Vocabularium

Credința este o sumă a convingerilor despre lume și despre viață, este prezentă în toate aspecte din viața noastră. Atunci când vorbim de credință, nu avem dovezi clare întrucât credința înseamnă să te aștepți ca un anumit lucru să se întâmple. De exemplu oricine mănâncă va crede că o să își potolească foamea. Oricine bea va crede ca își va potoli setea. Să spunem că o persoană, care în urma unui traumatism a rămas surdă, poate crede că ciripitul păsărelelor se aude, chiar dacă el nu îl mai aude.

Toma D`Aquino ne spune ce înseamnă a crede și anume ”Pentru cel ce crede nu este nevoie de explicație, pentru cel ce nu crede explicația este imposibilă.„

Credința este deasemenea o proiecție în viitor iar această proiecție este speranța.

Credința nu este un sentiment, este o convingere.

Credința nu este o bănuială ea este o încredere neclintită.

Credința nu este o știință, este o încredințare despre lucrurile care nu se văd.

Credința este singura capacitate care îl pune pe om în relația spirituală cu Creatorul său.

Empatia

Ce este empatia? Empatia poate fi definită ca fiind capacitatea individului de a se ”pune în pielea celuilalt”, de a înțelege emoțiile, sentimentele, ideile sau acțiunile celuilalt, fără a-l judeca.

Carl Rogers este cel care a acordat cea mai mare atenție empatiei și care afirmă următoarele „empatia este abilitatea de a percepe cu acuratețe lumea interioară a altei persoane atât la nivel emoțional (empatia emoțională/afectivă), cât și rațional (empatia cognitivă), ca și când ai fi cealaltă persoană, fără a pierde condiția «ca și când»”.

Empatia emoțională este capacitatea persoanei de a răspunde cu emoția corespunzătoare la starea celeilalte persoane, în timp ce empatia cognitivă este capacitatea de a înțelege perspectiva celeilalte persoane, iar acesta este un semnul iubirii. Persoana este o ființă umană considerată a fi un individ al speciei umane care este unic. Fiecare persoană este unică, iar acest lucru nu trebuie să ne scape din vedere.

Empatia este un comportament obișnuit pentru un creștin practicant care ține cont de cuvintele Scripturii ,,Primiţi-vă sufleteşte unii pe alții, precum şi Hristos v-a primit pe voi” (Rom.15,1-7).

Reeducare vocală

Reeducarea vocală privește tulburările emisiei vocale, cele ale articulării cuvintelor și cele ale limbajului, precum și dificultățile de deprindere a scrisului și a cititului. Este indicată atât copilului cât și adultului, mai ales după o afecțiune, în caz de surditate, de malformație congenitală a laringelui sau în cazul unei întârzieri de achiziție a limbajului.

În această categorie de reeducare vocii am inclus și o reeducare a limbajului printr-o comunicare nonviolentă, potrivită atât pentru adulți cât și pentru adolescenți, ca fiind o activitate de comunicare interumană.

Conduită

Conduita o putem defini ca fiind felul de a ne purta, atitudinea în societate și în viață, comportament, manieră.

Înainte de a spune câteva cuvinte despre conduită trebuie mai întâi să cunoaștem semnificația termenului de conduită. Conduita este o interacțiune cu mediul, o reacție față de mediul înconjurător și un cumul a modalităților prin care reacționăm în anumite situații.

Conduitele/comportamentele neadecvate pot apărea la orice copil, în mod special la cei cu vârste mai mici, când ei descoperă mediul înconjurător. Corectarea conduitelor neadecvate face parte din acea educație exemplară pe care orice părinte o dorește pentru copilul său. De aceea, Terapia C.E.R.C. oferă anumite tehnici utile pentru corectarea conduitelor neadecvate la copii, dar și pentru prevenirea acestora. Pentru eliminarea conduitelor neadecvate și înlocuirea acestora cu unele adecvate, prima schimbare trebuie să se producă la nivelul părinților întrucât ei sunt adulți și sunt responsabili pentru ceea ce se întâmplă. Dacă doresc își pot schimba conduita, atitudinea, modul de a reacționa în anumite situații etc., copilul fiind nevoit să se adapteze la un nou mod de abordare. Astfel conduitele neadecvate la un copil vor fi înlocuite cu unele adecvate.