03/11/2025
📚Metaforă terapeutică:
“Învățătorule, am citit atâtea cărți... dar le-am uitat pe majoritatea. Deci, care este rostul să citesc?”
Aceasta a fost întrebarea unui elev curios adresată Maestrului său. Învățătorul nu a răspuns. L-a privit doar în tăcere.
Câteva zile mai târziu, stăteau lângă un râu, iar deodată, bătrânul a spus:
„Mi-e sete. Adu-mi niște apă... dar folosește acea strecurătoare veche care zace acolo pe jos.”
Elevul părea confuz. Era o cerere ridicolă. Cum ar putea cineva să aducă apă într-o strecurătoare plină de găuri?
Dar nu a îndrăznit să se certe.
A luat strecurătoarea și a încercat.
O dată. De două ori. De nenumărate ori...
A alergat mai repede, a înclinat-o diferit, chiar a încercat să acopere găurile cu degetele. Nimic nu a funcționat. Nu a putut reține nici măcar o picătură.
Epuizat și frustrat, a aruncat strecurătoarea la picioarele profesorului și a spus:
„Îmi pare rău. Am eșuat. A fost imposibil.”
Profesorul s-a uitat cu blândețe la el și a spus:
„Nu ai dat greș. Uită-te la strecurătoare.”
Elevul a privit în jos... și a observat ceva.
Strecurătoarea veche, întunecată și murdară strălucea acum curată. Apa, deși nu se oprea niciodată, o spălase iar și iar până când strălucea.
Profesorul a continuat:
„Asta face cititul. Nu contează dacă nu-ți amintești fiecare detaliu. Nu contează dacă cunoștințele par să se strecoare, ca apa printr-o strecurătoare...
Pentru că, în timp ce citești, mintea ta este împrospătată.
Spiritul tău este reînnoit.
Ideile tale sunt oxigenate.
Și chiar dacă nu observi imediat, ești transformat din interior spre exterior.”
Acesta este adevăratul scop al cititului.
Nu să-ți umpli memoria...
ci să-ți cureți și să-ți îmbogățești sufletul.
