Psihoterapeut Andreea Chițu

16/12/2025

Mai am două zile de cabinet.

În fiecare decembrie simt același contrast dintre agitația de afară și liniștea de aici, iar în liniștea asta, anul acesta, am stat lângă multe povești spuse cu greu, uneori cu lacrimi și, alteori, cu umor.

Ce păstrez cu mine la finalul acestui an?

Păstrez faptul că am crescut alături de fiecare om care a intrat aici și că am învățat, din nou și din nou, cât de mult contează prezența reală dintre doi oameni.

Rămâne cu mine și ce mi se confirmă de fiecare dată: că unele lucruri se întâmplă într-un ritm mai lent și nu pot fi grăbite, că e nevoie de curaj să stai cu ce e greu și ce doare, fără să reprimi sau să dai la o parte, și, mai ales, păstrez încrederea oamenilor de a reveni.

Pentru toate aceste întâlniri sunt recunoscătoare și le mulțumesc celor care au avut curajul să vină, să se așeze și să își dea voie să simtă.

Ne revedem în ianuarie cu timp și loc pentru ce va avea nevoie să apară.

Andreea 🩷

09/12/2025

Cât durează, de fapt, un atac de panică?

Un atac de panică se simte ca un pericol iminent, începe brusc, atinge un vârf, apoi scade în intensitate, și chiar dacă, în mijlocul episodului, ți se pare că nu se mai sfârșește, reacția este una intensă, dar limitată, pentru că sistemul tău nervos este construit să reacționeze rapid la pericol, dar apoi revine treptat la o stare de echilibru.

De regulă, un atac de panică atinge intensitatea maximă în primele 10 minute și durează, în total, între 10 și 30 de minute.

Chiar dacă, în unele cazuri, senzația pe care o ai este că episodul de panică durează mai mult (zeci de minute sau chiar ore), în realitate nu este vorba despre un singur atac atât de lung, ci, posibil, despre atacuri de panică succesive sau despre o stare de anxietate intensă care persistă după episodul pe care l-ai avut.

Ce te sperie cel mai mult poate nu e cât durează, ci cât de intense și copleșitoare sunt senzațiile și gândurile pe care le ai în acele momente:
inima bate rapid, respirația devine scurtă, apare amețeala, senzația că pierzi controlul, că-ți pierzi mințile sau că urmează să mori.

Psihoterapia te poate ajuta să explorezi ce se află în spatele acestor episoade (gânduri, emoții, tipare sau experiențe mai vechi), iar terapia somatică te poate sprijini să recunoști semnalele corpului și să le gestionezi mai ușor, în momentul în care apar.

Mintea, corpul, emoțiile și senzațiile tale sunt conectate, și când înveți să le asculți, descoperi că ceea ce simți are sens și poate fi înțeles.

04/12/2025

Anxietatea se simte și în corp, nu doar în gânduri sau emoții, iar tensiunea îți poate deveni atât de familiară încât nici nu mai realizezi că e acolo.

Îți propun un exercițiu simplu de conștientizare care te poate ajuta să observi și să relaxezi maxilarul, una dintre zonele care păstrează tensiunea cel mai des.

01/12/2025

Sâmbătă am avut bucuria să fac parte din juriul unui eveniment dedicat adolescenților, unde mai multe echipe au dezbătut cm poate inteligența artificială să le influențeze viața de zi cu zi.

Inteligența artificială le oferă adolescenților multe resurse (informație rapidă, ajutor să se organizeze, inspirație, soluții rapide pentru diverse probleme), însă ea le poate aduce nu doar beneficii, ci și riscuri, dacă este folosită fără limite.

Ca psiholog, eu privesc și prin perspectiva dezvoltării creierului în adolescență:

Cortexul prefrontal (zona responsabilă pentru decizii mature, autocontrol, gândire critică și anticiparea consecințelor) se maturizează complet abia în jurul vârstei de 25 de ani. Asta înseamnă că adolescenții sunt încă în plin proces de a-și forma capacitatea de a analiza, de a filtra informațiile și de a lua decizii echilibrate.

Sistemul limbic, care este centrul emoțiilor și al motivației, este mult mai activ în adolescență, și acest lucru îi face ca ei să trăiască emoțiile mai intens, să reacționeze mai rapid la stimuli și să fie atrași mai ușor de satisfacția imediată.

Deci, faptul că cortexul lor prefrontal este încă în dezvoltare, iar sistemul lor limbic este foarte activ îi poate face să ajungă ușor să folosească AI-ul ca pe un înlocuitor pentru gândirea, emoțiile, deciziile lor, renunțând la efort și preferând soluțiile rapide pe care tehnologia le oferă.

De aceea, rolul nostru ca adulți este esențial:

🌱 să-i ajutăm să folosească AI-ul ca pe o resursă, nu ca pe un substitut al propriei lor minți
🌱 să-i învățăm să gândească critic, să pună întrebări și să își stabilească limite clare în modul în care folosesc tehnologia (limite de timp, de scop, de conținut și limite legate de modul în care tehnologia le influențează emoțiile)
🌱 să-i sprijinim să rămână conectați la viața reală, la corpul, relațiile, emoțiile și experiențele lor

Tehnologia este un instrument valoros, dar deciziile, vocea interioară și identitatea lor trebuie să rămână ale lor.

01/12/2025

După un atac de panică apare, de multe ori, frica de un alt atac de panică, adică ceea ce s-ar putea numi frica de frică.

Este o stare constantă în care simți că oricând se poate întâmpla ceva rău, iar corpul rămâne într-o tensiune continuă, într-o hipervigilență în care te întrebi mereu: „Dacă se repetă?”

Este o frică obositoare, care te poate face să eviți locuri, ieșiri, întâlniri sau situații în care ai simțit prima dată panica, doar ca să nu riști să retrăiești acel moment copleșitor.

Poate crezi că e greu să gestionezi ce simți, dar reacțiile acestea pot fi înțelese și lucrate, iar pe măsură ce îți clarifici ce se întâmplă în corpul tău, el începe să învețe că nu orice senzație anunță un pericol și că nu trebuie să rămână într-o stare de alertă continuă.

Dacă treci prin astfel de momente și simți că ai nevoie de sprijin, am pregătit un material scurt cu informații utile și un exercițiu pe care îl poți folosi când anxietatea devine prea intensă.
Dacă vrei să îl primești, îmi poți lăsa un mesaj.

30/11/2025

25/11/2025

Atacul de panică începe de obicei brusc și fără niciun avertisment.

Ți se poate întâmpla în timp ce conduci, într-un mall, în timpul unei ședințe sau chiar în somn, iar de multe ori apare exact atunci când nu te gândești la nimic grav.

Intensitatea crește rapid, atinge un vârf în câteva minute, apoi începe să se reducă, iar în timpul ăsta, ceea ce simți poate fi:

– un val brusc de frică, fără motiv clar
– senzația că îți pierzi controlul sau că urmează să pățești ceva grav
– puls foarte rapid
– respirație accelerată sau nod în gât
– tremur, transpirații, frisoane sau bufeuri
– amețeală, slăbiciune, impresia că vei leșina
– greață sau disconfort abdominal
– presiune sau durere în piept
– amorțeli sau furnicături
– sentimentul ciudat că mediul din jur pare schimbat sau ireal

Știu că senzațiile sunt puternice și te sperie, și chiar dacă, în mijlocul atacului, ai impresia că nu se va termina, corpul tău va începe treptat să se liniștească.

Dacă trăiești și tu astfel de episoade și nu înțelegi de ce apar sau cm să le gestionezi, e important să nu duci singură frica asta.

Psihoterapia te poate ajuta să înțelegi ce se întâmplă în corpul tău și să-ți recapeți treptat liniștea.

20/11/2025

Când ai anxietate, petreci foarte mult timp în minte: gândești, analizezi, reiei scenarii, anticipezi ce se poate întâmpla, iar când te uiți la corpul tău faci asta ca să îl verifici, să cauți simptome care să-ți confirme că poate ai, într-adevăr, o problemă medicală.

Nu-ți poți simți corpul corect și anxietatea nu se liniștește cât timp îți analizezi corpul în felul ăsta, ca pe ceva amenințător.

Încearcă câteva secunde să simți cm stai, poate sprijinul scaunului, contactul tălpilor cu podeaua, temperatura palmelor tale, cm se simte dacă îți pui palma pe piept și respiri lent.
Observă-ți corpul, fără să-l analizezi, doar simte-l.

În terapia corporală sau somatică înveți să tolerezi mai bine ce simți, să faci loc senzațiilor, puțin câte puțin, până când corpul nu le mai percepe ca pe o amenințare.
🩷

17/11/2025

Perfecționismul te ajută sau doar ascunde anxietatea?

Este normal să vrei să iasă bine ce faci, însă atunci când simți că totul trebuie să fie perfect, nu te mai poți bucura de proces și rămâi doar cu presiunea care vine din teama de a greși, de a fi criticată sau de a pierde controlul.

Te regăsești în comportamentele de mai jos?
• ai mereu o listă în minte, chiar și pentru cele mai mici lucruri pe care le ai de făcut
• uneori amâni să începi, de teamă că nu va ieși perfect
• spui că mai lucrezi doar puțin și ajungi să nu mai termini deloc
• te relaxezi greu, chiar și când nu e nimic urgent
• dacă cineva te critică, gândul despre asta rămâne cu tine mult timp
• nu crezi aprecierile pe care le primești din partea celorlalți
• ai senzația că dacă nu faci tu, nu iese bine

Perfecționismul apare, de multe ori, având în spate nevoia de a te simți în siguranță (în felul ăsta te “protejezi” de critică, te simți acceptată și competentă).

Lucrurile astea se întâmplă, de cele mai multe ori, inconștient, și da, pe moment, chiar pare că funcționează, doar că, în timp, te țin într-o stare de neliniște continuă în care simți că, oricât te-ai strădui, tot nu e suficient ce faci.

Poate ți-ar fi de ajutor să începi să fii puțin mai conștientă de ce se întâmplă în interiorul tău în momentele acelea și să te întrebi:

– Ce gând apare atunci?
– Cum se simte în corpul meu?
– Ce emoție vine odată cu momentul ăsta?

Ai putea alege un lucru mic pe care să-l duci până la capăt fără să te forțezi să fie perfect, și, în timp ce îl faci, observă ce se schimbă în interiorul tău pe parcurs: fii atentă la reacțiile corpului tău și ce gânduri apar în momentul în care renunți, conștient, la căutarea perfecțiunii.



Dacă vrei să discutăm mai în profunzime despre asta, îmi poți scrie în privat.

🩷

15/11/2025

Stres sau anxietate? Hai să le recunoaștem.

Stresul apare din situații care se întâmplă în viața ta, cm ar fi termene limită, prea multe lucruri de făcut, conflicte, probleme la muncă, griji legate de bani sau responsabilități care se adună, și scade atunci când lucrurile se rezolvă.

Anxietatea, în schimb, poate să pornească de la stres, însă se menține și după ce situația s-a încheiat, pentru că ea ține mai mult de felul în care funcționezi tu în interior (griji, gânduri, reacții).

14/11/2025

Ai observat că atunci când nu dormi bine, te simți mai anxioasă și mai tensionată?

Asta se întâmplă pentru că atunci când nu te odinești noaptea, sistemul tău nervos rămâne agitat, iar oboseala face ca orice emoție, mai ales anxietatea, să se simtă mai intens.
Este un cerc vicios: lipsa somnului crește anxietatea, iar anxietatea îți perturbă somnul.

Cu alte cuvinte, anxietatea te ține trează, lipsa somnului te face mai vulnerabilă la stres, iar când nu te odihnești suficient, oboseala și neliniștea se amplifică și îți este foarte greu să te relaxezi.

Știu că poate fi dificil să trăiești astfel, însă poate te-ar ajuta ca în momentele acelea să încerci o tehnică de respirație profundă sau mișcare ușoară, să menții o rutină constantă de somn cu ore regulate, fără ecrane înainte de culcare și o atmosferă în dormitor care încurajează odihna.

Dacă simți că singură nu poți gestiona această situație, psihoterapia te poate ajuta să înțelegi cauzele și să găsești strategii potrivite pentru tine.

Somnul este esențial pentru echilibrul tău mental și emoțional.

💬 Tu cm reușești să te odihnești în perioadele mai stresante?

Call now to connect with business.

13/11/2025

De ce apare anxietatea?

Anxietatea pe care o trăiești s-a format în timp, din mai mulți factori care s-au acumulat treptat.

– Poate fi declanșată de felul în care reacționează corpul tău la stres, de experiențele prin care ai trecut, de modul în care ai fost învățată să gestionezi momentele dificile sau de lipsa siguranței în relațiile importante din viața ta.

– E posibil să fi crescut într-un mediu în care exista multă tensiune, critică sau imprevizibil, unde ai învățat devreme să fii atentă la starea celorlalți ca să eviți conflictele.

– Sau poate ai crescut alături de un adult hiperprotectiv sau anxios la rândul lui, care ți-a transmis ideea că lumea e periculoasă și că trebuie să fii mereu pregătită pentru ce urmează; la polul opus, poate a fost un părinte rece, indisponibil emoțional, care te-a făcut să simți că nu ești în siguranță atunci când îți exprimai emoțiile.

– În unele cazuri, anxietatea are rădăcini în experiențe traumatice, evenimente care, la momentul respectiv, au fost peste puterea ta de a le gestiona la momentul respectiv; în altele, poate fi vorba de pierderi bruște, despărțiri dureroase, boli, accidente sau perioade lungi în care ai trăit cu frică constantă.

Chiar dacă, aparent, ai mers mai departe și lucrurile au trecut, corpul poate păstra reacția de apărare mult timp după aceea.

La toate acestea se pot adăuga și cauze medicale: dezechilibre hormonale (inclusiv afecțiuni tiroidiene), carențe de vitamine, tulburări de somn sau alte probleme de sănătate care influențează echilibrul intern, iar după perioade lungi de oboseală sau stres, corpul pur și simplu nu mai știe cm să se relaxeze complet.

Așadar, anxietatea poate fi modul în care corpul îți arată că este suprasolicitat și că are nevoie să-și regăsească ritmul.

În psihoterapie, acest sprijin se construiește treptat, prin:
– înțelegerea a ceea ce se află în spatele reacțiilor tale,
– reconectarea cu corpul tău,
– și experiența unei relații sigure cu psihoterapeutul, astfel încât sistemul tău nervos să înceapă să recunoască, sau chiar să învețe pentru prima dată, cm se simte liniștea.

Eu sunt aici, dacă simți că ar ajuta să vorbim mai pe larg despre asta.