul energetic nu este vizibil, nu este simţit, nu poate fi controlat fără conştientizare. În câteva luni, dacă ”mama” nu reuşeşte să rezolve conflictul emoţional al pierderii şi nu poate debloca fluxul energetic de la nivelul sânilor, celulele fizice sunt afectate, suferă mutaţii şi apare cancerul. Intervenţiile chirurgicale fără să fie urmate şi de rezolvarea conflictului interior, vor duce la apariţia cancerului şi la celălalt sân sau în altă zonă a corpului.
▪ Acesta este eşecul medicinei moderne, intervenţia asupra efectului şi nu rezolvarea cauzei. Imediat după punerea unui asemenea diagnostic teribil, o şedinţă de terapie poate descoperi cauza emoţională care a provocat apariţia cancerului. Prin conştientizarea, acceptarea şi rezolvarea conflictului emoţional, în câteva zile va începe procesul invers, respectiv izolarea, distrugerea şi eliminarea celulelor așa zis ”canceroase”. Acesta este un mecanism natural, decoperit, studiat şi pus în practică de către medicul german Ryke Hamer. Din păcate, medicina descoperită de dânsul nu a fost recunoscută niciodată oficial, fiind o lovitură prea puternică asupra medicinei clasice şi a industriei farmaceutice.
▪ Să luăm un alt exemplu, diabetul zaharat. Pancreasul, glanda care secretă insulina, este situată foarte aproape de chakra plexului solar, sau centrul ego-ului. Zahărul din sânge reprezintă la nivel energetic iubirea, tandreţea, afecţiunea. Când aceste sentimente lipsesc sau noi considerăm că nu le primim în măsura în care dorim, organismul va compensa aceasta prin creşterea concentraţiei de zahăr din sânge. Inclusiv noi simţim doriţa continuă de a mânca cât mai multe dulciuri, de a ne oferi mereu mici „răsfăţuri”, atât timp cât nu primim suficient din exterior. De cele mai multe ori dependenţa de dulciuri este una artificială, creată de propriul nostru ego. Aceasta pentru că doar noi considerăm că nu primim suficientă atenţie şi iubire, că mereu primim mai puţin decât dăruim sau chiar că cineva este „obligat” să ne dăruiască, cm este cazul părinţilor în vârstă părăsiţi sau neglijaţi de copii. Soluţia aplicată de medicină, administrarea permanentă de insulină pentru ţinerea sub control a glicemiei, nu face decât să perpetueze şi să amplifice în timp dezechilibrul energetic. În plus, apar o mulţime de efecte şi afecţiuni secundare, obligativitatea de a ţine regim alimentar trebuie respectată cu stricteţe pentru tot restul vieţii. Rezolvarea conflictului emoţional care a dus la declanşarea diabetului zaharat va restabili echilibrul energetic, pancreasul va începe să producă din nou insulina necesară, boala va dispare treptat în câteva luni.
▪ Aceste autovindecări, pe care le experimentez persoanal de peste 10 ani, nu sunt „minuni”, pe care medicina clasică nu le poate explica şi nici accepta. Sunt capacităţi naturale pe care fiecare om le are. Pentru a le ”activa” însă, este nevoie să conștientizăm că nici o boală nu are cauze în afara noastră, ci doar în interior. Mai exact, în suferința sufletului nostru. Dar, cine mai este atent la interior, când e atâta gălăgie în afară ?
