01/11/2025
Când o femeie nativ americană dorea să divorțeze, tot ce trebuia să facă era să scoată lucrurile soțului afară din casă. Oricât de simplu ar părea, acțiunea avea valoare legală. Nu era nevoie de avocați, de judecători sau de aprobarea vreunui bărbat din familie.
Decizia femeii era suficientă, pentru că, în societatea cherokee, de exemplu, femeile dețineau casele, pământurile și tot ce se afla în ele.
Când coloniștii europeni au ajuns în sud-estul Americii de Nord, au fost șocați să descopere o societate în care femeile aveau o putere reală. În consiliile cherokee, acestea stăteau alături de bărbați și participau la luarea deciziilor legate de război, tratate sau politici.
Unele primeau titluri precum „Femei de război” sau „Femei iubite”, poziții care le ofereau dreptul de a salva prizonieri sau chiar de a decide intrarea în luptă. Nancy Ward, una dintre cele mai respectate femei ale națiunii, a negociat direct cu coloniștii americani și a influențat decizii cruciale în perioada Revoluției.
Societatea cherokee era matriliniară: apartenența la clan se transmitea prin mamă, nu prin tată. Copiii aparțineau familiei mamei, iar proprietățile se moșteneau de la femei. După căsătorie, bărbatul se muta în casa soției, nu invers, iar dacă își neglija datoria de soț sau tată, era mustrat de frații femeii, nu de ai săi.
Exploratorul irlandez James Adair, care a trăit printre cherokee în secolul al XVIII-lea, numea acest sistem „guvernul în jupon”, un termen disprețuitor care reflecta incapacitatea sa de a înțelege o societate unde femeile nu erau tratate ca proprietăți, ci ca lideri.
Pe lângă rolul lor politic, femeile cherokee erau pilonii economiei. Ele cultivau porumbul, fasolea și dovleacul — cunoscute drept „Cele Trei Surori” —, construiau și întrețineau casele, confecționau coșuri, tăbăceau piei și distribuiau hrana. Bărbații vânau și luptau, dar nu dețineau prada; femeile decideau cm era folosită.
Totul s-a schimbat odată cu venirea coloniștilor și a guvernului american, care a impus structuri patriarhale. Doar bărbații erau recunoscuți drept lideri, iar femeile au fost excluse treptat din viața politică.
