Vindecare

09/02/2026

Depre viață

Viața este ca mersul pe sârmă. Perfect echilibrat, oricâte ”greutăți” ai fi nevoit să porți cu tine, nu trebuie să privești în jos, în sus sau în spate. Doar înainte. Dar nu vezi niciodată unde trebuie să ajungi, unde se termină ”sârma”, să știi că mai ai câțiva pași de efort și ai ajuns la destinație, unde esti în siguranță.

Evident, toți si toate din jurul tău fac parcă tot posibilul să te dezechilibreze, să te țină pe loc, să te facă să privești unde nu trebuie. Așa că ai să cazi de nenumărate ori. Uneori mai ușor, alteori brutal. Uneori ramâi intreg, alteori îți ”rupi” câte ceva, la propriu sau la figurat, alteori nu te mai ridici deloc. Se termină totul.

Nimeni nu ne învață arta ”echilibrului”. Ar fi și imposibil, pentru că, al naibii, fiecare merge pe sârma lui, fiecare are greutățile și obstacolele lui. Poate cei mai în vârstă, trecuți prin multe, ne vor spune poveștile și sfaturile lor. Dar cine să-i mai bage în seamă, cine să-i mai asculte, în tot vacarmul vieții de astăzi, cânt totul se schimbă cu viteza luminii.

Rămâi doar tu cu tine, cu provocările pe care nu înțelegi de ce tot vin una după alta. Poate vezi că alții sunt mai ”rău” ca tine, dar ai de ales între a rămâne pe ”sârma” ta, sau a cădea împreună cu celălalt pe care vrei să-l ajuți. Poate vezi că alții nu au nici o treabă, merg pe sârma lor ca pe bulevard, nu au obstacole sau greutăți ca tine, dar au tot ce își doresc, și tu știi că nu vei avea niciodată. Unde ar fi justețea aici, cu ce ai greșit sau ce îți lipsește ca să nu fii la fel de avantajat ?

Dacă rămâi prea mult la aceste întrebări, te vei dezechilibra și mai tare. Așa că oprește-te din a te compara cu ceilalți, respiră adânc, și mergi mai departe pe drumul tău. Caută-ți echilibrul, nu privi în jos, în sus sau în spate. Doar înainte.

23/10/2025

Despre relațiile de cuplu, iarăși...

Citesc tot felul de explicații, care de care mai elaborate, sofisticate și ”aprofundate”, despre care ar fi cauzele pentru care majoritatea cuplurilor ajung în impas mai devreme sau mai târziu. De ce laptele și mierea de la început se termină, de ce apar tăcerile, indiferența, neînțelegerile, certurile, violența, relațiile extraconjugale. Și în final, ruptura, cu traumele și suferința de rigoare. De ce oamenii aleg resemnarea și singurătatea.

Ca de obicei însă, toate aceste explicații țin de exterior, și de faptul că totul se petrece în acest plan material, concret, unde totul are ”logică”. Tocmai pentru că mergem pe logică și rațiune, facem lucrurile și mai complicate decât ar trebui să fie, transformăm viața într-un adevărat calvar (și ”cineva” profită din plin de asta !). Sunt de conștientizat doar 2 lucruri:

- suntem într-o închisoare, unde trebuie să respectăm reguli și legi (chiar dacă nu știm de ele sau nu credem că ar exista, nu înseamnă că nu au efect asupra noastră)

- noi suntem suflet într-un corp fizic, chiar dacă nu credem asta (nu-l ”vedem” !) sau nu șim exact ce înseamnă aceasta

În consecință, tot ce se întâmmplă într-o relație de cuplu, depinde doar de aceste 2 lucruri.

- ca și suflet, alegi sau ți se impun anumite experiențe și ai anumite ”datorii” de plătit

- fiind într-o închisoare, nu ai niciodată libertatea de a face ceea ce vrei (nici măcar nu știi că ești în închisoare !)

Așadar, fiecare partener/ă pe care îi întâlnești și simți o atracție ”irezistibilă” față de el/ea, e cel/cea pe îi aștepți ”de o viață întreagă”, sunt cu adevărat cei pe care îi aștepți, pentru că îi ”știi” dinainte de a veni pe pământ.

- Parcă te cunosc dintotdeauna, sunt primele declarații, nu ?

- Ești cel/cea la care am visat mereu !

Apoi, după eșecul primei relații:

- Am așteptat să vii să mă salvezi, îmi era așa de greu !

Doar fiți atenți la ceea ce spuneți, la ceea ce simțiți, și o să înțelegeți că totul este deja scris, programat. Acestea sunt relațiile de cuplu.

Resemnarea vine pentru că nu înțelegem de ce nu avem control. De ce nu putem „atrage” pe cineva care să fie partea noastră complementară (de ”jumătăți” nu mai avem nevoie !).

”Vindecarea” noastră apare atunci când reușim să conștientizăm și să acceptăm că suntem suflet, energie, nu corp material, că tot ce am experimentat până acum a fost deja scris/ne-a fost impus. Dar, avem puterea de a ”rupe” aceste contracte deja scrise. Când suficienți oameni vor conștientiza și vor rupe la rândul lor contractele, vor înțelege că până atunci au trebuit să joace niște roluri și nu au fost niciodată ei înșiși cu adevărat, abia atunci fiecare va putea atrage cu propria energie a sufletului pe cel complementar.

Dorința sufletului liber nu este de a avea o jumătate lângă el, pe care să se poată sprijini, să se simtă iubit, apreciat, validat, în siguranță, care să-i ”ofere” altceva decât are deja.

Dorința sufletului liber este doar de a împărtăși ceea ce deja are, ceea ce deja este și simte.

26/09/2025

Despre minte

Vă rog să conștientizați și să acceptați odată pentru totdeauna că gândurile ”noastre” nu au fost și nu vor fi vreodată ale noastre. Mintea, locul unde vin și pleacă nestigherit sute și mii de gânduri zilnic, este cel mai sofisticat și perfect instrument de urmărire și control. Ea a fost creată de o inteligență artificială, la care este conectată în permanență. Există astfel un permanent feedback la modul în care reacționăm la gânduri, și fără să fim absolut deloc conștienți de asta, suntem conduși să luăm anumite decizii, să facem anumite lucruri, exact ca niște roboți. Încă ne mai și ”lăudăm” că am luat ”cea mai bună decizie posibilă”, dar de fapt nu noi am luat-o. Consecințele se văd uneori imediat, alteori după ceva timp, iar unele persoane nu le vor vedea vreodată, că totul a fost greșit.

Cum ne dăm seama că am luat decizii greșite ? Prin suferința sufletului. Orice am face, oricâte ”împliniri” materiale am avea, simțim mereu un gol în suflet, simțim mereu că ceva este în neregulă. De aici pot apare și multe dependențe. Apoi, prin diverse boli, la început ușoare și trecătoare, apoi din ce în ce mai puternice și mai grave. Prin tot felul de accidente, unele urmate de infirmități permanente sau chiar moarte. Când mai vedeți știri cu accidente auto, și se spune că victima a fost ”nevinovată”, pe ce argumente vă bazați ? Știți ce decizii a luat în ultimul timp, știți ce gânduri avea, știți că sufletul ei era deja rănit de moarte înaintea corpului fizic ? Nimeni nu este ”nevinovat”, pentru că fiecare am luat la un moment dat decizii greșite, la ”îndemnul” minții. Iar acele decizii au fost total împotriva sufletului. Căutăm apoi tot felul de cauze și scuze în exterior pentru eșec sau suferință, sau ne resemnăm că ”așa a vrut Dumnezeu”. Ei bine, Dumnezeu nu poate interveni între tine și gândurile ”tale”. Doar te poate ajuta să ”simți” când te afli pe un drum greșit.

Un caz aparte, pe care îl observ tot mai des în ultimul timp, este AVC. Lăsând la o parte ce spune medicina despre cauze și prevenție, oricine se află într-un conflict interior major între minte și suflet, va experimenta un AVC dacă nu rezolvă cât mai repede conflictul. AVC-ul este mesajul prompt al sufletului că nu este ascultat, că este ignorat complet de ani de zile, că tot ce a făcut în ultimul timp acea persoană a fost împotriva ei înșiși. Conștient, poți spune mereu: ”am făcut ce trebuia să fac !”. Tocmai acest ”trebuie” este autostrada care te duce rapid și fără nici un obstacol la AVC. Cine a fost într-un centru de recuperare, a văzut cm un simplu gest de a duce mâna la gură poate dura 10 minute sau nu poate fi făcut deloc. Un simplu pas de mers, este un efort uriaș. Dar acum nu acordăm absolut nici o importanță unor gesturi atât de simple și ”neînsemnate”. La fel cm nu conștientizăm că am ascultat prea puțin de vocea sufletului, sau nu am ascultat deloc.

Ce este de făcut ? Gândurile nu pot fi oprite, anulate, controlate, dar pot fi ignorate. Atunci când acceptăm că nu ne aparțin, încetăm să le dăm importanță, și mai ales să le dăm energie de manifestare. Sunt oameni care își dau toată energia zilnic gândurilor, astfel că sunt tot timpul epuizați, intră în depresie, se confruntă cu insomnii severe. Rămas fără energie vitală, corpul fizic se îmbolnăvește ușor, iar sufletul suferă extrem de mult. Dacă ar fi să facem un clasament al ”inamicilor” noștri, mintea este de departe cel mai subtil, perfid și de temut inamic, pentru că o considerăm ” a noastră”, ca făcând parte integrantă din noi, deci ne vrea întotdeauna binele, avem de cele mai multe ori o încredere absolută în ea. Observați-vă reacția când cineva vă contestă o decizie sau o convingere, și vedeți cu câtă înverșunare vă apărați, cât de mult vă consumați și la mult timp după acel eveniment, doar ”gândindu-vă” la el. Și mai observați că gândurile ”negative” vin roiuri, roiuri, le suprimă extrem de rapid pe cele ”pozitive”, și par că nu se mai termină niciodată. Acum înțelegeți mai ușor de toate canalele mass-media oficiale ne bombardează zilnic cu știri negative. La polul opus, ”gândirea pozitivă”, golirea minții de ”gânduri negative”, ne fac la fel de mult rău, pentru că nu putem controla o realitate deja scrisă, sau ceva ce nu ne aparține. Negarea realității sau încercarea de a controla ceea ce nu putem controla, ne va secătui de energie și ne va aduce exact în aceeași situație, de conflict între minte și suflet.

În fiecare clipă putem alege cui să acordăm toată atenția și energia nostră. Minții, care nu este a noastră, sau sufletului, care este al nostru ? Mintea pare ceva palpabil, concret, logic, doar stăm toată ziua ”de vorbă” cu ea, nu ? Dar sufletul, unde este, cm să-i vorbesc, cm să-l simt ? Dacă nici măcar nu există ? La aceste întrebări, doar tu poți să-ți răspunzi.

22/09/2025

Ce este sufletul ?

Un calculator electronic este o mașinărie care nu are nici o valoare dacă nu rulează un soft, un program. Calculatorul este ceva fizic, palpabil, măsurabil, pe când softul nu este ceva vizibil, concret. Partea materială a unui calculator nu poate sub nici o formă modifica integritatea și scopul softului, dar, dacă se defectează una sau mai multe componente, programul se oprește, totul devine inutil. În schimb, un soft programat greșit sau virusat, poate distruge instant orice componentă hardware a calculatorului. La fel, totul devine inutil, deși material totul era perfect.

Cum putem trăi o așa mare iluzie să credem că:

- corpul fizic este doar corp fizic, el funcționează perfect fără să existe un ”software” care să pună totul în mișcare ?

- chiar dacă acceptăm existența unui așa zis ”suflet”, este mai important să avem un corp fizic sănătos, decât să ne ocupăm de suflet !

Așadar, ne petrecem toată viața având grijă doar de corpul fizic, de necesitățile lui, punând întotdeauna pe ultimul loc cerințele și necesitățile sufletului.

Credem că bolile care apar au întotdeauna cauze în exteriorul nostru, și găsim explicații sau acceptăm ca adevărate cauzele prezentate de știința medicală, deși, de cele mai multe ori ni se spune: ”nu știm exact cauza !”. Dar găsim noi una.
Am fumat mult!
Am dormit mulți ani în frig!
Am mâncat numai fast-food !
Am lucrat ani de zile stând în picioare!
Este un stres nemaipomenit la locul de muncă !
Am alunecat pe ghiață, mi-am luxat șoldul, de atunci au început toate !

Dar nimeni nu gândește așa:

- am fumat mulți ani, situația acasă era dezastruoasă, numai certuri și scandaluri...
- am crezut că dacă plec din țară o să câștig ceva bănuți, să ies din sărăcie. Acum iau tratament la plămâni, și nu-mi ajung banii de medicamente...
- viața mea era complet goală, nimic nu avea sens, doar mâncarea fast-food mă făcea să mă simt bine...
- întotdeauna am încercat din răsputeri să-i ajut pe toți, acum am un diabet și nimeni nu mă ajută și pe mine...
- nu-mi place deloc să merg la lucru, șeful este sub orice critică, colegii îmi fac zile fripte, sunt extrem de obosit, dar nu am încotro, am rate la bancă...
- tocami ce aflasem că soțul mă înșeală cu una de la muncă, am alunecat pe ghiață și mi-am luxat șoldul, ghinion...

Când sufletul/”softul” se află în suferință, părți din corpul nostru fizic/”calculatorul”, vor avea de suferit. La început ”daunele” sunt ”mici”, și par să se ”vindece” complet cu substanțele chimice prescrise de medici. Și noi ce facem ? Mergem mai departe ca și cm totul ar fi bine, fără să ”vedem” și să ”auzim” strigătele de disperare ale sufletului. Care nici măcar nu există, nu ?

Nici măcar când diagnosticele sunt hipertensiune arterială, boală cronică, boală autoimună, boală degenerativă, cancer, nu ne trezim, nu înțelegem nimic !

Nici măcar după stat o lună cu piciorul în gips, după 2 stenturi puse la inimă, după scos jumătate din ficat cirozat, după pus proteză la genunchi, nu înțelegem nimic !

Poate ne aducem aminte că există un Dumnezeu, și ne rugăm intens la El să ne vindece. Asta, făcând exact ceea ce făceam înainte, gândind la fel cm o făceam înainte.

Fără să înțelegem că exact partea din Dumnezeu care se află în noi, adică sufletul, s-a rugat la rândul lui de noi să-l ascultăm, să-l băgăm în seamă, să-i înțelegem mesajele transmise prin boli.

Cum credeți că ne-ar asculta rugămințile Dumnezeu, când proprille Lui rugăminți către noi nu au fost ascultate ? Când ne-am crezut mai puternici și deasupra Lui, ascultând doar de necesitățile corpului fizic !

Nu, să nu înțelegeți greșit, boala nu este o pedeapsă. Este rezultatul direct al acțiunilor și gândurilor noastre, în care am exclus complet că sufletul este cel care are putere absolută asupra corpului fizic, și nu invers. Sufletul este cel care face ca noi să fim Vii, să existăm.

Când sufletul a murit, corpul fizic devine inutil.

20/09/2025

Mi-am vindecat trecutul, mi-am vindecat karma. De ce sunt tot singur, de ce simt nevoia să fiu singur ?

În această închisoare numită Pământ, peste 99% din relații, indiferent de natura lor, sunt karmice. Aceasta înseamnă că fiecare are ceva ”de plătit” celuilalt, are de ”primit” de la celălalt, sau este ”daună comună”. Ceea ce examinăm, descoperim, conștietizăm ”la suprafață”, ne ajută să înțelegem eventual lucrurile în plan mental. Săpând mai adânc, în planul subtil, descoperim că probabil nici o secundă din viață nu ne aparține cu adevărat. Trăim vieți impuse și acceptate la nivel de suflet, prin ”planul karmic”, stabilit de comisia de reîncarnare. Evident, ”planul” este fals, astfel am ajuns să rămânem captivi sute și mii de vieți, din ce în ce mai ”grele” și mai pline de suferință.

Din fericire, mulți oameni au înțeles că nu trăiesc viețile lor, și luptă din greu pentru a ieși din închisoare, pentru a descoperi cine sunt ei cu adevărat. În acest proces de eliberare, ”planul” stabilit înainte de a veni pe Pământ este dat serios peste cap, iar cei care ”răspund” de punerea lui în practică ”improvizează” la greu, bineînțeles pentru a te amăgi sau constrânge să revii într-un anume ”tipar”, pe care să îl poată controla mai departe.

Este absolut normal în aceste situații să simți mereu nevoia să fii singur, sau să rămâi singur, chiar dacă îți dorești foarte mult să nu fii. În ”planul karmic”, întâlnești persoanele care sunt deja stabilite. Dacă rupi planul, va trebui să atragi cu propria ta energie un partener aflat cât de cât la un nivel apropiat de al tău. Care este tot în situația ta, de continuă căutare și conștientizare. Astfel, este posibil, ori de câte ori ești foarte aproape de a-l întâlni fizic, unul sau amândoi pot face salturi în conștiință, și totul se resetează. Peste o secundă nu mai este pe aceeași vibrație cu tine, așadar, se poate stabili o atracție față de un alt suflet, și totul o ia de la capăt.

Dacă un om obișnuit poate accepta pe altcineva în viața lui, indiferent de ”prețul” pe care îl are de plătit (aceasta înseamnă de obicei renunțarea la propria persoană), pentru un om aflat pe calea descoperirii de sine, acest compromis nu mai este valabil. Așa că va prefera și va alege întotdeauna singurătatea deplină, în loc să reexperimenteze singurătatea ”în doi”, care este o mare consumatoare de energie interioară. La polul opus sunt cei care și-au ”vindecat” trecutul, poate și karma, dar nu doresc să rămână singuri. Chiar dacă unele iluzii ale falselor spiritualități, ”gândiri pozitive”, terapii și metode, spun că la ”momentul potrivit”, ”când ești pregătit”, etc., va apare și ”perechea” potrivită, sufletul complementar, s-ar putea să constați cu disperare că nu ”apare” nimeni. De ce ? Pentru simplul motiv că nu există un suflet complementar pentru tine.

TU, nu mai ești cel care trebuia să fii. Ai ieșit din orice model simulat de inteligența artificială creatoare a închisorii (Pământul). EȘTI PE CONT PROPRIU ! Creează-ți o altă lume, în care accepți că poți să rămâi singur până în ultima clipă a acestei vieți.

23/08/2025

Ceea ce trebuie să conștientizăm odată pentru totdeauna este că ”agresiunea” nu a fost și nu va fi niciodată în exterior, ci doar în interiorul nostru. Vor exista mereu ”studiile științifice”, recomandările ”specialiștilor”, sfaturile ”experților”, dar, nimeni nu spune un cuvânt despre ce trăiți voi în interiorul vostru. Și este simplu. Te simți neiubit. Te simți neînțeles și singur. Simți nedreptate când vezi ce se întâmplă în jurul tău. Simți teamă și nesiguranță pentru ziua de mâine. Simți că tot ce faci este împotriva voinței tale. Simți că nu mai poți, și ai vrea să se termine totul, să te eliberezi de toată povara care apasă pe umerii tăi, zi de zi, tot mai tare. Și Universul te ascultă, dându-ți răgazul cerut printr-o boală, sau un accident. Te face să te oprești forțat, că altfel nu ai face-o sub nici o formă. Și tu ce faci ? Te înfurii ! Numai de boală nu aveam eu acum nevoie ! Să stau cu mâna în gips 2 săptămâni, când am atâtea de făcut ! Numai rău îmi merge !

Da, îți merge numai ”rău” pentru că ai utat complet să te gîndești și la tine. Să îți asculți vocea sufletului. Ai devenit un robot sclav, pentru că faci automat doar ceea ce ți se spune că ”trebuie să faci”, fără să te mai gândești dacă acest lucru este pentru binele tău profund, sau doar pentru binele ”altora”, adică întregul sistem. Ei bine NU, ceea ce faci este autoagresiune ! Nu teflonul din tigaie îți produce cancer ! Nu eurile din mâncare îți produc cancer ! Nu fumul din țigară, alcoolul, oxidul de azot din aer, pesticidele din legume, azbestul de pe case, propanolul din produsele cosmetice, polistirenul din izolațiile locuințelor, PFAS, BPA, și orice alte nume codificate din studiile lor ”senzaționale” ! CANCERUL sunt gândurile și sentimentele tale autodistructive ! Doar TU ești singura cauză a tuturor bolilor pe care le ai, a tuturor suferințelor, eșecurilor și neîmplinirilor tale. Dar, ca să nu afli niciodată acest adevăr simplu și dur, îți sunt vândute frumos ambalate minciuni și iluzii, ca să îți cedezi de bunăvoie întreaga viață și energie Sistemului.

17/08/2025

Ieri spuneam că lucrurile sunt cât se poate de simple și clare în privința bolilor, și calea pe care o urmăm pentru ”vindecarea” acestora e greșită. Să vă explic acum și de ce. Fiecare gând este energie pură. Mulți habar nu au de aceasta, iar majoritatea celor care știu cât de cât ceva, nu au imaginea de ansamblu a cât de important este acest lucru. Un gând ”rulat” de mai multe ori amplifică energia asociată acestuia, uneori chiar exponențial. Sunt sigur că mulți au avut experiențe de genul să gândești atât de intens să i se întâmple ceva ”rău” cuiva care v-a deranjat sau îi purtați pică, că imediat se împiedică din senin și cade pe stradă, îl lovește o persoană neatentă, îi cade un găinaț în cap, scapă ceva din mână, orice care să manifeste instant furia voastră. Voi credeți că a fost ”dreptatea” divină, ei bine nu, a fost energia gândului vostru. Acum, că ați aflat câtă putere aveți, nu uitați de înțelepciunea populară ”cine sapă groapa altuia...”, pentru că justiția divină intervine ori de câte ori este cazul.

Să nu credeți că enegia unui gând dispare de la sine odată cu trecerea timpului, și să vă amăgiți cu zicala ”timpul le vindecă pe toate”. Nu, timpul nu vindecă nimic, doar voi puteți vindeca, tot prin energia gândurilor. Recent scria cineva despre bolile autoimune. Dacă tu gândești mereu ”iar am greșit, nu sunt bun de nimic !”, ce credeți că se întâmplă cu energia acestor gânduri ? A, nu sunt doar niște gânduri, voi fi bine, trebuie să gândesc pozitiv ! Cea mai mare greșeală ! Cum să fii bine, dacă te agresezi singur în fiecare zi ! Am mai spus și în alte articole, fiecare organ al corpului material, pe lângă funcția fizică pe care o are, are și un rol la nivel energetic. Rinichii de exemplu, nu elimină doar reziduurile, toxinele din sânge, elimină și energia gândurilor și sentimentelor negative. Colonul elimină și energiile negative legate de supraviețuire, frici, bani, posesiuni materiale, pe lângă reziduurile solide alimentare. Noi vedem lucrurile prea simplist, în mod exclusiv material, în mare parte pentru că așa am fost învățați cu forța. Dar este ”obligația” noastră să ne dăm ochelarii de cal jos, și să începem să vedem lumea așa cm este: energie pură.

Când un organ intern nu mai poate face față la eliminarea energiilor negative, dă primele semne de oboseală: dureri, perturbarea funcțiilor de la nivel fizic. Noi ce facem atunci, dăm fuga la medic: mă doare colo, am cutare neregulate, am amorțeli dincolo, mă simt nuștiucum, etc, etc. Și medicul prescrie bucuros medicamente care elimină/blochează temporar exact stigătele de ajutor ale organelor interne afectate. Adică îți pui antifoane la urechi să nu mai auzi cm cineva strigă disperat după ajutor. Aceasta este MEDICINA ! Și te mai miri că tu ai respectat toate sfaturile nutriționiștilor, dar tot nu poți să slăbești, tot ai hipertensiune, tot ai făcut un diabet, tot ai probleme cu tiroida, tot ai făcut un cancer la colon.

Nu sunt un ”guru”, nu sunt ”zen”, nu sunt atoateștiutor și ”iluminat”. Sunt afectat la fel ca toți oamenii de problemele zilnice, care devin pe zi ce trece tot mai stresante. Cu siguranță există un scop precis pentru asta, dar e altă poveste. Când apar primele dureri sau disfuncții ale organelor corpului, știu că energiile negative acumulate sunt foarte mari. Știu că sunt obligat să fac multe lucruri împotriva voinței mele, și sufletul reacționează prin semnale subtile. Mă opresc din tot ceea ce fac, mă retrag într-un loc liniștit, intru în starea theta și privesc atent la corpul meu. ”Văd” acele blocaje energetice, și fac tot posibilul să le elimin. Cer ajutorul marelui Creator să scap de acele energii. Verific blocaje existene în subconștient care au dus la apariția bolii. Uneori ”scap” de o boală într-o zi, alteori revine, pentru că nu am rezolvat toate blocajele, alteori nu pot vindeca nimic. Pentru că este nevoie să faci schimbări radicale în viață, să devii practic alt om într-o clipă, ca boala să dispară de la sine.

Tot ceea ce se întâmplă în exteriorul nostru este anume creat să ne distragă atenția de la cine suntem cu adevărat, de la ce puteri interioare avem. Suntem practic într-o închisoare, în care suntem obligați să respectăm reguli. Experimentarea bolilor corpului fizic atunci când sufletul se află în suferință, atunci când gândurile negative pun stăpânire pe mintea noastră, sunt legi (nescrise și neștiute) ale acestei închisori. La fel, rămânerea în captivitate aici, chipurile pentru a repara „greșelile” făcute în viețile anterioare, după ce ni se șterge complet memoria. Fiecare este liber să creadă ce vrea, dar, acum că știți aceste lucruri, că tot mai mulți oameni descoperă cine sunt și ce puteri interioare au, faptul de a refuza informația și schimbarea, este o alegere.

16/08/2025

Lucrurile sunt cât se poate de simple și clare. Oamenii preferă să se îndoape cu medicamente, să scoată, coase, inlocui organe interne ”bolnave”, în loc să conștientizeze că totul are un scop, un mesaj de transmis, iar cauza se află întotdeauna în interiorul nostru. Ni se spune că este ”normal” să fie așa, că știința medicală a făcut progrese imense acum, altfel ”puteam muri”. Și mergem mai departe, având mare grijă să luăm medicamentele prescrise la orele stabilite, să respectăm regimul alimentatar, să nu ne forțăm protezele, tijele, șuruburile, stenturile, stimulatoarele. Fără să ne gândim nici o fracțiune de secundă că totul a avut un rost. Ne-am considerat pedepsiți chiar, că a trebuit să trecem prin toată durerea, suferința, că am cheltuit toți banii pe care îi aveam, că am fost la cheremul medicilor lipsiți de orice empatie. Cu siguranță cei credincioși s-au rugat insistent la Dumnezeu să-i ajute, să le dea sănătate. Dar a înțeles cineva că mai întâi trebuie să mulțumim pentru boală ?

Cum așa, nu are nici o logică ! Cum să mulțumesc pentru toată suferința îndurată ? La fel, este foarte simplu. După ce te-ai recuperat fără să înțelegi nimic, te întorci la vechea ta viață. La același loc de muncă pe care îl urăști, dar nu ai încotro, ai nevoie de bani să trăiești. Și cm te-ai fi descurcat cu spitalul, medicamentele și toate celea, dacă nu ai fi avut acel loc de muncă, nu ? Te întorci în relația în care ești tratat ca un nimic, umilit, agresat poate, dar na, așa a vrut soarta, cm să mă despart acum, ce să fac cu copiii, cm să mă descurc singur/singură ? Merg mai departe așa, cu ajutorul lui Dumnezeu ! Chiar credeți că o să primiți ajutor să vă ruinați viața singuri, să vă autoagresați ? Te întorci la dependența ta, pe care nu ai nici o șansă să o controlezi, pentru că nu poți. Este și normal, pentru că nu ai făcut nici un efort să înțelegi ce anume din interiorul tău suferă de mulți ani, ce anume lipsește din viața ta și nu poți compensa decât prin dependență. Te întorci la aceleași idealuri materialiste, de a face aia, de a cumpăra ceea, de a termina cealaltă, fără să înțelegi că fiecare leu/euro pe care te chinui să-l câștigi îl plătești cu propriata ta energie interioară, care este extrem de finită. Și mai ales, uiți sau nici măcar nu știi, că nimic din realizările exterioare nu pot compensa realizările interioare. De aceea te vei simți extrem de gol și neîmplinit la vârste înaintate, și orice boală care apare, nu e din cauza ”bătrâneții”, ci din cauză că nu ai înțeles niciodată scopul vieții. Te întorci la aceeași ciclu nesfârșit, stare de adormire/programare/robot: servici-cumpărături-casă-servici. Până și concediul te obosește sau este o pierdere de timp, dar na, trebuie să ai ce posta pe facebook sau instagram, să crape toți ceilalți de ciudă.

Dacă scoatem din viață tot ce faci pentru lumea exterioară, pentru că ”așa trebuie”, cât rămâne pentru tine, pentru sufletul tău ? Când ai lăsat ultima oară tot, job, familie, copii, ”prieteni”, și te-ai dus fără telefon, fără nimic, într-un loc în care să fii doar tu cu tine ? Să îți poți asculta cele mai reprimate dorințe, să faci cele mai ”interzise” lucruri, să descoperi sau măcar să întrezărești cine ești TU cu adevărat ? Nu am timp acum, poate altădată ! După ce termin de plătit ratele ! Când vor crește copiii mari ! După ce trag tare 2 ani în Germania și vin acasă plin de bani ! După ce voi avea casa visurilor mele ! După ce mă căsătoresc și voi fi la casa mea ! După...după... Dar mai întâi, vor veni necazurile. Și măcar dacă ați putea înțelege de ce eșecuri, boli, accidente...și nu realizări și vise împlinite.

06/08/2025

Universul comunică cu noi în forme neobișnuite, poate greu de înțeles corect și acceptate ca atare.

- Dacă va trebui să plătim bani grei pentru serviciile medicale, mesajul este că ni se sugerează subtil (corect este - suntem obligați !) să învățăm să ne vindecăm singuri, prin conștientizarea și vindecarea cauzelor emoționale ale bolilor.

- Dacă toate lucrurile s-au scumpit, mesajul ar fi să reducem consumerismul, risipa, să ieșim din zona de confort în care am fost ademeniți și ne-am complăcut, revenind la a ne cultiva sau crește singuri produsele, la a ne prepara singuri acasă mâncarea din igrediente ieftine de bază, așa cm au făcut părinții noștri. ”Progresul” în domeniul alimentar este de fapt un regres frumos ambalat și ascuns de reclame sclipitoare, fapt ce se reflectă cel mai bine în explozia problemelor de sănătate legată de nutriție.

- Dacă așa zișii ”conducători” ai țării fac totul împotriva oamenilor simpli, în timp ce ei se bucură de privilegii și sume imense de bani, este pentru că fiecare din noi acționăm în fiecare clipă împotriva noastră, și am devenit sclavi cu acte în regulă ai părții materiale. Am distrus familia, am distrus onestitatea, simplitatea, latura noastră umană, în goana iluzorie după bani. Cei care ne conduc sunt doar oglinda noastră.

- Dacă libertatea de exprimare este puternic cenzurată, este pentru că și noi am ajuns să ne cenzurăm singuri, să ne controlăm cuvintele și acțiunile pentru a nu ”deranja”, pentru a fi ”apreciați” și acceptați, deși în interiorul nostru urlăm și înjurăm printre dinți. Aceste trări și acțiuni nu pot rămâne fără urmări, de aici explozia de accidente, boli autoimiune, boli de inimă și cancere.

Oricât de mult ne-am minți și ne-am iluziona că ”vom trece și peste asta”, ei bine, mulți nu vor trece. Pentru că nu înțelegem că tot ”răul” este în interiorul nostru, și nu în exterior.

25/06/2025