ElleTherapy

21/02/2026

18/02/2026

🤗

13/02/2026

Cocktail de frici
Expunere, succes, eșec 🙀

Din ce am putut observa, acest cocktail este predominant și apare mai ales la femeile care lucrează pe cont propriu sau intenționează să facă asta.

E ca și cm s-ar îmbăta fără să știe și este o dependență acută care nu le lasă să își exprime liber felul de a fi, felul de a-și vinde serviciile, de a face performanță, de a exista efectiv în lumea profesională fix așa cm își doresc ele, fără să depindă 100% de altcineva. Pare un vis, așa-i?

Eu lucrez cu asta în terapia mea personală de ani de zile. Mi-a fost extrem de dificil să îmi dau voie să mă las văzută, să vorbesc despre ceea ce fac, dar mai ales să îmi setez clar intenția sănătoasă și energia din care fac lucrurile (fără să vreau să salvez pe nimeni).

Înțeleg dincolo de cuvinte ce presupun rușinea, vinovăția, relația cu greșeala, critica severă, pedeapsa, autosabotarea, lipsa timpului, loialitatea inconștientă către familie sau sărăcie etc.

În spatele acestor frici, de fapt, se află alte frici mult mai profunde. Spre exemplu, te-ai întrebat vreodată:
• Dacă mă judecă?
• Dacă nu sunt suficient de bună?
• Dacă pierd relații?
• Dacă voi fi respinsă?
• Dacă nu pot susține succesul?
• Dacă voi pierde timp calitativ în familie?

Cu siguranță mai identifici și altele 🤔

Însă ce crezi că fac aceste întrebări, de fapt?
Ele îți aduc la cunoștință faptul că ai un background în spate care necesită puțină atenție, analiză și apoi integrare. Tot ceea ce ai simțit cândva a rămas înmagazinat și arhivat acolo, în subconștientul tău, însă există soluții totodată 👌

Mai jos îți las o serie de întrebări pe care ți le poți adresa oricând ai un moment de liniște și dorești să faci un fel de „autoterapie” 🤗:
• Ce cred despre mine când greșesc?
• Ce dovedește eșecul, în mintea mea?
• Pe cine mi-e frică să dezamăgesc?
• Ce mi s-a întâmplat ultima dată când am eșuat?
• De ce evit să încerc, de fapt?
• Ce nu vreau să vadă nimeni despre mine?
• Ce parte din mine ascund în business?
• Ce mi-e frică să spun cu voce tare?
• Ce cred că s-ar întâmpla dacă aș fi complet vizibilă?
• Unde mă cenzurez zilnic?
• Ce s-ar schimba în viața mea dacă aș reuși?
• Ce aș pierde dacă aș avea succes?
• Cine s-ar simți amenințat de succesul meu?
• Ce așteptări mi-ar pune alții?
• Cine nu aș mai avea voie să fiu?

Oricând ai nevoie să discuți cu cineva despre unele răspunsuri care îți vin în minte și poate nu le înțelegi sau poate te răscolesc, sunt aici 🤗

Însă, dragă femeie, vreau să îți las o întrebare de final:

„Ce mă ține, de fapt, mică?”

11/02/2026

Scapă de hainele rușinii, vinovăției și criticii… oricum, nimănui nu-i pasă 🙂

Oricât ar suna de rebel, să știi că, dincolo de ceea ce simți față de tine, adevărul este că nimănui nu-i pasă. Fiecare este preocupat de propriile prejudecăți, mai ales cele corporale.

Uite încă un motiv destul de bun să te centrezi pe tine.

Înțeleg că este provocator: acceptarea de sine și tot ce implică ea.😩

Rușinea, vinovăția și critica sunt inamicii numărul unu în dezvoltarea personală.
Pentru că, oricât ai citi sau documenta, ele apar fix atunci când ai nevoie să începi un proiect nou, să faci o acțiune îndrăzneață, să alegi o cale diferită sau să crezi că meriți ceva mai bun în viață.

Mai sunt și momente sensibile când apar, să ne gândim la acele momente de intensitate emoțională: un conflict cu partenerul sau cineva apropiat, sau chiar cu propriul copil.

Aceste emoții sunt ca o umbră care îți ghidează viața subtil, făcându-te să crezi că tu ești cea care le moderează, că tu ești cu adevărat acele stări. Practic, te identifici cu ele până când le lași să preia controlul total.

Efectele?
• Eviți conflictele
• Amâni cât poți deciziile
• Refuzi disciplina
• Ești dură cu tine
• Te temi să te expui, nu te promovezi
• Indecizie permanentă și nevoia de aprobare
• Repeți tipare relaționale care aduc suferință
• Simți singurătate chiar și când nu ești singură
• Ai așteptări mari de la alții
• Ceri mult de la tine și ești perfecționistă
• Critici frecvent alte persoane
• Intri în relații toxice sau fugi de relații ca să eviți conectarea
• Și continuă lista cu ce îți vine în primul gând…

Cu toate că aceste emoții nu îți sunt de folos, ele s-au născut cu un scop. Au apărut undeva prin viața noastră. Până afli de ce și când, îți pot spune că inițial rolul lor este să te protejeze. Însă, cu timpul, acest rol nu mai este adaptabil, pentru că poți fi protejată și fără să simți vinovăție, rușine sau să te critici.🫰🏻

Îți las mai jos câteva întrebări care să te ajute să înțelegi cât de prinsă ești în aceste roluri:
• De ce mă simt uneori vinovată când pun limite?
• De cine mi-a fost prima dată rușine, în viața mea?
• Pentru cine sunt suficient de bună? Pentru cine nu sunt?

Oricând ai nevoie să discuți despre aceste subiecte, îți stau la dispoziție cu toată blândețea de care dispun❤️

Te îmbrățișez!🤗

09/02/2026

Întâlnirea cu tine are loc în întâlnirea cu cei de care te apropii cu adevărat.

Cum sună asta pentru tine?🤔

27/01/2026

Când te liniștești, lucrurile încep să se așeze de partea ta.🙌🏻

Am învățat, în timp, că realitatea răspunde mai blând atunci când aleg calmul. Când ies din emoțiile de teamă, panică sau neliniște și mă desprind de filmul minții mele, de scenariile despre pericole care nici măcar nu au ajuns să existe.

Mintea are menirea de a ne proteja. De aceea, orice schimbare neașteptată, orice gest nou venit din partea celor de care suntem atașați, poate suna ca o alarmă. Și atunci începe povestea: telenovelele minții, filmele ei lungi și dramatice.

Secretul pe care l-am descoperit este simplu și profund: mă opresc. Respir. Mă întorc către mine. Investesc în acel calm care îmi oferă claritate, o privire curată și o înțelegere blândă. Fac un pas în spate, cu compasiune, pentru a putea vedea situația fără zgomotul emoțiilor.

Pentru că tocmai acele emoții, amplificate de drama minții, sunt cele care distorsionează realitatea și o complică inutil.

Când există calm, filmul devine unul singur: cel real. Tu rămâi observator, simți liniște, iar energia ta se întoarce acolo unde îi este locul -în tine, nu în scenarii despre ceilalți.

De câte ori mintea ta a mers mai departe decât realitatea?🤔

25/01/2026

Nu oamenii te rănesc, ci reacția lor la traumă.

De multe ori, într-un conflict, durerea apare atunci când se întâlnesc două lumi diferite: una a unei persoane trezite și una a unei persoane încă atașate de povestea copilăriei sale. Acolo unde rănile nu sunt văzute, „butoanele” sunt apăsate automat, iar furia se declanșează fără a fi conștientizată.

Observ frecvent cm femeile, mai ales, depun un efort imens pentru a-și susține partenerul și pentru a înțelege fiecare comportament, în timp ce ele ajung epuizate emoțional. Poate fi privit ca o dovadă de iubire, însă, de multe ori, este mai degrabă o dovadă de ambiție — dorința de a repara, de a salva, de a duce mai mult decât este al lor.

Dacă ai ales să devii mai mult decât ceea ce știi deja despre tine, atunci devine esențial să îți observi reacțiile și să refuzi să mai intri în jocurile de putere ale altcuiva, rămânând în același timp fermă în limitele tale.

Multe femei ajung să sufere profund din cauza unor comportamente dăunătoare, pentru ca mai apoi să ierte și să uite, ca mecanism de control, din teama de a nu pierde iubirea, atenția sau validarea. Însă, din experiența mea, cel mai tare doare atunci când femeia începe munca terapeutică: își găsește rădăcina traumelor, devine conștientă de propriile reacții și, cu toate acestea, în relații, tot ea este cea care depune cel mai mare efort pentru a face față furiei sau comportamentelor neregulate ale celorlalți.

Este un efort uriaș, mai ales pentru femeile care aleg să lucreze cu ele însele, să coboare în lumea aceea întunecată a copilăriei și să rescrie povestea de la zero, oferindu-i sensuri noi care susțin evoluția.

Femeia care a parcurs acest drum, care emană înțelegere și iubire și care nu confundă comportamentul cu valoarea persoanei, este o femeie care a depășit de mult lupta cu ceilalți. Nu mai are nevoie să demonstreze nimic, dar știe foarte clar ce nu va tolera.

A avea limite sănătoase în timp ce oferi prezență și susținere este rezultatul unei terapii asumate, trăite cu lacrimi, îndoieli și mult curaj -un proces profund, uneori dureros, dar transformator.

Femeia care alege terapia îi influențează pe cei din jur fără să își propună asta și fără să forțeze schimbarea, pentru că nu este responsabilitatea ei. Energia ei se reflectă în toate relațiile, nu pentru că totul devine perfect, ci pentru că apare claritatea.

Va ști când să încheie relații care nu îi mai servesc, chiar dacă păreau prietenii.
Va ști ce să lase în urmă.
Va ști să spună „iartă-mă” și „te iubesc”.
Va ști să rămână într-un conflict fără să fugă de el.
Va ști să ofere spațiu și înțelegere celor care nu se află încă în acest punct de conștientizare.

Așadar, dragă femeie, întoarce-te la titlu:
nu oamenii te rănesc, ci reacția lor la traumă. Ce activează asta în tine? Care este nevoia ta cea mai mare când se întâmplă asta? Ce conștientizezi despre relația asta în acest moment? Cum te influențează reacția celuilalt?
Sunt doar câteva întrebări pe care ți le poți adresa👌🏻

Suntem cu toții asemenea unor bibelouri-frumoși, diferiți, sclipind fiecare în felul său, dar emoțional fragili, pentru că fiecare duce lupte interioare, cunoscute sau tăcute.

Te las cu iubire❤️