Femeia colibri

Femeia colibri Lucrez cu persoane aflate în tranziții profunde de viață,
pregătite să își asume acele decizii care le vor schimba traiectoria existenței. Voiam să fac ceva.
(2)

Creez cadre simbolice, structurate, inspirate din tradiții arhetipale, cu impact real în viața concretă Lucrez la nivel de suflet, operez în câmp energetic și mă aștept să văd rezultatele în realitatea de zi cu zi. Ce fac, mai precis?

- tai legăturile nocive cu trecutul (persoane, condiții, sau tipare care nu-ți mai servesc);

- elimin blocaje, credințe limitative, frici, anxietăți sau emoții care te pot împiedica să trăiești pe deplin;

- te îndrum pe calea bucuriei, bunăstării și prosperității; o țin deschisă, pentru tine;

- schimb perspectivele ca tu să vezi singur/ă soluțiile problemelor și calea cea mai ușoară spre atingerea obiectivelor tale;

- te ghidez să procesezi pierderi sau să închizi contracte cu persoane care nu mai fac parte din viața ta;

- conduc pe cealaltă lume suflete sau invers, curăț câmpul înaintea celor care se vor naște;

- vindec rănile pântecului pentru a primi o nouă viață sau a găsi alinare după trecerea uneia în alte tărâmuri sau după o separare, un divorț, o despărțire;

- curăț cauzele spirituale și energetice ale bolilor și șterg din câmpul energetic urmele oricărui abuz;

- curăț memoria celulară de amintirea evenimentelor care ți-au alterat puterea, afectat liberul arbitru sau îngreunat calea de împlinire;

- te susțin pe drumul tău din loc în loc, te sfătuiesc și călăuzesc în propriile tale incursiuni, introspecții sau procese de autocunoaștere;

- restabilesc uniunea trup-minte-suflet-spirit și armonia ta cu tine și tot ce te înconjoară;

- binecuvântez. Cum am ajuns să fac asta? Călătoria mea spirituală a început pe 8 Noiembrie 2009, când am trecut prin așa-zisa ‘moarte clinică’, în urma unor peripeții chirurgicale. La Roma m-au salvat, în spitalul (și salonul) unde fusese internat, operat și vindecat ...Papa :) Doar asta dacă ar fi singura mea poveste din viață și tot s-a meritat ! Am cheltuit un an - să îmi reneg experiența, și încă doi - să reiau firul întâmplărilor și să le trec prin prisma cunoștințelor mele, încercând să îmi explic lucrurile pe care le vedeam, făceam sau știam, firesc. După trei ani am obligat mintea să mă urmeze și m-am înscris la cele mai provocatoare și inspiraționale (pentru mine) cursuri. Fără gram de experiență, am început în 2012 cu o tabără Vipassana de 10 zile, în Bali. Cei care ați trecut prin asta, știu că acum zâmbiți. Am continuat cu (sute, la propriu) cărți și (zeci de) cursuri fizice și online: Tony Robbins a fost pentru vreo trei ani preferatul meu (am participat la toate cursurile pe care le oferă, mergând prin State, UK, Olanda, după el); am devenit Master NLP învățând de la marele (și disputatul) Richard Bandler și m-am disciplinat cu Clubul de la ora 5 al lui Robin Sharma. Eram în tumultul căutărilor.

În 2019 am ajuns în Peru, să experimentez ceea ce povestirile amicilor mei îmi anticipaseră: un teritoriu cu energii viguroase, plante medicinale penetrante și cunoașteri de sine profunde. Expansiuni și evoluții, dincolo de verosimil. Șamani, tradiții, vindecări. Ei bine, experiența a fost diferită de ce auzisem, dar unică e puțin spus.
‘Dieta’ - tabăra de lucru care integrează regimul alimentar cu izolarea și meditația tipic Vipassanică și cu ceremoniile cu plantele medicinale, conduse de șamanii Shipibo într-o pădure de pe lângă Iquitos - a fost a treia provocare la limita capacității mele existențiale. Cursul intensiv ritualuri și ceremonii de vindecare (Shamanic BodyWorks) care a urmat a curățat surplusul de energii acumulate și mi-a acordat simțurile la cele mai fine expresii energetice. Asta se întâmpla în Valea Sacră, mai precis în Ollantaytambo, Peru.

În același an am întâlnit șamanii Q'ero, în Germania, care m-au inițiat. 'You are a healer' mi-au zis. 'Am I ?' deși speram să aud asta, ca dovadă a neînchipuirii mele. M-au curățat, m-au spălat, stropit și întors pe toate părțile și mi-au dat două pene. Am zburat, ce-i drept, imediat, dar nu pe geam cm crezusem ci în SUA, la școala de Medicină Energetică a lui Alberto Villoldo, Four Winds. De-a lungul anilor, am cumpărat tot ce a avut de vânzare - cursuri pentru începători, avansate, gratuite, expediții. Am trecut prin Roata de Vindecare de trei ori - de două ori fizic, în America de Nord respectiv Cile, o dată online. Găsind ce căutasem în toți cei 12 ani descriși aici, 'm-am potolit'. O clipă. Am continuat să îmi desăvârșesc inițierea: am făcut cursurile cu Sandra Ingerman și Munay Ki cu Marcela Lobos (inclusiv 'teachers' training', ca să dau inițierile mai departe); am devenit Grand Master Reiki (cu Punnu Wasu, la Viena); am fost în India să învăț și de la Sadhguru (the Grace of Yoga), apoi în Cancun, la Week Long Advanced Retreats cu Joe Dispenza. Pentru a mă armoniza mai bine cu mine și Universul în care mă scald am fost în Grecia, în tabăra Vocal Odyssey condusă de fantastica Nessi Gomez, în Spania la cursurile Healing Voice și Sound Healers' training, apoi în Guatemala pentru a a conduce Ceremoniile cu Cacao Sacră, după principiile și uzanțele maiașilor. Mai am pe listă cursuri - primul, al lui Abbagnano, "alchimia respirației". În Italia am să-l fac, să închid cercul cel mare. De ce 'tot învăț?"

Pe asta o zice Maya Angelou cel mai bine: tot ce putem face e să facem cât putem de bine lucrurile pe care le știm. Și când vom ști mai bine, așa să facem!

Se apropie de sfârșit, cele 13 zile de călătorie în Egipt, pe urmele Magdalenei, iar înainte de ea, ale șarpelui cosmic....
12/02/2026

Se apropie de sfârșit, cele 13 zile de călătorie în Egipt, pe urmele Magdalenei, iar înainte de ea, ale șarpelui cosmic. Le-am plătit 10.000 de dolari.

Am considerat eu că se merită, că merit eu tot ce-mi permit în trecerea mea prin acest fenomen numit viață. Singura grijă pe care a trebuit să o am a fost să-i produc.

Iar dacă ziceți că e scumpă, încercați să vedeți cât vă costă să o faceți voi! 🙂

Suntem 100. L-am ales pe Matias să ne conducă pe Nil, de la Aswan la Cairo, și să deschidă pentru noi porțile a 14 temple și, pe cât posibil, a straturilor conștiinței 🙂

Programul anunța caligrafic dizolvarea și integrarea umbrei (folosirea ei ca materie primă pentru lumină), purificarea și recalibrarea, apoi alinierea corp-minte-spirit și trezirea centrilor vitali ai conștiinței. Un proces tipic de transformare: moarte, purificare, renaștere.

O călătorie a sufletului, tipică.

M-așteptam să se întâmple (firesc, s-a întâmplat) căci oridecâte ori am ales un program, o călătorie, un curs, un ghid (un profesor), am primit.

Toată lumea își primește investiția, cu certitudine. Cu puțin noroc, și un pic de dobândă la ea.

Am vizitat piramidele la 02:00, iar templul Karnak la 03:00, Philae și Edfu la 04:00; am avut și ora 05:00 în program, chiar 07:00. Un lux.

Lux mi s-ar fi părut și să am o cabină întreagă pentru mine dar ‘am economisit’, nefiind o necesitate absolută. Nici clasa business nu e, la avioane. Nici gențile nu sunt cap de afiș la mine, nici hainele și mai ales, pantofii 🙂

Fiecare ne știm prioritățile, plăcerile, nevoile. Uneori, nu ni le recunoaștem, alteori folosim cuvinte nepotrivite, sau ne folosim de ele pentru a putea continua un tipar, întări o credință. Deseori o facem involuntar (inconștient), din simplă obișnuință.

îmi pune zâmbetul pe buze, de fiecare dată

----------------

Voi, vă mai ziceți încă ‘nu-mi permit’ și plecați capul ca și când ar veni din afară, ca și când nu ar depinde de voi? Reușiți să vă auziți cu claritate? Ascultați-vă: însuși enunțul problemei conține soluția. Observați?

Și pun pariu, nu e singurul caz.

Extrase din text, iată câteva teme de casă:

- faceți o listă cu problemele pe care le aveți scriindu-le exact așa cm le exprimați; citiți-le de câteva ori, până înțelegeți ce aveți de făcut; alegeți… ce vreți, cu condiția ca - după ce ați înțeles - să nu vă mai mințiți, să nu vă mai imaginați neputincioase

- ce priorități aveți? care cheltuieli se merită și care nu ?

- ce faceți pentru voi? ce ați ales să faceți în 2026? ce ați făcut, înainte? care a fost ‘dobânda’?

- aveți deja banii necesari să acopere investițiile? dacă nu, un plan să îi faceți, aveți?

- ce cuvinte folosiți pentru a vă limita creșterea, evoluția, bucuria ?

- ce plăceri urmați ? ce vicii vă conduc?

- cu ce expresii vă dispensați de responsabilitate? ale voastre sau împrumutate de la alții ?

- pe cine ascultați, pe cine credeți, pe cine urmați?

- de voi, știți?

(pentru că e bine să știm de noi. e bine să trăim conștient.)

Unora le vine mai ușor să rănească;altora, fix invers: le e greu să facă rău cuiva.Și între ei, miliarde de alți oameni ...
10/02/2026

Unora le vine mai ușor să rănească;
altora, fix invers: le e greu să facă rău cuiva.

Și între ei, miliarde de alți oameni mai mult sau mai puțin atenți, prezenți și grijulii.

De aceea, spune!
Mai ales când te doare ceva, când e ceva greșit, nepotrivit, sau neplăcut. Când nu ai timp sau chef, nu poți, nu vrei, etc... vorbește!

Comunică ce simți, care sunt limitele și condițiile tale.
(și nu doar asta, ci și plăcerile, dorințele, visele - dar poate acolo nu ai nevoie de îndemnurile mele).

Dă celui din fața ta șansa să se comporte frumos sau măcar elimină-i posibilitatea de a se ascunde în spatele unui banal 'n-am știut'.

Puțini - din fericire - sunt 'dark personalities'; apoi vin lașii, care lovesc pe la spate, dar majoritatea... nu sunt atenți.

Unii nu sunt suficient de odihniți, sau educați, empatici ... (și noi avem zile în care abia ne observăm pe noi)

Iar marea majoritate sunt îndeajuns de echilibrați sau confortabili să presupună că dacă nu aud plângeri, e totul ok.

Nu transforma comunicarea în capcană, o cursă cu obstacole, un test, ci pune oamenii în condiția de a-și asuma pe deplin faptele. Și fă la fel și tu !

O să vezi, rezultatele o să te surprindă.

Trei principii au șamanii, extrem de simple:1. Nu fura, 'ama sua'Până să ajungă la bunuri, furtul începe subtil: când ie...
05/02/2026

Trei principii au șamanii, extrem de simple:

1. Nu fura, 'ama sua'

Până să ajungă la bunuri, furtul începe subtil: când iei energia altcuiva fără consimțământ, când îi consumi timpul sau abuzezi de bunăvoința persoanei cu bună știință, în interesul personal, când ceri fără să oferi, când trăiești din munca altuia, când ocupi un loc care nu îți aparține, când copiezi ce nu e produs de mintea sau de mâna ta, când urmărești pe ascuns și iei să vinzi sau folosești ce n-ai făcut...

Și furi și când te furi pe tine, negându-ți adevărul interior.

2. Nu minți, 'ama llulla'

Nici pe alții, nici pe tine, căci minciuna rupe relația cu realitatea. "Când vei rosti doar adevărul, tot ce vei rosti va deveni adevăr' - o lege a manifestării instantanee, rezervată doar câtorva (celor suficient de capabili de autocontrol). Minciuna/adevărul, definesc claritatea celei de-a 5a chakre, sediul exprimării (nu numai în cuvinte, ci și aducerea) darurilor și harurilor pe pământ, prin ceea ce facem. Adică, 'menirea' vieții. Cei/cele care vă întrebați ce talent aveți, sau spuneți că ați dori să faceți altceva, să schimbați profesia sau îndeletnicirea, etc... vă recomand să începeți să spuneți doar adevărul.

Minciuna este începutul rătăcirii.

3. Nu fi leneș/ă, 'ama quella'

Nu e vorba despre odihnă. Odihna e sacră.

Lenea despre care vorbesc șamanii este lenea de care vorbeau bunicii: refuzul de a-ți face partea, evitarea responsabilității, întârzierea maturității, neasumarea îndatoririlor, așteptarea salvării din exterior ... .

Este lenea de a te uita sincer la tine și de a face pașii care îți revin.

Aceste trei principii nu sunt morale, ci structurale. Atunci când le încalci, nu 'greșești' ci te destabilizezi (pe termen lung, te îmbolnăvești).

Încet-încet, te rupi de tine, de ceilalți, de viață.
Ieși din coerență.

Șamanii cred în integritate, în alinierea inimii omului cu inima cerului și inima pământului.

Tu în ce crezi?

Am observat eu că frica e ca pionul de pe tabla de șah:un dispensabil neșcolit dar antrenat, pus în rândul întâi, gata d...
03/02/2026

Am observat eu că frica e ca pionul de pe tabla de șah:
un dispensabil neșcolit dar antrenat, pus în rândul întâi, gata de ciuruit.
În serviciul reginei, al regelui.

Dar dacă pionii nu mișcă, dacă tu, care joci, nu ești dispus/ă să îi sacrifici, atunci doar calul nărăvaș se salvează; restul, devine o adunătură inertă de resurse, neutilizate.

Poți să vezi tu situația ‘safe’ cât vrei, eu tot lipsită de viață o văd.

Așa că… ‘mind your mind’: pretinzi de la frică prea mult, dacă îi ceri să-ți permită succesul. Bucuria e un concept mult prea înalt pentru ea. Nu îl poate cuprinde. Având un creier simplu, nu înțelege nuanțele, ci judecă în alb sau negru (viață sau moarte).

Iar tu, iată, o lași pe ea să decidă.
Desemnezi un pion să stabilească strategia de luptă. Ce sorți de izbândă să ai? Și mai ales, ce rege să fii?

Viață e, asta ?

Riști să ajungi la finalul ei fără să-ți fi dat șansa să trăiești, să încerci, măcar să știi din ce pastă ești făcut/ă.

Pentru că, real, până când frica nu se dă la o parte, nu poți ști nici măcar dacă ai putea eșua, darămite dacă ai putea reuși! Ai o iluzie în mintea ta.

Dar da, bineînțeles că e dreptul tău. Ai nenumărate vieți la dispoziție.

Sau nu ? ;)

photo by Vlada Karpovich

Există, la finalul invocației pentru deschiderea/închiderea cercului sacru, fraza ‘mulțumim că ne-ați permis să mai cânt...
29/01/2026

Există, la finalul invocației pentru deschiderea/închiderea cercului sacru, fraza ‘mulțumim că ne-ați permis să mai cântăm Cântecul Vieții încă o zi’ (sau ‘să dansăm Dansul Vieții încă o zi’ - ambele variante fiind foarte expresive).

Deloc întâmplătoare metafora asta ‘muzicală’

Calea Cântecului, Dansul lui Shiva, Muzica Sferelor sau Corul Îngerilor fac parte din Marele Cântec - un termen folosit uneori pentru Creator și /sau Creație.

Nimic altceva decât o stare armonică

Care apare în șamanism precum o plasă inviziblă care ține lumea laolaltă și face ca tot ceea ce există să vibreze într-o ordine tainică, precisă.

Marele Cântec răsună în inimile noastre și la bucurie și la tristețe iar noi - chiar și atunci când nu putem explica ceea ce simțim, cu exactitate - recunoaștem că aparținem acelei unice, vaste, armonii.

Și redefinim suferința sau boala ca ‘simple’ erori (cum zice Matias), rupturi temporare ale echilibrului universal, care cer să fie îndreptate.

Șamanul este cel care ascultă cu atenție cântecul lumii și, observând fisurile realității, răspunde prin sunet /ritm/ voce, încercând să restabilească ordinea. De aceea folosește toba, zornăitoarea sau vocea, oridecâte ori apare necesitatea.

În locurile în care pământul vorbește și/sau vrea să vorbească prin OM, el cântă pentru aliniere, reparare, pentru a restabili ordinea și a regăsi armonia tipică vieții.

Precum apele subterane, sunetul care e lăsat să curgă spală durerea și o transformă.

Eu una, cânt în toate ceremoniile. Doar că până să descopăr ‘șamanismul’ nu știam de ce o fac, pentru că vocea mea nu e tocmai 'demnă' de o ‘cântăreață’. Dar am realizat în timp că e perfectă pentru ce am de făcut.

Uneori, am realizat eu, cântecele au altă treabă decât de a încânta auzul.

Cine înțelege ce zic ? :) Cântă cineva prin casă, mașină, la duș ??? Cântă cineva când cei apropiați nu-s prin preajmă să îi corecteze sau invite să tacă ? :))

‘E mai ușor să mori decât să trăiești’ îi spuneam deunăzi unei prietene de la care primisem, dis de dimineață, fotografi...
27/01/2026

‘E mai ușor să mori decât să trăiești’ îi spuneam deunăzi unei prietene de la care primisem, dis de dimineață, fotografiile a trei pagini din cartea pe care o citește. Cristos, Maria Magdalena, Iuda. Un clasic triunghi al dramei din care toți psihologii ne sfătuiesc să ieșim.

Sincronicitatea a vrut ca prima ședință pe anul acesta să fie cu o femeie care perpetua esența Magdalenei și resimțea greutatea viețiilor netrăite de strămoașele ei, suprapunându-se peste greutatea zilelor ei.

Devotamentul.

Clienta mea își setase intenția pe bucurie care, în pofida tuturor evidențelor, întârzia să apară și, ca mai toate mamele, venise din dorința ei de a nu transmite această nefericire fiicei ei.

Am aflat în ședință despre o strămoașă care se sinucisese din cauza unui of mare la inimă - un dor pentru un bărbat pe care îl pieduse.

Și iată acum, paginile amicei mele, readucând la suprafață un mit pe care îl perpetuăm - zic eu din inconștiență - și azi: cel al lui Cristos, ‘jertfit pentru omenire’. O victimă care se completează cu un persecutor și un salvator.

(bine, eu tot omorât zic că a fost, de guvern și armată - metaforic vorbind, ‘anima’, aka sufletul nostru cel mai pur, empatic și iubitor de oameni, ucis de autoritatea mecanică, bolnavă, dictatorială)

Dar să continuăm cu personajele acestea pe care le purtăm încă în noi, prelungindu-le viața, când mintea noastră rațională știe că 'am putea mai bine de atât'.

Eu încă mai văd suferință auto-impusă și e deseori învăluită-n iubire; văd persoane care se dispensează de rațiune și de puterea personală, care nu se ocupă de fericirea propriei vieți și proiectează visele pe alții și văd destul de des persoane care se trădează, ieșind din adevărul lor.

Din devotament și iubire și poate, dintr-o necesitate pe care suntem norocoși să nu o experimentăm, strămoșii ne-au lăsat destinele lor neîmplinite: o moștenire care ne împiedică să trăim, să prosperăm și să ne bucurăm.

Iar pentru ieșirea din suferință, cunoaștem două căi: extazul yogic sau sacrificiul creștin.

Ne regăsim în zbaterea între cei doi poli, răvășind gunoaiele nemăturate în speranța găsirii unei geme: o cale care să ne elibereze și să ne permită pe deplin, VIAȚA.

Nici măcar nu mai e vorba de experiență - suntem epuizați de lecții și, ca tot norocul, departe de foame, sau boală, război. Am vrea să râdem.

Și nu știm cum.

Strămoșii noștri, pe care i-am fi putut imita (așa cm fac toți puii de animale la începutul vieții, când învață de la adulți ce /cum au de făcut), au lăsat răspunderea în seama noastră.

‘Bucură-te tu’… (un fel de ‘fă tu ce nu reușesc eu')

De aici - pentru a mia oară - iată, importanța întreruperii tiparului. Depunerea sacilor la pământ, îngroparea poveștilor vechi, sau rescrierea lor. Asumarea, realizarea viselor personale, crearea sensului vieții.

În vreme de belșug și pace, bucuria, pentru fiecare individ.

O viață conștientă, deci, ca o a 3a cale. Pentru ca cei ce vin să poată învăța bucuria de la noi. Să aibă libertate.

photo by cottonbro studio

‘Rareori copiii vor depăși, cu bucuria lor, bucuria părinților lor’‘Rareori copiii vor depăși, cu bogăția lor, bogăția p...
22/01/2026

‘Rareori copiii vor depăși, cu bucuria lor, bucuria părinților lor’

‘Rareori copiii vor depăși, cu bogăția lor, bogăția părintilor lor’

Iată de ce îți spui deseori că 'ai un blocaj', 'parcă nu reușești să ieși din tiparul familiei', 'ești ca mama/tata, deși e ultimul lucru pe care îl vrei', 'faci ce faci și tot așa trăiești, ca și ei', etc...

SAU
poate crezi despre tine că nu îți iubești părinții :))
Asta e dovada că 'minți'. Te doare să recunoști, căci e ca și când ai mărturisi o slăbiciune pe care nu vrei să o ai, dar... dovezile sunt clare.

Dar gândește-te: ce loialitate păstrezi, față de ai tăi? Ce formă de atașament ai?

Și ce tribut plătești, cu fidelitatea ta?

E o formă de iubire și asta. Detrimentală, în mod cert, dar e o formă de iubire.

La tine cm se manifestă?

Ce faci, precum părinții tăi? Cum le 'respecți' standardul de viață? Ce NU faci (sau invers, faci) ca să nu îi depășești ?

just food for thought...

iar dacă vrei să renunți la moștenire, hai la o ședință
(din 20 februarie, am locuri libere)

photo by pixabay

Nu mai am niciun loc liber în Tabăra ‘Eu, dragostea mea’ din martie DAR pentru viitoarele ediții, ia te rog în considera...
20/01/2026

Nu mai am niciun loc liber în Tabăra ‘Eu, dragostea mea’ din martie

DAR pentru viitoarele ediții, ia te rog în considerare următoarele

’3 motive care te-ar putea încuraja să participi’,

răspunsuri pe care le-am primit la întrebarea

‘îmi spui în ce privințe ești diferită față de cea care erai când te-ai înscris?’

(am 87, îți dau 3)

1) Mă simt mai încrezătoare în propriile puteri și susținută în misiunea mea. Simt că m-am eliberat de niște credințe limitative și că - dacă înainte creația mea venea dintr-un loc de suferință - acum sunt pregătită să creez din iubire, bucurie și entuziasm. Am încredere că starea mea de sănătate se va îmbunătăți pe măsură ce îmi urmez intuiția și simțurile, plecând de lângă oamenii sau din situațiile în care nu mă simt bine și centrându-mă în adevărul meu.

2) Văd TOTUL cu alți ochi. Deci sunt alta EU 😊
În toate privințele. De când m-am reîntors din tabără, mă simt mai puternică și mai vie ca niciodată, mai conectată cu mine, cu viața, cu oamenii. Am început să mă exprim cu mult mai multă ușurință, onestitate, centrare, curaj în fața oamenilor, nu mai simt așa intens în corp fricile… ‘de a nu pierde oamenii’', ‘de a nu-i dezamăgi’', ‘de a nu rămâne singură pe pământ’’; am început să respir mai conștient, să mă pun pe pauză când îmi observ mintea că mi-o ia razna și reintră în programe, în obiceiurile vechi. Am devenit mai blândă și mai răbdătoare cu mine, mai prezentă, mai în acceptare, în asumare. Sunt mai calmă, mai detașată, mai puțin colerică. Ohhh, câtă nevoie am avut de blândețea față de mine însămi! Mă onorez după fiecare mică reușită prin îmbrățișări pe care mi le ofer des în ultima vreme, printr-un simplu ,,mulțumesc'' rostit cu iubire, mă simt recunoscătoare când îmi dau voie să acționez, să observ mesajele directe sau mai subtile pe care le primesc prin oameni, situații, locuri, gânduri, emoții, senzații în corp. Am început să acționez mult mai spontan decât o făceam înainte, iar asta îmi dă și mai multă energie și poftă de viață, de bine, de frumos. Simt în corp susținerea și iubirea Tatălui Creator și a Mamei-Pământ și am conștientizat că nu am fost niciodată singură cu adevărat.

3) Am integrat copila în mine, simt cm mă tot desprind de trecutul meu; de când am revenit, am descoperit că pot spune Nu, că mi-e mai clar ce vreau sau nu, până unde și că sunt într-o continuă explorare și descoperire. Nu mai sunt dispusă să fac compromisuri și am căpătat mai multă fermitate, eu fiind genul care făcea pe plac tuturor. Eu zic că e huge. Și... am încetinit cu adevărat după tabără, am stat cu mine mai mult decât am putut până acum.

Cu mult înainte ca termenul ‘stres post-traumatic’ să fie adoptat de medicina modernă, comunitățile africane aveau o înț...
18/01/2026

Cu mult înainte ca termenul ‘stres post-traumatic’ să fie adoptat de medicina modernă, comunitățile africane aveau o înțelegere intuitivă a rănilor invizibile ale războiului.

Un războinic care se întorcea de pe câmpul de luptă nu era primit imediat în viața de zi cu zi.

În schimb, intra într-o perioadă sacră de tranziție - adesea durând trei cicluri lunare - sub îndrumarea unui vindecător spiritual sau a unui șaman.

Aceasta nu era o pedeapsă sau un exil, ci un ritual de vindecare, o recunoaștere a faptului că violența fracturează mai mult decât corpul: ea perturbă spiritul.

Credința era că războinicul avea o energie haotică, un dezechilibru spiritual, detrimental fie lui, fie comunității.

Una dintre cele mai vechi practici de vindecare implica plasarea unor coarne de animale pe piele pentru a extrage ‘sângele stagnant’.

Era mai mult decât un medicament: era o ceremonie. Elibera nu doar toxine fizice, ci și durerea nerostită, reziduul emoțional al violenței.

Ceea ce numim azi traumă, popoarele din trecut numeau dezechilibru spiritual.

Lumea în care trăim se bazează pe pastile, bune pt tratarea simptomelor. Practicile ancestrale ne amintesc însă că adevărata vindecare restabilește armonia interioară a individului și dintre acesta și comunitatea căreia aparține.

Poate că, în graba noastră de a avansa, am trecut cu vederea puterea ritualului, a comunității, a îngrijirii la nivel de suflet.

Poate a venit timpul să ne amintim.

(text preluat de pe Shamans' Cave - mi s-a părut prea interesant să nu îl distribui - și traduc)

Fetelor, a venit vremea să facem lucrurile mai conștient ! Gata cu superficialitatea, e nevoie de prezență, de atenție ș...
15/01/2026

Fetelor, a venit vremea să facem lucrurile mai conștient ! Gata cu superficialitatea, e nevoie de prezență, de atenție și de tact.

Care-mi e baiul, azi? Fotografiile de vacanță :)

Că facem zeci de poze la mâncare, la haine, la locuri special amenajate în acest scop, treacă-meargă, mai ales dacă suntem în business. Ne ajută.

Că fotografiem (ce ne place) fără să ținem cont de persoanele prezente și fără să le cerem acordul, deja știm că e ilegal, dar ne facem că plouă, când ne prinde bine cadrul. Și folosim tehnologia să retușăm. Hai să zicem că rezolvăm.

Dar să ne facem poze cu copiii lumii ... ok să fie?

Înțeleg că 'dau bine pozele pe social media', că e semn de incluziune, de diversitate, însă ... sunt copii. Ființe. Habar nu avem cm îi cheamă, cine sunt ca persoane, care le e familia. Nu avem nicio relație cu ei; cel mai probabil, nu îi mai revedem vreodată.

Sau, ne simțim îndreptățiți că le-am dat un creion, un caiet, o gumă… un dolar?? Că 'mama lor a zis da'. Ce să zică, când ea muncește (dacă muncește) o zi întreagă pe mai puțin?

Hai să inversăm, că se înțelege mai repede și mai bine: dacă v-ar cere cineva împrumut copilul ca să facă o poză cu el, ce ați răspunde? Și cât ar costa, o poză cu copilul vostru ?

(da, știu că nu ați văzut nimic rău în asta, că nu v-ați gândit niciodată, dar vă rog să o faceți. Și, data viitoare când mergeți în vacanță, să vă mulțumiți cu un apus, o iguana, un delfin, o băutură răcoritoare…)

CEEA CE FACI VALOREAZĂ MAI MULT DECÂT CEEA CE SIMȚICEEA CE VEZI CONTEAZĂ MAI MULT DECÂT CEEA CE AUZICEEA CE ÎI ÎNVEȚI PE...
13/01/2026

CEEA CE FACI VALOREAZĂ MAI MULT DECÂT CEEA CE SIMȚI

CEEA CE VEZI CONTEAZĂ MAI MULT DECÂT CEEA CE AUZI

CEEA CE ÎI ÎNVEȚI PE ALȚII SĂ FACĂ, SPUNE TOTUL DESPRE TINE

photo by Nicolae Baltatescu

M-am trezit azi cu o țestoasă la nici un metru de mine. M-a privit lung, apoi s-a scufundat vreme de câteva minute. A r...
11/01/2026

M-am trezit azi cu o țestoasă la nici un metru de mine. M-a privit lung, apoi s-a scufundat vreme de câteva minute. A revenit la suprafață un pic mai încolo, dar tot prin preajmă a stat, toată dimineața.

În șamanism, spiritul ei transmite pacea, longevitatea, stabilitatea și înțelepciunea. Răbdarea.

Importanța pașilor mici dar siguri, conexiunea cu pământul și necesitatea de a rămâne ancorați.

Lentoarea de pe uscat și rapiditatea pe care o are în apă ne inspiră la adaptare, la o mișcare agilă între lumi diferite și la creșterea spirituală în etape.

Ne îndeamnă să fim calmi, să ne construim viața pe temelii solide și să îmbrățișăm călătoria cu încredere și serenitate.

Acum, (știu că e aproape opusul calului de foc, dar...) nu vi se pare că se potrivește întocmai perioadei?

Bine v-am regăsit în noul an ! Gata de muncă?

Address

Slatina
Olt

Opening Hours

Monday 10:00 - 18:00
Tuesday 10:00 - 18:00
Wednesday 10:00 - 18:00
Thursday 10:00 - 18:00
Friday 10:00 - 18:00

Telephone

+40759109633

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Femeia colibri posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category

My work is loving the world so let me keep my mind on what matters, which is mostly standing still and learning to be astonished ~ Mary Oliver

Povestea mea a început demult, dar am fost forțată să o citesc încă o dată în 2009, când împrejurările m-au dus ‘în prag de moarte’ după spusele medicilor. Dar dacă mă întrebați pe mine... ei bine, eu am fost ’dincolo de viață’.

Nu am să descriu acum întâmplările din noaptea aceea dar e important să le menționez, pentru că ele m-au condus aici și fără ele, nu aș fi fost niciodată ceea ce sunt.

Pe parcursul a câtorva ore din noaptea Arhanghelilor Mihail și Gavril am negociat pentru viața mea, punând pe taler orice dețineam la vremea respectivă, bune și rele deopotrivă. Spre uimirea mea cea mai mare, am fost susținută la masa tratativelor de spirite care ‘nu și-ar fi avut rostul acolo’ după credințele vremii. Mărturia lor a dat însă greutate rugilor și angajamentelor mele și astfel, mi-a fost încredințată pentru a doua oară, Viața.

Ca orice muritor de rând, următorii doi ani i-am petrecut renegându-mi experiența, servindu-mă atât de resursele științifice cât și de opinia fermă a celor din jur. Dar în final, îndrumată fiind spre alte meleaguri, am început să îmi reamintesc…