07/10/2025
Începutul școlii sau al grădiniței este, an de an, o adevărată aventură. Părinții trăiesc un carusel de emoții: de la bucurie și entuziasm, până la mici îngrijorări firești – „Oare se va adapta?”, „Oare va reuși să mănânce?”, „Își va face prieteni?”, „Va ține pasul cu materia?”.
Pentru a transforma aceste „oare” și „dacă” în mai multă liniște, iată câteva recomandări utile:
1) Suport vizual pentru program
Atunci când copilul știe din timp ce urmează, schimbările sunt mai ușor de acceptat. Un program vizual cu materiile și activitățile zilei îl ajută să se simtă pregătit și în control. În cazul copiilor însoțiți de shadow, recomandăm ca acesta să prezinte vizual activitățile la grădiniță/școală, implicând și copilul în acest proces.
2) Program vizual pentru rutina de acasă
Este important ca și acasă copilul să aibă un program vizual clar, care să îl ajute să înțeleagă ordinea activităților zilnice. După ce ajunge acasă, copilul poate avea mai întâi un moment de relaxare, apoi se poate crea împreună cu el un program vizual cu sarcini și rutine stabilite. Pentru fiecare activitate realizată, se pot oferi mici recompense, ceea ce stimulează implicarea și motivația copilului.
Fiecare sarcina va fi împărțită în pași și mai mici, pentru a susține succesul copilului și a-i oferii incredere in realizarea fiecărei etape.
Îl va ajuta pe cel mic să devină implicat, responsabil și i se va crea un spațiu de independență pentru copil.
3) Învățarea răbdării prin repere clare de timp
Mulți copii întâmpină dificultăți în a sta concentrați perioade mai lungi. O strategie utilă este folosirea timer-ului, tokenilor (simboluri simple, stickere, cercuri desenate), pe care copilul îi plasează la intervale de 5–10 minute, până la pauză. Astfel, timpul devine vizibil și mai ușor de înțeles, reducând frustrarea. Pentru copiii care știu să citească ceasul, se pot folosi și repere verbale: „La ora X avem pauză, la ora Y mergem la masă.”
4) Învățarea autoreglării emoționale
Pentru a preveni apariția unor comportamente inadecvate, este esențial să îl învățăm pe copil cm să își recunoască și să își gestioneze emoțiile.
Putem facilita acest proces oferindu-i copilului strategii concrete care să îl ajute să se liniștească în momentele de intensitate emoțională:
• O jucărie preferată (un pluș, o pernă moale sau o minge antistres) pe care o poate strânge în brațe sau în mâini atunci când simte tensiune;
• Exerciții de respirație ghidată – inspiră adânc pe nas și expiră lent pe gură, eventual acompaniat de o poveste sau o imagine vizuală („suflăm o lumânare”, „umflăm un balon”);
• Colțul liniștii, un spațiu sigur și confortabil, unde copilul se poate retrage pentru a se calma, având la dispoziție obiecte senzoriale sau activități relaxante (colorat, ascultat muzică liniștitoare);
• Mișcarea – balansarea ușoară, întinderile, mersul pe vârfuri sau exercițiile de întindere pot ajuta corpul să elibereze tensiunea;
• Etichetarea emoțiilor – ajutăm copilul să pună în cuvinte ceea ce simte („Ești supărat pentru că...”, „Simți tristețe acum...”), pentru a-l ghida spre conștientizare și exprimare sănătoasă;
• Modelarea de către adult – copilul învață observând; atunci când adultul își gestionează calm propriile emoții și verbalizează procesul („Sunt puțin frustrat, așa că respir adânc ca să mă liniștesc”), el oferă un exemplu valoros.
5) Sprijin la masa de acasă
Pentru a evita dificultățile din timpul meselor la școală sau grădiniță, recomandăm ca părinții să participe activ la masa de acasă, mâncând împreună cu copilul. Un moment scurt de poveste sau un joculeț simplu pot transforma ora mesei într-o experiență plăcută și sigură pentru cel mic.
Oferim răbdare și încurajări pentru oricare pas micuț.
6) Obiceiuri de despărțire blândă
Un ritual scurt de rămas-bun poate face minuni pentru siguranța emoțională a copilului. Poate fi o îmbrățișare, un „high five”, un pupic dulce sau chiar un semn special inventat doar de voi. Important este ca micuțul să fie anunțat din timp că urmează să plecați, pentru a evita sentimentul de abandon. Totuși, despărțirea nu trebuie prelungită prea mult, deoarece devine mai dificil de gestionat atât pentru copil, cât și pentru părinte.
7) Puterea cuvântului „prieten”
Un pas esențial în dezvoltarea socială este învățarea noțiunii de „prieten”. Folosiți frecvent acest cuvânt acasă: „Te-ai jucat azi cu X, prietenul tău?”, „Cine sunt prietenii tăi?”, „Vrei să-ți inviți prietenul la joacă?”. Astfel, copilul începe să înțeleagă și să dea valoare relațiilor sociale, iar conceptul de prietenie capătă un sens real și pozitiv pentru el.
8) Simulare de școală acasă
Un mod jucăuș și util de pregătire este jocul „de-a școala” sau „de-a grădinița”. Împreună cu 2–3 membri ai familiei, copilul poate exersa situații reale: ridicarea mâinii, statul la măsuță/în bancă, participarea la activități, mersul la tablă sau interacțiunea cu un „coleg”. Adultul poate prelua rolul de educator/învățător sau coleg de clasă, iar fiecare reușită a copilului va fi recompensată pozitiv.
Se recomandă ca aceste jocuri să înceapă cu intervale scurte, care vor fi extinse treptat, în funcție de ritmul și nevoile copilului. Astfel, adaptarea la mediul școlar devine mai naturală și mai plăcută.
9) Expunerea treptată la sarcini dificile
Dacă copilul reușește să ducă la bun sfârșit sarcinile mai simple, următorul pas este să evaluăm împreună provocările și să creștem treptat dificultatea acestora. Astfel, copilul învață să fie mai rezilient și să își dezvolte încrederea în propriile abilități.
🤍 Prin pași mici și consecvenți, adaptarea devine mai blândă atât pentru copii, cât și pentru părinți.
