14/01/2025
Mihnea Măruţă: “Sfâșierea
***
Poate v-ați întrebat și dumneavoastră, așa că încerc un răspuns (parțial) la această întrebare: de ce atâția tineri sunt deschiși către mișcarea așa-zis suveranistă?
Am tot zis-o în ultimul an, dar e o premisă obligatorie, deci am s-o repet: rețelele de socializare contribuie, prin însăși natura lor, la creșterea numărului de persoane însingurate, anxioase, nefericite – persoane care, în anumite condiții, se radicalizează și sunt dispuse să dea foc realității.
Este vorba despre acea tipologie pe care Hannah Arendt o numește "omul-masă": omul care, pentru că se simte singur și neîmplinit, acumulează resentimente și, din acest motiv, devine disponibil pentru o ideologie și/sau pentru un lider care îi oferă iluzia că viața sa capătă un sens mai înalt.
Peste această caracteristică a rețelelor, de a stimula însingurarea (la nivel global), se mai așază un fenomen, un soi de sfâșiere identitară.
Imaginați-vă jocul acela de pe vremuri în care două grupuri trag din capete diferite ale unei frânghii.
Tânărul care petrece ore întregi în rețea este frânghia.
În cazul fetelor și al femeilor tinere, dintr-un capăt al "frânghiei" li se spune așa: "Iubește-te așa cm ești, ești frumoasă așa cm ești, fii mândră de corpul tău!" etc.
Extremele acestei linii de propagandă sunt directivele "Nu te mai machia", "nu te mai aranja", chiar "nu te mai epila" (fenomen vizibil, de pildă, în Olanda).
La celălalt capăt al "frânghiei" se află Instagram, care este, fără dubiu, cea mai influentă rețea în rândul fetelor și al tinerelor femei.
Acolo, lor li se transmite zilnic – "Uite cm trebuie să arăți ca să fii perfectă: să ai forme de Kim Kardashian, buze cărnoase, sprâncene arcuite, ten fără cusur, corp de amforă – sâni mari, talie mică, șolduri late etc".
Paradoxal (poate), cel mai mare dușman al feminismului este rețeaua Instagram.
Sfâșiate între două curente de propagandă, multe fete și femei sunt dezorientate: ce vrea societatea de la mine? Cum ar trebui să arăt ca să fiu dezirabilă?
Dar e bine, oare, să-mi propun să fiu dezirabilă? Dacă da, atunci nu devin doar un "trofeu" pentru bărbați? Despre ce egalitate mai poate fi vorba? Iar dacă decid că nu, dacă nu mă aranjez, atunci nu cumva le las pe celelalte fete să îi cucerească ele pe și-așa puținii bărbați care sunt cât de cât ok?
*
Să trecem la băieți: de un capăt al frânghiei identitare trage propaganda care le cere să fie empatici, să-și exprime emoțiile, să se arate vulnerabili: cu alte cuvinte, să-și țină sub control nivelul de testosteron și nevoia de a concura.
La celălalt capăt se află o întreagă mișcare care, la fel ca în cazul fetelor, propovăduiește "lucrarea" corpului, mersul la sală, mușchii, formele, fitness-ul: pe scurt, ceea ce în engleză se numește "working out".
În cazul bărbaților, această mișcare se conectează cu presiunea de a fi "șmecher", bazat, mafiot, adică dominator și temut – statut ce se manifestă în mașina pe care o conduci, în femeile cu care faci s*x și, bineînțeles, în banii pe care îi poți "sparge". (Cel mai relevant exemplu pentru această tendință sunt adepții fraților Tate și ai altor pretinși "guru" de masculinitate.)
Prin urmare, atât fetele, cât și băieții sunt sfâșiați între tendințe contrare, în acea perioadă a vieții lor în care ar fi de dorit să se construiască pe dinăuntru, să își aleagă repere, modele și idealuri.
Iar metoda sfâșierii este tocmai faptul că rețeaua ne oferă fiecăruia un feed personalizat, adaptat continuu în funcție de alegerile noastre.
Pe scurt, procesul psihologic de 𝑖𝑛𝑑𝑖𝑣𝑖𝑑𝑢𝑎𝑡̦𝑖𝑒 (descoperirea de sine, împăcarea cu sine și așezarea în sine) este sabotat de procesul digital de 𝑖𝑛𝑑𝑖𝑣𝑖𝑑𝑢𝑎𝑡̦𝑖𝑒 (așa-numita "customizare" a conținutului, pe care algoritmii o realizează pentru mintea fiecărui utilizator).
Consecință: dacă ești copil, adolescent sau tânăr, cu cât petreci mai multe ore în rețea, cu atât ești mai predispus la dezorientare (din cauza semnalelor contradictorii pe care le recepționezi).
Îți amâni auto-definirea, și din acest haos se hrănesc anxietatea și resentimentele.
Iar din aceste resentimente se hrănește 𝑚𝑎̂𝑛𝑖𝑎 𝑓𝑎𝑡̦𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑟𝑒𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒, laolaltă cu dorința de a răsturna sau a distruge ceea ce nu înțelegi. Adică tot ceea ce vedem, în țară și în Europa, de la o vreme încoace.”
Andrada Ilisan
