Daniela Petre - Terapeut

27/12/2025

Drumul meu înapoi către mine.

Timp de mulți ani am trăit cu frica de judecată, cu puțină încredere în mine și cu nevoia constantă de a fi perfectă.

Munceam mai mult decât ceilalți, ca să par puternică și în control.
În interior, însă, mă prăbușeam în tăcere.
Nu ceream ajutor.
Credeam că asta înseamnă forță.
De fapt, era o îndepărtare tot mai mare de mine însămi.

Nu plângeam. Nu spuneam ce simt.
Păream femeia „fără probleme”.
Până când corpul a început să vorbească.
Epuizarea nu mai putea fi ignorată.
Atunci am înțeles că nu mai voiam doar să rezist.
Aveam nevoie să mă regăsesc.

Așa a început călătoria mea interioară.
Un proces real de transformare și vindecare, care m-a adus astăzi aici:
coach, terapeut și hipnoterapeut, lucrând cu eliberare emoțională și reprogramare mentală profundă.

Pentru că știu ce înseamnă să te pierzi.
Și știu cât de minunat este să te regăsești.

Dacă te regăsești în povestea mea, scrie-mi.
Uneori, primul pas spre schimbare este să pui în cuvinte ceea ce trăiești.

26/12/2025

Frica ta nu e despre prezent. E despre ce n-a fost vindecat.

Nu reacționezi la ce se întâmplă acum,
ci la o rană veche care încă vorbește prin tine.
De aceea logica nu te liniștește.
De aceea nu reușești „să te convingi”.

Frica nu e slăbiciune.
Este un copil speriat care a învățat să supraviețuiască.
Când îl asculți, începe vindecarea.
Când îl ignori, frica conduce.

🕊️ Eliberarea începe cu conștientizarea.

👉 Scrie FRICA dacă simți că e timpul să înțelegi ce se află în spatele ei.

23/12/2025

Perfecționismul nu te face mai valoroasă.
Te face mai obosită.

Te învață să reziști, nu să simți.
Să zâmbești, nu să ceri.
Să demonstrezi, nu să trăiești.
Și, încet, începi să te pierzi
încercând să fii „destul” pentru toți.

Adevărul?
Nu trebuie să fii perfectă ca să meriți iubire.
Nu trebuie să te epuizezi ca să fii aleasă.

Dacă ceva din tine a oftat citind asta,
nu e slăbiciune.
E partea ta care vrea pace.

Rămâi aici.
Învățăm să fim întregi, nu perfecte. 🤍

HASHTAGURI:

19/12/2025

Pariez că nu oamenii te sperie.
Ci amintirea veche din tine care a învățat că trebuie să fie perfectă ca să fie în siguranță.

Frica de judecată nu s-a născut acum.
S-a format atunci când erai mică
și te-ai simțit criticată, rușinată, nevăzută sau insuficientă.

Ai crescut.
Ai devenit puternică.
Dar subconștientul încă trăiește acel moment
și îl repetă zilnic, sub forma fricii de părerea altora.

În hipnoză, nu „reparăm” adultul.
Vindecăm exact acea clipă în care ai învățat să te ascunzi.

Și când acea rană se închide,
judecata celorlalți nu mai are putere asupra ta.

Dacă simți că asta vorbește despre tine,
scrie „VĂD” în comentarii 🤍

18/12/2025

17/12/2025

17/12/2025

„Nu pierderea doare. Așteptarea te-a rupt.”

Nu suferi pentru că ai pierdut pe cineva.
Suferi pentru că ai sperat că se va schimba.

Ai rămas agățată de „o să fie mai bine”,
de „o să înțeleagă”,
de „o să se schimbe”.

Ai confundat atașamentul cu iubirea
și răbdarea cu maturitatea.

Între timp ai învățat să înghiți,
să te adaptezi,
să te micșorezi.

Nu pentru că nu ai valoare,
ci pentru că ai investit speranța
acolo unde trebuia să pui limite.

Durerea nu vine din pierdere.
Vine din a rămâne prea mult timp
într-un loc în care nu ești văzută.

Eliberarea începe când renunți la ideea
că iubirea înseamnă să aștepți.

Uneori, cea mai mare dovadă de iubire de sine
este să pleci fără să mai explici.

👉 Scrie „ELIBERARE” dacă simți că a venit momentul
să nu mai aștepți schimbări care nu au venit niciodată.
Urmărește-mă pentru mesaje care te întorc la tine.

12/12/2025

Corpul tău nu e împotriva ta.
El păstrează tot ce tu ai ascuns.
Tensiunea nu e întâmplătoare.
Greutatea din piept are o poveste.
Nodul din gât are un cuvânt blocat.
Stomacul strâns poartă frici vechi.

Ani la rând, corpul a vorbit în locul tău.
A ținut emoții pe care nu știai cm să le spui.
A purtat dureri care nu erau doar fizice.
A strigat prin disconfort ce inima nu putea rosti.

Când îl asculți, ceva se schimbă în tine.
Apare spațiu, apare respirație, apare claritate.
Așa începe vindecarea: prin blândețe, nu forță.

Scrie ASCULT CORPUL dacă vrei să începi.

11/12/2025

Frica de giudizio este una dintre cele mai perfide forme de autocenzură.
Nu vine peste tine într-o zi, nu te strigă, nu te lovește.
Te erodează încet.
Te micșorează.
Te restrânge.

Și într-o zi te trezești trăind o viață care NU este a ta.

Te face să taci când ar trebui să vorbești.
Te face să renunți când ar trebui să începi.
Te face să te ascunzi când ar trebui să te afirmi.
Te face să ceri puțin, deși meriți mult.

Nu oamenii te blochează.
Giudizio te condiționează.

Și adevărul crud este acesta:
nici măcar nu judecata lor te doare… ci judecata ta despre tine.

Ești gata să te eliberezi?

Scrie „EU” dacă frica de giudizio ți-a tăiat puterea prea mult timp —
și vrei să-ți iei viața înapoi prin eliberare si reprogramare interioară.

🤍 Urmărește-mă pentru alte adevăruri care dor,
și transformări care vindecă.

10/12/2025

Nu atragi oameni greșiți.
Atragi oameni care ating exact locul care încă doare.

Nu e pedeapsă.
Nu e ghinion.
Nu e karma care „te urmărește”.

Este subconștientul tău.
El nu caută ce e sănătos.
Caută ce îi este familiar.

De aceea tiparele se repetă.
De aceea relațiile seamănă.
De aceea durerea pare aceeași, doar cu alt chip.

Partea bună?
Dacă rana se activează, poate fi și vindecată.
Conștientizarea este primul pas spre libertate.

Nimic nu e întâmplător.
Totul este o lecție care cere să fie văzută.

👉 Scrie RANĂ dacă ești pregătită să înțelegi ce se repetă în viața ta și de ce.

09/12/2025

Cine ești cu adevărat nu e femeia care zâmbește frumos în poze.
E femeia care plânge în tăcere și totuși își șterge lacrimile… și merge mai departe ca și cm nimic nu ar durea.

Adevărata ta identitate nu stă în puterea afișată,
ci în furtunile prin care ai trecut fără martori.”

Cine ești cu adevărat e femeia care:

– s-a ridicat din lucruri pe care alții nici nu le-ar fi putut privi,
– a dus în inimă răni pe care nimeni nu i le-a recunoscut,
– s-a simțit singură în camere pline de oameni,
– și-a înghițit cuvintele doar ca să nu piardă pe cine iubea,
– a dăruit chiar și atunci când nu mai avea nimic de oferit,
– a învățat să fie propriul ei sprijin, chiar și când tremura toată.

Tu nu ești durerea pe care ai purtat-o.
Ești forța care ai devenit în timp ce o purtai.”

Și dacă ai putut supraviețui tuturor nopților în care ai crezut că nu mai poți…
atunci poți învăța și să trăiești cu adevărat.
Să nu mai fii doar în modul ‘rezist’,
ci în modul ‘merit, primesc, respir, trăiesc’.

Scrie EU SUNT AICI în comentarii dacă ai simțit adevărul ăsta în piept…
și lasă Universul să vadă că nu ai renunțat la tine.