Creez cadre simbolice, structurate, care produc rezultate concrete, măsurabile. Cum am ajuns să fac asta? Voiam să fac ceva. O clipă.
(2)
Lucrez cu persoane aflate în tranziții profunde de viață, pregătite să-și asume întreaga responsabilitate și să facă tot ce e necesar pentru a schimba cursul existenței lor. Lucrez la nivel de suflet, operez în câmp energetic și mă aștept să văd rezultatele în realitatea de zi cu zi. Ce fac, mai precis?
- tai legăturile nocive cu trecutul (persoane, condiții, sau tipare care nu-ți mai servesc);
- elimin blocaje, credințe limitative, frici, anxietăți sau emoții care te pot împiedica să trăiești pe deplin;
- te îndrum pe calea bucuriei, bunăstării și prosperității; o țin deschisă, pentru tine;
- schimb perspectivele ca tu să vezi singur/ă soluțiile problemelor și calea cea mai ușoară spre atingerea obiectivelor tale;
- te ghidez să procesezi pierderi sau să închizi contracte cu persoane care nu mai fac parte din viața ta;
- conduc pe cealaltă lume suflete sau invers, curăț câmpul înaintea celor care se vor naște;
- vindec rănile pântecului pentru a primi o nouă viață sau a găsi alinare după trecerea uneia în alte tărâmuri sau după o separare, un divorț, o despărțire;
- curăț cauzele spirituale și energetice ale bolilor și șterg din câmpul energetic urmele oricărui abuz;
- curăț memoria celulară de amintirea evenimentelor care ți-au alterat puterea, afectat liberul arbitru sau îngreunat calea de împlinire;
- te susțin pe drumul tău din loc în loc, te sfătuiesc și călăuzesc în propriile tale incursiuni, introspecții sau procese de autocunoaștere;
- restabilesc uniunea trup-minte-suflet-spirit și armonia ta cu tine și tot ce te înconjoară;
- binecuvântez. Călătoria mea spirituală a început pe 8 Noiembrie 2009, când am trecut prin așa-zisa ‘moarte clinică’, în urma unor peripeții chirurgicale. La Roma m-au salvat, în spitalul (și salonul) unde fusese internat, operat și vindecat ...Papa :) Doar asta dacă ar fi singura mea poveste din viață și tot s-a meritat ! Am cheltuit un an - să îmi reneg experiența, și încă doi - să reiau firul întâmplărilor și să le trec prin prisma cunoștințelor mele, încercând să îmi explic lucrurile pe care le vedeam, făceam sau știam, firesc. După trei ani am obligat mintea să mă urmeze și m-am înscris la cele mai provocatoare și inspiraționale (pentru mine) cursuri. Fără gram de experiență, am început în 2012 cu o tabără Vipassana de 10 zile, în Bali. Cei care ați trecut prin asta, știu că acum zâmbiți. Am continuat cu (sute, la propriu) cărți și (zeci de) cursuri fizice și online: Tony Robbins a fost pentru vreo trei ani preferatul meu (am participat la toate cursurile pe care le oferă, mergând prin State, UK, Olanda, după el); am devenit Master NLP învățând de la marele (și disputatul) Richard Bandler și m-am disciplinat cu Clubul de la ora 5 al lui Robin Sharma. Eram în tumultul căutărilor.
În 2019 am ajuns în Peru, să experimentez ceea ce povestirile amicilor mei îmi anticipaseră: un teritoriu cu energii viguroase, plante medicinale penetrante și cunoașteri de sine profunde. Expansiuni și evoluții, dincolo de verosimil. Șamani, tradiții, vindecări. Ei bine, experiența a fost diferită de ce auzisem, dar unică e puțin spus.
‘Dieta’ - tabăra de lucru care integrează regimul alimentar cu izolarea și meditația tipic Vipassanică și cu ceremoniile cu plantele medicinale, conduse de șamanii Shipibo într-o pădure de pe lângă Iquitos - a fost a treia provocare la limita capacității mele existențiale. Cursul intensiv ritualuri și ceremonii de vindecare (Shamanic BodyWorks) care a urmat a curățat surplusul de energii acumulate și mi-a acordat simțurile la cele mai fine expresii energetice. Asta se întâmpla în Valea Sacră, mai precis în Ollantaytambo, Peru.
În același an am întâlnit șamanii Q'ero, în Germania, care m-au inițiat. 'You are a healer' mi-au zis. 'Am I ?' deși speram să aud asta, ca dovadă a neînchipuirii mele. M-au curățat, m-au spălat, stropit și întors pe toate părțile și mi-au dat două pene. Am zburat, ce-i drept, imediat, dar nu pe geam cm crezusem ci în SUA, la școala de Medicină Energetică a lui Alberto Villoldo, Four Winds. De-a lungul anilor, am cumpărat tot ce a avut de vânzare - cursuri pentru începători, avansate, gratuite, expediții. Am trecut prin Roata de Vindecare de trei ori - de două ori fizic, în America de Nord respectiv Cile, o dată online. Găsind ce căutasem în toți cei 12 ani descriși aici, 'm-am potolit'. Am continuat să îmi desăvârșesc inițierea: am făcut cursurile cu Sandra Ingerman și Munay Ki cu Marcela Lobos (inclusiv 'teachers' training', ca să dau inițierile mai departe); am devenit Grand Master Reiki (cu Punnu Wasu, la Viena); am fost în India să învăț și de la Sadhguru (the Grace of Yoga), apoi în Cancun, la Week Long Advanced Retreats cu Joe Dispenza. Pentru a mă armoniza mai bine cu mine și Universul în care mă scald am fost în Grecia, în tabăra Vocal Odyssey condusă de fantastica Nessi Gomez, în Spania la cursurile Healing Voice și Sound Healers' training, apoi în Guatemala pentru a a conduce Ceremoniile cu Cacao Sacră, după principiile și uzanțele maiașilor. Mai am pe listă cursuri - primul, al lui Abbagnano, "alchimia respirației". În Italia am să-l fac, să închid cercul cel mare. De ce 'tot învăț?"
Pe asta o zice Maya Angelou cel mai bine: tot ce putem face e să facem cât putem de bine lucrurile pe care le știm. Și când vom ști mai bine, așa să facem!
31/03/2026
Dacă ai putea alege, azi,
ai învăța din greșelile trecutului sau ai sorbi din înțelepciunea viitorului?
Idealistic, ai putea face în așa fel încât viitorul să nu fie nevoit să-ți repare trecutul,
iar nepoții să fie mândri că te-au avut ca bunic/ă.
Gândește.
photo by Cottonbro studio
26/03/2026
Înainte să vedem lumina, trăim în întuneric:
în vastitatea cosmosului, în pântecul care ne hrănește și ne protejează.
Poate de aceea, o parte din acel întuneric rămâne în noi.
Iar uneori, din el se naște lumina;
(uneori) defectele noastre ascund darurile cele mai mari;
(uneori) în lumină apare ego-ul, și doar în umbră ... esența.
photo by Kelly
24/03/2026
Nu e necesar cancerul ca să renunțăm la alcool;
nu e necesar să ajungem în spital ca să înțelegem că anumite lucruri ne fac rău. Obezitatea nu vine peste noapte, adicțiile se instalează și ele pas cu pas, contractele ni le semnăm și le trăim ani buni, înainte ca ele să facă zgomot.
Ați sesizat?
Dar uneori ne purtăm cu viața noastră ca și cm schimbarea ar avea nevoie de o catastrofă ca să fie justificată.
Pentru a avea curajul să plecăm dintr-un pat incomod, dintr-un job care nu ne permite să creștem, dintr-o realitate care ne-a rămas mică, etc.., așteptăm 'o situație neașteptată' pe care să dăm vina. Iar până atunci, ignorăm semnele prevestitoare (disconfortul repetat, lipsa de energie, durerea din corp, gândurile care ne macină încet).
'If you fail to plan, you are planning to fail' - zice TR.
În esență, nu spune nimic diferit de vechiul nostru 'cum îți așterni, așa vei dormi'.
Ce-i de făcut? Să observăm, să discernem, să aplicăm ceea ce știm; cu alte cuvinte,
înțelepciunea noastră stă în alegerile din fiecare zi și în deciziile pe care le luăm în momentele de liniște, când nimic nu ne presează.
photo by cottonbro studio
19/03/2026
Să faceți cm credeți, dar ceremonia de pântec programată de Echinocțiu (acum, pe 21) e un pic mai mult decât pare, și-și propune să facă mai mult decât titlul promite.
Nu demult, într-unul din templele pe care le-am vizitat în Egipt, am văzut un portal deschizându-se în mijlocul a două coloane, invitându-ne să pășim.
O cale de mijloc.
O soluție care transcende realitățile date.
Și nu, nu una care unește albul cu negrul, sau definește răul prin antagonism cu binele, ci creează prin simpla conștiință vie, o posibilitate inedită. Una care, pur cuprinzând tot, îl și depășește.
O scânteie divină adusă din câmpul potențial pe pământ și transformată în materie vie.
În energia aceea vă chem. Pentru voi, pentru noi, pentru pământ, pentru viitor.
(și da, e echinocțiul de primăvară ! Ziua în care, ieșind din letargie, plantăm semințele pe care vrem să le recoltăm în toamnă. Terenul e fertil, luna e nouă, pregătirile de Paște încep și ele. Tot a fertilitate, a rod, a belșug, sună)
Voi auziți?
Photo by RDNE Stock project
17/03/2026
Ați observat că expresiile care se folosesc pentru împuternicirea unei persoane au legătură cu genul bărbătesc indiferent de numărul pedofililor (bărbați), traficanților (de orice, bărbați), ucigașilor (bărbați), hoților (bărbați), dictatorilor (bărbați), ș.a.m.d., care există în circulație,
…dar pentru insulte se folosesc cuvinte (caracteristici) care fac trimitere la genul femeiesc ?
Ați observat tendința societății de a considera (logic) stârpiturile precum Trump, Epstein, Weinstein (și miile ca ei, despre care nu se știe sau nu se vorbește) ca fiind ‘excepții’ și, pe de altă parte, de a generaliza ‘oroarea’, când vine vorba despre femei ?
(simplu de tot: ați observat că 1) există bancuri despre femei, și 2) la ele râd nu numai bărbații dar și femeile, ca și când nu ar fi ‘big deal’?)
Ați observat că ne-am obișnuit atât de mult cu monstruozitatea ‘bărbaților’, căci atunci când apare un Pedro Sanchez ni se pare un eveniment rar (din păcate pentru că … este) ?
Make that the norm!
Ați observat că ‘la fel de mult’ ne miră răutatea femeilor (nu și prostia lor, de parcă ar fi o regulă)? Am fi vrut ca Ursula, Ghislein (și cm s-or mai numi altele) ‘să facă ceva, să procedeze altfel’.
(una de care știm, a făcut! Doamna Melinda Ann French; make that the norm, as well)
În jocul puterii (pe care unii îl avem și acasă, la scală redusă) unul face, altul tace. Dacă doi stau împreună și în fața dovezilor de necontestat, sunt la fel de putrezi amândoi. Clinton much?
Ideea e că ne merităm soarta, președinții, părinții, soții și soțiile, vecinii ! Ne reprezintă.
Ne arată că suntem la fel. Când nu vom mai fi, se va vedea cu ochiul liber.
Iată Spania. Mexic.
La nivel de planetă nu putem face multe, dar la nivel individual, putem să facem tot.
Timp? Mai este puținel, însă e suficient pentru a deschide ochii ca să vedem faptele (ale noastre, ale celor de lângă noi) și să decidem cm vrem să trăim.
Iar, dacă vrem ‘altfel’- în orice privință -
_dacă credem despre noi că, realmente, suntem ‘altfel’_
să facem să se vadă !
photo by Engin Akyurt
10/03/2026
‘Când femeile vor hrăni pământul cu sângele lor (menstrual), războaiele vor înceta’ -
nu știu dacă voi ați auzit vreodată tâmpenia asta, dar eu da, de la o închipuită.
Nu am idee dacă în alte contexte femeia în cauză gândește sau e un stil de viață cel pe care-l are, să renunțe la facultățile intelectuale; habar nu am dacă își măsoară cuvintele care îi ies pe gură sau le socotește pe cele pe care le aude de la alții, dar …
(dincolo de ce cred eu, personal), există o realitate de neignorat - cu precădere zilele ăstea - care continuă șirul celor învățate la istorie, și care mă face să cred că războaiele se pornesc din motive care nu au legătură cu sângele nostru menstrual.
(tind să cred și că majoritatea războaielor le pornesc bărbații)
Un pic, recunosc, e și pentru că sunt cam impulsivi și iuți la mânie și - dacă nu pornesc un răzoi - se mai iau la bătaie și pe ringul de box, se mai taie în ganguri întunecate, mai cad și împușcați pe ici colo, la colț de stradă… tot să echilibreze balanța cu sângele nostru menstrual nevărsat ? Iar când omoară animale la vânătoare, o fac ca să economisească viața soldaților, de fapt ? Sau tot de noi ar depinde ?
Și… pe vremea triburilor și a popoarelor din antichitate, foloseau femeile cupe sau tampoane, cm facem noi azi? Se inventaseră deja absorbantele în preistorie; existau, la data la care a pornit primul război ?
Când vă zic eu că ‘la un moment dat, noi, femeile va trebui să gândim’… să mă credeți pe cuvânt !
Și să începeți să o faceți.
Și când vorbesc femeile, și când vorbesc bărbații.
Tot timpul să vă întrebați, când auziți ceva sau propriile gânduri : să fie oare adevărat ?
și să căutați în cărți - nu-s toate degeaba scrise!
(DAAA ! cred că ar trebui să folosim cupe în loc de tampoane și absorbante, sau să lăsăm sângele să curgă, că e mai sănătos și mai puțin poluant decât tonele de vată pe care le aruncăm la gunoi, dar de acolo la a lua responsabilitatea războaielor pe umerii noștri… e un abis
pe care tind să îl numesc ignoranță)
03/03/2026
Detaliile ne umplu de culoare;
de la distanță, suntem toți la fel.
În fapt, nu ne-am schimbat de milenii întregi: păstrăm același schelet, la nivel de individ, societate, umanitate.
Venim cu un manual de utilizare pe care nu-l citim și ne încăpățânăm să continuăm să credem că nu știm de ce ni se întâmplă anumite lucruri și ce sau cm să facem. Ne comparăm cu alții, ne identificăm sau diferențiem - ne definim în funcție de ei!
(hint: "ei' fac la fel :))
Intrăm în criză. Ne izolăm pentru a ne 'regăsi'.
Plecăm din punctul zero. Mijloc. Echilibru.
Ca să dăm ochii roată și din nou, să acceptăm că - în unicitatea noastră - ne asemănăm chiar mult, unii cu alții. Și integrăm.
Nu vă bateți capul cu transcendența … e golul, pauza de după înțeles, e pacea. Un salt cuantic, o consecință a pașilor anteriori.
Dar în adevăr, voiajul spre ceilalți nu se poate împlini până nu se încheie cel spre sine.
(and yes… try not to lose your mind while replaying a pattern as old as humanity itself)
Photo by shahin khalaji
26/02/2026
Din momentul în care te înscrii într-o tabără, la un curs, etc…, și îți setezi intenția (adică te gândești la ce vrei să rezolvi, elimini, introduci, modifici sau integrezi în viața ta, participând la respectivul eveniment), intri în reciprocitate, în co-creație explicită.
Persoanele apar (sau dispar), evenimentele curg sau se modifică pe neașteptate, ‘lucrurile se întâmplă’ ca și când o forță invizibilă, extrem de precisă, ar pregăti terenul pentru ceea ce urmează.
Știi de ce ? Pentru că ai intrat în dialog cu divinitatea.
(motiv suficient și să râzi și să plângi, în funcție de capacitatea și dispoziția pe care le ai de a observa, cugeta și decide ce anume vrei să aduci pe lume și cm vrei să te raportezi la viață).
Ideal ar fi să fii atent/ă - cu minim 2 săptămâni înainte de data stabilită pentru o întâlnire de acest gen (fie ea ședință, retragere, atelier) - la interacțiunile cu ceilalți, la ‘coincidențele’ / situațiile care apar și mai ales, la starea ta vizavi de ele.
Să le notezi, ar fi cel mai indicat.
Iar pe perioada de desfășurare a retragerii, să unești punctele. Să înțelegi ‘cum funcționează’.
‘Nimic nu e întâmplător’ - decât dacă vrei.
Iar, pe măsură ce îți antrenezi atenția și abilitatea de a face conexiunile de rigoare, vei vedea că suntem toți, permanent, într-o retragere :))
Universul e mereu pregătit pentru tine. Tu, ești?
24/02/2026
El a zis că nu și-a dat seama de nimic, înainte ca ea să îl părăsească.
Ea asculta ‘turning tables’ de prea multe ori, în fiecare zi.
Fapt e că își făcea curaj să plece.
Pentru că poți lăsa pe cineva și dacă îl iubești. Dar pentru asta îți trebuie curaj.
Și să te iubești pe tine... un pic mai mult.
photo by Tobi
ps: din păcate și din fericire, știm. în orice moment, știm în ce situație suntem, și unii și alții. din frică sau prea multă aroganță, din dubiu sau din lașitate, din lene, calcul sau comoditate, și din câte altele or mai fi, ne prefacem că nu vedem. sau ne repetăm continuu că e prea greu, că-i diferit, că nu putem. astea ne ajută să rămânem unde suntem și să atribuim celuilalt întreaga responsabilitate. dar semne clare sunt. dacă le căutăm, le găsim. fericirea, până la urmă, nu ține de nimeni altcineva în afară de individ. Dragobete fericit tuturor !
19/02/2026
Nu te îndrăgostești de Lucifer, ci de adâncurile durerii și disperării, de misterele complicate ale întunericului, de fascinația morții
Apoi găsești un Lucifer care să servească scopului.
Atenție, prieteni,
oridecâte ori vă plictisiți și ‘vā vine o idee’ …❤
urmați lumina
(sau pregătiți-vă să pierdeți tot ce aveți)!
18/02/2026
🎉🎉🎉
… nu știu ce însemnătate au nivelurile pe fb dar ochii mei văd un pentagon albastru care conține praf de stele, un diamant și o planetă cu inel; niște celule și câteva filamente luminoase de adn, în afară, multă culoare (roz amestecat cu galben pai, un pic de alb, verde si violet) si o cifră: 3, simbol că dualitatea aparține trecutului.
Și mi se pare perfect desenul atât pentru ziua de azi (la nivel colectiv) cât și pentru pragul pe care (la nivel individual), îl trec: 5000 de followers ai paginii, de cititori ai poveștilor mele mai precis spus, de co-creatori ai visului meu.
Zicea Matias că atunci când navigăm, obișnuim să ne punem încrederea în căpitan, în echipaj și în barcă, aproape uitând de ocean ! Când, de fapt, fără susținerea lui, nu ajungem nicăieri, indiferent cât de pregătiți am fi, în ce nobile scopuri am călători sau la ce țărmuri fantastice am avea în plan să acostăm.
Recunoștință așadar tuturor picăturilor care au preluat parte din sarcina corabiei mele și, transferând-o în lung și în lat, au format o undă suficient de puternică ca eu să pot străbate apele iar împreună să atingem orizonturi neînchipuit de frumoase.
Sunt onorată de prezența, contribuția și încrederea voastră și vă mulțumesc 🙏🏻🙌
mă angajez eu ca la finalul fiecărui voiaj pe care îl facem să vă rămână un surâs larg pe buze 🌹
17/02/2026
Dumnezeu nu ne-a vrut niciodată proști.
Dorința Universului nu a fost niciodată să ne strivească.
Niciun om crescut nu și-ar irosi timpul să calce furnicile, pentru a le demonstra ‘cine e’ sau ‘cât e de puternic’, decât dacă ar fi o persoană instabilă mintal și/sau emoțional*.
Niciodată nu ne va putea trimite universul, și cu atât mai puțin Dumnezeu, un bărbat să ne lovească, înșele sau mintă, părinți să ne ridiculizeze, ironizeze, minimizeze, colegi să ne saboteze, prieteni să ne trădeze, etc.
Persoanele apar în fața noastră ca noi să ne putem redresa**.
‘Ce facem când X/ Y se comportă așa’?
Întrebați-vă, oridecâte ori sunteți în dubiu, ‘să fie asta o lecție de supunere oarbă sau cel mai probabil, o ocazie netăgăduită de setare a limitelor?***
Gândiți-vă…’dacă ați fi Dumnezeu’ (să nu uitați, cel atotputernic și atotștiutor, cel mai echilibrat spirit care există și cel mai bun), v-ați freca mâinile de bucurie când oamenii ar crește împreună sau când s-ar omorî între ei?
‘Nu sunt evenimentele cauza, ci ceea ce noi facem cu ele, ceea ce ne va defini ca persoane, și va profila întreaga noastră existență’ - de câte ori nu am auzit aceste cuvinte, în ultimele decenii?
Răspundem?
Uneori persoanele își regăsesc vocea în liniștea din jurul lor, alteori dimpotrivă, în zgomotul asurzitor. Unele persoane se ridică din câmpul de luptă, altele din pacea din ele.
Finalitatea fiind ‘se ridică’: aceasta este cea mai importantă lecție pe care o avem de învățat. Nu alta.
E un fapt lipsit de însemnătate că zi de zi, întâlnim diferite persoane, ne lovim de provocări, etc… Capătă importanță prin atenția și decizia noastră. Câteodată, le vedem ca să ne întărim opinia cu privire la ce ne-am dori sau ne-ar plăcea. Alteori, să ne convingem că ‘nu mai e cazul’ sau că 'așa nu se mai poate'.
Micile alegeri, cele pe care le facem zi după zi, ne vor antrena pentru cele mai mari reușite.****
Armonia, în corp, se simte. Trimite un mesaj foarte precis și clar.
Așadar, cugetați la fiecare pas și decideți : ‘never ever again’ sau ‘yes, please, and more’?
n.a.
*da, emoțiile au un impact asupra noastră, însă mintea face ca acesta să nu fie covârșitor
**ne lovim de ’cazuri’ pe care să le ‘studiem’ și să tragem din ele, învățăminte (am îndoială că ar fi ‘trimiși speciali’ oamenii, deoarece prin însăși abilitatea noastră de a răspunde stimulilor din afară (response-ability) intrăm în co-creație ; așadar, e mult mai probabil că ‘vom dormi precum ne vom așterne’).
***pentru mine, dubiul este o dovadă suficientă de nealiniere - mai dedic puțin timp pentru observarea atentă, cât să mă asigur că nu e o decizie bazată pe impulsivitate sau traumă, dar prima abatere e - pentru mine - elocventă
****fiecare decide ce înseamă pentru el/ea o 'mare reușită'
Be the first to know and let us send you an email when Femeia colibri posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.
My work is loving the world so let me keep my mind on what matters, which is mostly standing still and learning to be astonished
~ Mary Oliver
Povestea mea a început demult, dar am fost forțată să o citesc încă o dată în 2009, când împrejurările m-au dus ‘în prag de moarte’ după spusele medicilor. Dar dacă mă întrebați pe mine... ei bine, eu am fost ’dincolo de viață’.
Nu am să descriu acum întâmplările din noaptea aceea dar e important să le menționez, pentru că ele m-au condus aici și fără ele, nu aș fi fost niciodată ceea ce sunt.
Pe parcursul a câtorva ore din noaptea Arhanghelilor Mihail și Gavril am negociat pentru viața mea, punând pe taler orice dețineam la vremea respectivă, bune și rele deopotrivă. Spre uimirea mea cea mai mare, am fost susținută la masa tratativelor de spirite care ‘nu și-ar fi avut rostul acolo’ după credințele vremii. Mărturia lor a dat însă greutate rugilor și angajamentelor mele și astfel, mi-a fost încredințată pentru a doua oară, Viața.
Ca orice muritor de rând, următorii doi ani i-am petrecut renegându-mi experiența, servindu-mă atât de resursele științifice cât și de opinia fermă a celor din jur. Dar în final, îndrumată fiind spre alte meleaguri, am început să îmi reamintesc…
În Bali (unde am locuit trei ani) am început să mă deschid și să experimentez, în Peru să trag aer în piept, să cuget și să simt, în America de Nord să văd, să mă încred și să (mă) transform, iar în România… să mă reconectez cu Pământul care m-a plămădit și să mă ridic precum unui copac. Să trăiesc în uniune și împăcare cu ceea ce am fost și am experimentat vreodată, cu subconștientul și cu ceea ce - fără vreun merit - am moștenit de la strămoșii mei și ai neamului meu, cu ceea ce sunt - făptuitor și martor al clipei prezente, perceptor al materiei, corpului și al conștientului - și ceea ce voi fi, cu supraconștientul și învățăturile înălțaților, cosmosului și tuturor lucrurilor care din viitor, ne călăuzesc și îndrumă în devenirea noastră. Încetul cu încetul, am devenit ceea ce promisesem în acea cameră sumbră de spital că voi deveni.
De fapt am cutezat să îmi asum, să manifest și să mă expun. Căci devenirea în sine, nu a fost opera mea.
Ci a lor… al popoarelor cărora aparțin: al păstrătorilor de înțelepciune, al apărătorilor Pământului cu toate Ființele sale, al slujitorilor de Oameni și al Vindecătorilor. Al celor care lucrează cu lumină, în slujba Luminii și Vieții, al celor care transformă visele în Realitate și Materializează cuvintele, al celor care nu au astâmpăr niciunde pentru că merg peste tot. Al celor care se hrănesc cu seva plantelor, respiră eterul și înoată în Marele Ocean al Conștiinței. Al celor care pun Pasiune în ceea ce fac și, înainte de a face, SUNT.
Pentru cei care consideră textul de mai sus insuficient sau mult prea poetic, sunt consilier și formator autorizat în România, absolvent a patru cursuri marca Tony Robbins și două Joe Dispenza, dețin un master în NLP oferit de Richard Bandler (cofondatorul acestei discipline) în Londra, sunt terapeut energetician practicant în Medicina Energetică Șamanică educat la școala lui Alberto Villoldo din America de Nord, terapeut corporal pregătit la centrul Amaruanka din Peru și fost participant la nenumărate seminare și ateliere care vizează educația holistică sau mai bine zis, integrarea tuturor dimensiunilor și nivelurilor noastre existențiale (minte- trup- suflet - spirit).
