Terapeut Cristina Mihai

04/12/2025

Dacă te trezești că revii mereu cu gândul la ceva ce ți s-a întâmplat – la ceva ce ți-a spus sau ce ți-a făcut cineva – e pentru că o parte din tine a rămas blocată în acel moment. Dacă te-ai simțit neputincios, vulnerabil sau nesigur atunci, sistemul tău nervos activează un mecanism de protecție: încearcă să refacă situația în așa fel încât, de data asta, tu să fii în control.

Acest proces – ruminația – nu este doar gândire în exces, ci este ca și cm mintea ta ar spune: „Dacă repet acea scenă de suficient de multe ori, o să găsesc ce trebuia să spun, ce trebuia să fac, cm trebuia să reacționez ca să nu mai fiu victimă în propria poveste.”

Dar asta nu se întâmplă, pentru că nu poți rescrie trecutul gândindu-te obsesiv la el. Și cu cât revii mai mult la acea amintire, cu atât te simți din ce în ce mai stresat – când repeți iar și iar o situație în mintea ta, corpul o retrăiește. Nu își dă seama că e doar o amintire, ci crede că se întâmplă acum, în realitate.

De aceea apar brusc senzații fizice: hormonii de stres cresc, simți tensiune, agitație sau iritabilitate, un nod în gât sau o greutate în stomac, pulsul crește, respiri mai superficial. Te simți copleșit, chiar dacă nu se întâmplă nimic concret în jurul tău. Nu e imaginația ta. E sistemul tău nervos care se reîntoarce în starea în care a fost atunci: în alertă, în apărare, în supraviețuire. Și atât timp cât corpul tău e în acea stare, mintea ta va continua să caute explicații, să analizeze, să reinterpreteze scena. Pentru că mintea încearcă să înțeleagă de ce corpul se simte în pericol.

Nu poți să te calmezi doar gândindu-te că „ar trebui să treci peste”. Trebuie să ieși din starea aceea de alertă mai întâi – să te miști, să respiri conștient, să te scuturi, să alergi, să te întinzi sau chiar să plângi, să faci orice te poate liniști.

Abia după ce corpul se calmează, mintea poate să se oprească din repetat aceleași gânduri, din analizat excesiv. Pentru că atunci, când sistemul nervos se liniștește, mintea nu mai simte nevoia să-ți explice de ce ești în pericol. Nu mai caută soluții la un conflict pe care corpul tău îl simte încă în desfășurare.

Și atunci, în sfârșit, gândurile se potolesc. Când corpul tău își amintește că nu mai ești în pericol, mintea nu mai are pentru ce „să lupte”.

Ursula Sandner

04/12/2025

Dragă prietene,

În această zi din viața ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să știi...

...că lucrurile dragi şi simple ale vieţii sunt cele reale în cele din urmă.

Laura Ingalls Wilder a spus asta și avea dreptate. Acesta pare a fi un lucru atât de simplu, o cunoaștere atât de simplistă, dar când o îmbrățișăm cu adevărat ca realitate de viață, viața noastră de zi cu zi începe să se schimbe în moduri foarte importante.

Deci, aruncă o privire astăzi și în această seară să vezi ce lucruri dragi și simple din viață ai omis în trecut sau chiar acum, fără să le vezi sau să te bucuri de ele.

Privește cu atenție. S-ar putea să se afle chiar în fața ta - ceva ce cauți în fiecare zi.

Cu dragoste, prietenul tău,
Neale

21/11/2025

Dacă vrei să vezi cât de vindecat emoțional ești observă-te cm reacționezi ( mai ales mental) atunci când cineva te atacă sau critică.
Atunci când descoperiți că reacționați puternic la ceea ce face sau spune altcineva, reacția voastră vă arată unde anume se află în voi starea de conflict - și nu unde este în cealaltă persoană.
Conflictul vine dintr- un anumit sentiment de vinovăție sau nesiguranță pe care- l simțiți.
Dacă vă simțiți nesiguri în privința inteligentei voastre și cineva vă jignește inteligența ,
a apăsat pe buton.
Reacția vine de la starea voastră de nesiguranță.
PENTRU CĂ SUNTEM DEJA FURIOȘI , EVENIMENTELE EXTERIOARE NE ÎNFURIE.
DEVENIM SĂNĂTOȘI ÎN MĂSURĂ CE DEVENIM ÎNȚELEPȚI.
Înțelepciunea este rezultatul alinierii la modelele energetice de atracție puternice.
Sistemul nervos central uman are o capacitate extraodinar de sensibilă de a diferenția între modelele ce sunt favorabile vieții, respectiv cele cu un efect distructiv asupra acesteia. Modele energetice de atracție superioare ,
care fac trupul să se întărească, eliberează endorfine în creier și au un efect tonic asupra tuturor organelor , în vreme ce stimulii adverși , ce eliberează adrenalina, suprimă sistemul imunitar cauzând instantaneu- în funcție de natura stimulilor - atât slăbirea cât și iritarea anumitor organe.
Sănătatea fizică și mentală e însoțită de o atitudine pozitivă, în vreme ce boala fie ea fizică sau mentală este asociată cu atitudini negative de genul resentimentului, ostilității, geloziei, autocompătimirii, fricii etc.
Atitudinile pozitive sunt numite sentimente de bunăstare , iar cele negative emoții de urgență.
Orice stres este în interior, prin însuși atitudinile noastre.
Simptomele stresului nu sunt activate de evenimentele vieții, ci DE REACȚIA NOASTRĂ LA ACESTEA.

Ștefan Iuliu Ștefan- New Mind

21/11/2025

Dragă prietene,

În această zi din viața ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să știi...

...că atunci când faci tot ceea ce poți tu mai bine, nu știi niciodată ce miracol se făurește în viața ta, sau în viața altui om.

Helen Keller a spus asta și avea dreptate. Există o situație în viața ta chiar acum unde ți se cere să faci lucrurile cm poți tu mai bine, cm știi tu cel mai bine. Poate că este în a găsi iertare pentru altcineva. Sau este înțelegerea a ceva ce pur și simplu nu ai fost capabil să înțelegi. Sau în a accepta ceva ce până în acest moment ai simțit ca fiind inacceptabil.

Oricare ar fi această situație (și tu știi exact care este chiar acum) ... oare faci tot ce poți tu mai bine? Daca faci, așa să fie, și e bine. Cu toate acestea, dacă crezi că s-ar putea face și mai bine de atât, permite astăzi acestui mic impuls să-ți fie cadou din suflet.

Un miracol se va înfăptui dacă vei ajunge acum până la a face ceea ce poți tu cel mai și cel mai bine în acest sens.

Cu dragoste, prietenul tău,
Neale

21/11/2025

19/11/2025

Dragă prietene,

În această zi din viața ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să știi...

...că nu ar fi benefic să dai crezare Minții tale în privința chestiunilor care sunt foarte importante pentru tine.

Mintea ta nu-și poate baza concluziile decât pe Date din Trecut pe care le-a colectat în timpul experienței tale actuale din această Manifestare în Corp. Ea nu are nici o cunoaștere a lucrurilor existente de-a lungul Eternității.

Pentru a avea acces la datele care au de a face cu Cine Ești Tu cu Adevărat și cauzele pentru care se întâmplă anumite lucruri, ai nevoie de acces la datele din afara actualei tale Dimensiuni Temporale. Aceste date îți sunt accesibile numai prin sufletul tău. Ele apar în viața ta ca o „cunoaștere”, ca lucruri pe care pur și simplu le „știi”.

Ai încredere în asta!

Cu dragoste, prietenul tău,
Neale Donald Walsch

19/11/2025

PSIHOPAT, NARCISIST sau SOCIOPAT?

Iată, acestea sunt cele trei umbre ale lipsei de empatie. Un singur adevăr central: nu seamănă între ei.

Societatea îi pune adesea în aceeași categorie: „monștri emoționali”, „manipulatori”, „oameni fără suflet”. Dar psihopatul, narcisistul și sociopatul sunt trei structuri psihice diferite, cu motivații, origine și funcționări total distincte.

Există o regulă simplă și precisă: Orice psihopat este un narcisist. Dar nu orice narcisist este psihopat.

Iar între ei se află sociopatul, produsul unui mediu distructiv, nu al unei anomalii neurologice înnăscute.

Pentru a înțelege diferențele reale, trebuie să intrăm în culisele creierului, ale emoției și ale dezvoltării.

I. PSIHOPATUL-născut, nu făcut

„Gheața perfectă într-un corp cald.”

Psihopatul este considerat varianta hard a lipsei de empatie. Nu doar lipsă de simțire, ci absență structurală. Nu se „face” psihopat. Se naște psihopat. În istoricul lor timpuriu găsim comportamente antisociale.

Și avem dovezi clare, inclusiv imagistică cerebrală.

1. Particularități descoperite la RMN / fMRI

Cercetările (Kiehl, Blair, Hare, Raine) au evidențiat anomalii constante în creierul psihopatului:

a) Amigdala-mult mai mică, mult mai puțin activă

Amigdala este centrul fricii, al empatiei emoționale și al învățării morale.
La psihopați:
• amigdala are un volum redus, cu până la 18–22%
• reacționează slab sau deloc la stimuli emoționali
• nu se activează la fețe speriate, triste sau suferinde

Concluzie: nu pot simți frica altora pentru că nu o simt nici pe a lor.

b) Cortexul prefrontal ventromedial-afectat în procesarea vinovăției

Această zonă este responsabilă pentru conștiință morală, anticiparea consecințelor și inhibiția comportamentelor periculoase.

La psihopați:
• conexiunile sunt reduse
• activitatea este scăzută
• luarea deciziilor este rece, mecanică
• nu apar reacții la ideea de „rușine”, „vină” sau „regret”

Concluzie: psihopatul nu are frâne morale interne.

c) Corpul calos – hiperconectat

Unele studii au arătat un corp calos mai mare, adică o transmisie accelerată între emisfere.

Concluzie: o minte extrem de rapidă, fără blocaje emoționale.

d) Sistemul limbic – reactivitate scăzută la suferința altora

Psihopatul vede lacrimi, înțelege lacrimile, dar nu simte nimic.

2. Cum funcționează psihopatul în viața reală
• simulează emoții, nu le trăiește
• este calm în situații de criză
• nu simte frică sau vină
• minte și manipulează fără ezitare
• folosește oamenii ca resurse
• escaladează în timp, ca un dependent
• poate părea carismatic, empatic, „perfect”

Psihopatul nu se rupe sub presiune. Psihopatul nu se atașează. Psihopatul nu iubește.

Și, foarte important: psihopatul are întotdeauna trăsături narcisice, doar că duse la extrem și fără emoția fragilă a narcisistului.

II. NARCISISTUL-fragil, nu rece (pe larg vorbind, aici sunt mai multe categorii)

„O rană veche învelită într-o armură strălucitoare.”

Narcisistul nu este născut fără empatie, ci învață să nu o mai simtă pentru a se proteja.
Are un „eu fals” care cere:
• validare
• admirație
• apreciere
• atenție
• controlul imaginii

Narcisistul nu este gheață. Narcisistul este foame (care nu poate fi potolită, sacul fără fund.

1. Neurobiologia narcisismului

RMN-ul arată:
• hipersensibilitate în ariile asociate cu stimulii pozitivi (admirație)
• hiposensibilitate în zonele empatiei emoționale
• reactivitate crescută la respingere
• activitate exagerată în rețeaua “default mode”, responsabilă pentru imaginea de sine

Narcisistul nu are creierul „deconectat” al psihopatului.
El suferă, dar suferă când nu este adulat.

2. Cum funcționează narcisistul
• te vede ca oglindă, nu ca persoană
• întotdeauna reacționează dacă îi atingi ego-ul
• oscilează între grandiozitate și gol interior
• îi este frică de abandon
• manipulează reactiv, nu strategic
• poate simți regretul, dar doar dacă imaginea lui e amenințată

Narcisistul poate fi periculos, dar nu are răceala psihopatului.
El face rău pentru că se apără, nu pentru că vrea putere absolută.

III. SOCIOPATUL-produsul mediului

„Haosul care nu a cunoscut siguranță.”

Spre deosebire de psihopat, sociopatul nu se naște astfel.
Se formează prin:
• abuzuri timpurii
• lipsă de atașament
• neglijență severă
• violență domestică
• instabilitate emoțională
• lipsa unei figuri parentale sigure

Este, de regulă, copilul crescut în război.

1. Neurobiologia sociopatului

RMN-ul arată:
• amigdala nu este mică, dar este hiper-reactivă
• cortexul emoțional este dezorganizat
• sistemul inhibitor (frâna comportamentală) este slab
• conectivitatea este discontinua

Sociopatul simte, dar nu poate regla ce simte.
Este impulsiv, exploziv, inconsistent.

2. Cum funcționează sociopatul
• acționează impulsiv
• nu planifică la fel ca psihopatul
• are crize, izbucniri, violențe neanticipate
• poate simți vină, dar nu suficient cât să nu repete
• trăiește instabil, dezordonat
• poate fi imprevizibil și periculos în mod exploziv

Pe scurt iată ce separă clar cele trei tipare:

Psihopatul este cea mai periculoasă formă -un creier născut fără frână morală, fără empatie și fără atașament. Carismatic, calm, strategic, seducător, periculos. Orice psihopat este automat și narcisist, pentru că structura lui se centrează pe sine în mod extrem și absolut.

Narcisistul este cel care are un gol, nu o gheață.
Are emoții, dar nu le poate folosi matur. Are nevoie de atenție și de oglindire. Manipulează pentru că se teme, nu pentru că este imun la umanitate.

Sociopatul este produsul mediului, al traumelor care au modelat un creier dezordonat.
Are impulsuri, nu planuri. Are haos, nu strategie.
Simte, dar prost, dezorganizat și nestatornic.

Astfel:
• Psihopatul = născut rece
• Narcisistul = construit fragil
• Sociopatul = format în haos

Și fiecare dintre ei produce alt tip de rău, cere alt tip de înțelegere și necesită alt nivel de protecție.

Carmen Grigoraș Nițescu
Psiholog clinician, psihoterapeut

P.S. Da, există și femei psihopate, narcisiste sau sociopate, însă prevalența rămâne mult mai mare în rândul bărbaților, conform cercetărilor clinice

10/11/2025

Dragă prietene,

În această zi din viața ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să știi...

...că ești profund iubit de Dumnezeu.

Știi asta? Adică, știi cu adevărat asta? Dacă o știi , atunci vei trece prin viață fără frică. Vei ști că în viața ta poate să apară doar Perfecțiunea. Da, da, știu, uneori lucrurile care apar nu arată perfect ... dar asta este doar o chestiune de perspectivă. Dacă tu nu poți vedea Perfecțiunea nu înseamnă că ea nu este acolo. Dă-i Timp. Cu siguranță se va revela singură. Atunci tu vei zâmbi din nou iubirii lui Dumnezeu ... și felului în care totul se rezolvă de la sine. Pentru moment, ai încredere că va fi așa. Mereu. Și în toate privințele.

Nu ți-aș spune acest lucru dacă nu ar fi adevărat.

Cu dragoste, prietenul tău,
Neale

10/11/2025

Când confunzi asertivitatea cu egoismul…

– ți-e frică să spui ce gândești, ca să nu pari „rău”;

– crezi că, dacă pui limite, îi vei răni pe ceilalți;

– eviți orice confruntare, chiar și atunci când ar fi necesară;

– simți mereu nevoia să-ți justifici opiniile ca și cm ar trebui să ceri voie să fii tu însuți;

– când spui ceva direct, te simți vinovat – dar asta este doar o teamă veche de a nu deranja, nu dovada că ai spus ceva greșit;

– îți ceri scuze pentru nevoile tale, de parcă n-ai avea dreptul să ai nevoi sau ar fi o povară pentru ceilalți.

Însă asertivitatea nu înseamnă egoism, ci respect față de tine și față de ceilalți. Și e felul sănătos de a fi prezent în relații: cu sinceritate, asumare și autenticitate.

Ursula Sandner

05/11/2025

Oamenii fug adesea de conexiunea reală, autentică, pentru că aceasta îi pune față în față cu propriul adevăr. Ne este teamă de angajament, nu pentru că nu vrem iubire, ci pentru că iubirea adevărată cere prezență, vulnerabilitate și renunțarea la măști.

De multe ori, direcționăm energia greșit, spre plăcerea fizică, spre iluzia controlului sau spre dorința de validare. Căutăm intensitatea în trup, dar uităm că sufletul nu se hrănește cu senzații trecătoare. Golul interior nu dispare prin atingere, ci prin conexiunea profundă, când privirile se întâlnesc fără teamă, când inimile bat în același ritm, masculinul cu femininul devin Unul prin simțire, nu prin posesie, dominare.

Adevărata uniune apare atunci când renunțam să cucerim și alegem să cunoaștem. Când lăsăm iubirea să curgă natural, fără frică și fără roluri. Abia atunci începe vindecarea.

Lasă simțirea să te pătrundă complet. Nu o raționaliza, nu o controla. Trăiește clipa cu tot ce ești. Simte emoția până în adâncul ființei tale, fără să o judeci. Când ești cu adevărat prezent, iubirea nu mai e o idee, devine o stare vie. Fii în ea, respir-o, las-o să te transforme. Numai acolo, în vibrația sinceră a inimii, te întâlnești cu tine și cu divinul din celălalt.

Melinte Mihaela

05/11/2025

🏵 5 moduri prin care poți deveni un ascultător mai bun pentru partenerul tău (teoria Imago)

În relație, ascultarea nu înseamnă doar să auzi cuvintele celuilalt, ci să creezi un spațiu sigur în care celălalt se poate arăta așa cm este.
În dialogul Imago, ascultarea devine o punte între lumi diferite – o formă de prezență și iubire conștientă.

Iată cinci pași care te pot ajuta:

🪞 1. Oglindirea
Redă cu propriile cuvinte ceea ce ai auzit, fără a interpreta sau judeca.
Astfel, partenerul simte că este cu adevărat ascultat.
„Ce aud eu este că te-ai simțit singur(ă) aseară când am fost distant(ă), corect?”

💬 2. Validarea
Recunoaște sensul pe care îl are pentru el/ea ceea ce trăiește, chiar dacă nu ești de acord.
„Are sens ce spui, pot înțelege de ce te-ai simțit rănit(ă) în acel moment.”
Validarea nu înseamnă că îi dai dreptate, ci că îi oferi locul de a exista.

💓 3. Empatia
Încearcă să simți cm e pentru celălalt.
Când te conectezi la emoția lui, creezi intimitate.
„Îmi imaginez că a fost greu pentru tine, poate te-ai simțit respins(ă).”

🧩 4. Sumarizarea și clarificarea
Rezumă ce ai auzit, pentru a vă asigura că v-ați înțeles corect.
„Deci, dacă am înțeles bine, te-ai simțit ignorat(ă) pentru că ți-ai dorit mai multă apropiere.”

🎭 5. Asumarea rolurilor în dialog
Unul vorbește, celălalt ascultă.
Expeditorul exprimă sentimentele și nevoile, Receptorul oglindește, validează, empatizează.
Această structură oferă siguranță și previzibilitate, mai ales când emoțiile sunt intense.

🌸Și poate cel mai important:
Reglează-ți propria reactivitate înainte de a răspunde. Respiri, te centrezi și alegi curiozitatea în locul apărării.
Așa începe comunicarea conștientă.

Camelia Buligoanea

26/03/2025

În această zi din viața ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să știi.. .
...că faci parte dintr - un Întreg mai Mare și nu ești niciodată singur.

Este tentant, în perioadele dificile, să te simți foarte singur, ca și cm ai face acest lucru pe cont propriu, cu nimeni lângă tine și nimeni de partea ta. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr.

Tu ești un aspect al Divinității. Dumnezeu locuiește în tine, prin tine. „Eu sunt cu tine întotdeauna, chiar până la sfârșitul lumii“ nu sunt doar cuvinte frumoase. Ele sunt adevăr.

Cu dragoste, prietenul tău,
Neale