23/10/2025
Despre relațiile de cuplu, iarăși...
Citesc tot felul de explicații, care de care mai elaborate, sofisticate și ”aprofundate”, despre care ar fi cauzele pentru care majoritatea cuplurilor ajung în impas mai devreme sau mai târziu. De ce laptele și mierea de la început se termină, de ce apar tăcerile, indiferența, neînțelegerile, certurile, violența, relațiile extraconjugale. Și în final, ruptura, cu traumele și suferința de rigoare. De ce oamenii aleg resemnarea și singurătatea.
Ca de obicei însă, toate aceste explicații țin de exterior, și de faptul că totul se petrece în acest plan material, concret, unde totul are ”logică”. Tocmai pentru că mergem pe logică și rațiune, facem lucrurile și mai complicate decât ar trebui să fie, transformăm viața într-un adevărat calvar (și ”cineva” profită din plin de asta !). Sunt de conștientizat doar 2 lucruri:
- suntem într-o închisoare, unde trebuie să respectăm reguli și legi (chiar dacă nu știm de ele sau nu credem că ar exista, nu înseamnă că nu au efect asupra noastră)
- noi suntem suflet într-un corp fizic, chiar dacă nu credem asta (nu-l ”vedem” !) sau nu șim exact ce înseamnă aceasta
În consecință, tot ce se întâmmplă într-o relație de cuplu, depinde doar de aceste 2 lucruri.
- ca și suflet, alegi sau ți se impun anumite experiențe și ai anumite ”datorii” de plătit
- fiind într-o închisoare, nu ai niciodată libertatea de a face ceea ce vrei (nici măcar nu știi că ești în închisoare !)
Așadar, fiecare partener/ă pe care îi întâlnești și simți o atracție ”irezistibilă” față de el/ea, e cel/cea pe îi aștepți ”de o viață întreagă”, sunt cu adevărat cei pe care îi aștepți, pentru că îi ”știi” dinainte de a veni pe pământ.
- Parcă te cunosc dintotdeauna, sunt primele declarații, nu ?
- Ești cel/cea la care am visat mereu !
Apoi, după eșecul primei relații:
- Am așteptat să vii să mă salvezi, îmi era așa de greu !
Doar fiți atenți la ceea ce spuneți, la ceea ce simțiți, și o să înțelegeți că totul este deja scris, programat. Acestea sunt relațiile de cuplu.
Resemnarea vine pentru că nu înțelegem de ce nu avem control. De ce nu putem „atrage” pe cineva care să fie partea noastră complementară (de ”jumătăți” nu mai avem nevoie !).
”Vindecarea” noastră apare atunci când reușim să conștientizăm și să acceptăm că suntem suflet, energie, nu corp material, că tot ce am experimentat până acum a fost deja scris/ne-a fost impus. Dar, avem puterea de a ”rupe” aceste contracte deja scrise. Când suficienți oameni vor conștientiza și vor rupe la rândul lor contractele, vor înțelege că până atunci au trebuit să joace niște roluri și nu au fost niciodată ei înșiși cu adevărat, abia atunci fiecare va putea atrage cu propria energie a sufletului pe cel complementar.
Dorința sufletului liber nu este de a avea o jumătate lângă el, pe care să se poată sprijini, să se simtă iubit, apreciat, validat, în siguranță, care să-i ”ofere” altceva decât are deja.
Dorința sufletului liber este doar de a împărtăși ceea ce deja are, ceea ce deja este și simte.