Matei Elena Terapeut Aba

02/04/2026

💙Autismul înseamnă unicitate, nu izolare. Astăzi celebram diversitatea și puterea de a fi diferit. Alege sa fii bun! 💙
AutismAcceptance

11/03/2026

🎈 #🎈

10/02/2026

16/12/2025

#

24/11/2025

Închidem un capitol frumos și deschidem altul plin de aventuri! Ai crescut, ai învățat și ai strălucit în fiecare zi! Ești dovada ca răbdarea, iubirea și munca dau roade și ești o inspirație pentru toți cei din jurul tău! Terapia se încheie, dar drumul tău minunat abia începe!

21/10/2025

🌈rabdare🌈incredere🌈evolutie🌈

02/10/2025

🫂 Dincolo de definiții, trăsături și simptome după care să ne uităm, dincolo de dezbaterea legată de cauze și de tratamente, e un lucru pe care îl omitem mult prea des din ecuație atunci când vine vorba de autism: pe noi înșine, ca părinți.

😔 La aflarea veștii, luăm vina asupra noastră – conștient sau nu. Apoi pășim în lume cu precauție, gândindu-ne când e cazul să scoatem la lumină diagnosticul și când să-l ținem ascuns.

Trăim cu teama că cel mic nu va putea face față de unul singur vieții în societate pe măsură ce va crește și ne punem sute de întrebări: ce se va întâmpla cu noi, ca părinți? Cum se va reflecta asta asupra relației de cuplu? Cum vom gestiona toată situația?

Multe întrebări par fără răspuns, însă cel mai adesea nici nu le împărtășim cu altcineva – terapeuți, spre exemplu -, ci le ținem pentru noi.

💙 Daniela Bololoi, Fondator & Președinte Help Autism, vine astăzi alături de Dr. Mihail Pautov dintr-o postură dublă: atât cea de psihoterapeut, cât și cea de mamă, și explică ce înseamnă diagnosticul de autism pentru un părinte, demonstrând că există viață și dincolo de aflarea acestei vești.

Pentru Daniela, momentul în care și-a dat seama că s-ar putea ca ceva să nu fie tocmai în regulă cu Mălin nu a fost un declanșator al rușinii sau o fază a negării. Oricât de dificil i-a fost, a găsit în ea însăși resursele de a fi vulnerabilă în fața celorlalți și de a cere sfaturi și ajutor din toate direcțiile.

S-a lovit de ziduri, de oameni care nu doreau să recunoască experiențele prin care treceau, nici să împartă resursele pe care le aveau. Atunci a știut că își dorește o lume mai bună și mai accesibilă pentru copiii diagnosticați cu autism și cu familiile acestora.

📣 Mesajul ei pentru părinți este unul de asumare și solidaritate: „Nu am greșit cu nimic ca să ajungem în această situație. Dacă noi o negăm și nu vorbim deschis despre ea, dacă nu arătăm că acceptăm realitatea și propriul copil, nu putem spera ca societatea să aibă toleranță și acceptare față de copilul nostru, care va deveni adult și va trăi și dincolo de noi.”

🔗 Urmăriți întregul podcast și descoperiți experiențele Danielei, dincolo de cabinetul de terapie și de Help Autism! Lăsăm linkul în primul comentariu.

Mulțumim echipei Doctor Mihail pentru invitație și pentru primirea călduroasă! 🫶

30/07/2025

🌈 M-am bucurat enorm sa te revad. Chiar și pașii mici te duc înainte. Ești o minune de copil 🌈

29/07/2025

🎈Un pas mic pentru el, o lecție uriașă pentru mine️🎈

Intr-o zi ca oricare alta, intr-o ședință obișnuită, s-a întâmplat ceva ce nu aș putea uita nici dacă aș vrea. Un copil care, timp de săptămâni intregi, m-a privit fără să spună nimic, fără să se apropie, fără să mă "primească" în lumea lui, mi-a luat mâna. Atât. Un gest simplu, dar care a însemnat totul.🌞 Ca terapeut Aba, lucrez cu obiective, planuri de interventie, dar mai presus de toate, lucrez cu inimi mici care au nevoie de răbdare și conexiune. Relația cu copilul nu se construiește peste noapte, se câștigă greu...uneori prin tăcere, alteori prin rezistențe. Dar, când apare, e reală, e transformatoare.🌞 În acel moment, când mi-a atins mana, am simțit o împlinire greu de pus în cuvinte. Nu pentru că am bifat un obiectiv, ci pentru că acel copil a avut încredere în mine. Pentru că, intr-un fel, am reușit să ajung la el. Și asta m-a făcut sa-mi reamintesc de ce fac ceea ce fac.Micile progrese sunt, de fapt, marile victorii in ABA.🌞 Un contact vizual fugitiv, un gest de apropiere, o reacție sincera. Fiecare pas mic pe care îl fac copiii alături de noi, e un pas mare pentru sufletul nostru de terapeut. Continui să învăț de la fiecare copil. Continui să învăț să fiu mai bună. Pentru ei. Pentru mine. Pentru tot ceea ce înseamnă această meserie, care nu e doar un "job", ci o misiune.🌈

04/07/2025

🌞Zile 🌞

03/06/2025

#"Dacă ei nu pot învăța așa cm predăm noi, noi le predăm așa cm învață ei" #

01/06/2025

“Părinții nu vor, le spui mereu și ei tot îl încalță pe copil “.

Întâlnesc colegi care sunt dedicati meseriei lor și care ajung să fie foarte frustrați din cauza ca părinții cu care lucrează nu reușesc să îl lase pe copil sa facă singur lucruri ce țin de autonomie personală și continuă să facă în locul lui.

Sa fii terapeut nu e chiar ușor. Deși poate părea uneori.

Tu ca terapeut s-ar putea să vezi ce se va întâmpla în diferite scenarii.

Tu s-ar putea să îți dai seama că ceea ce face uneori părintele este greșit.

Că dacă îl încalță la 7 ani, îl va incalta și la 17.

Că dacă merge cu el la baie la 7 ani, s-ar putea să meargă și la 17.

Ca dacă doarme cu copilul în pat la 10 ani, va dormi și la 17.

Te-ai pregătit pentru asta. Ar fi eronat să nu poți avea perspectiva asta.

Tu ești specialist.

Părintele este părinte.

El are o relație cu copilul sau pe care nimeni altcineva nu o are.

O relație cu multe nopți nedormite, o relație cu multe crize, o relație cu multe frici, o relație cu multă vinovăție…

Iar părintele prin natura lui protejează copilul. Aceasta protecție nu este neapărat în forma în care copilul are nevoie. Ci în forma în care părintele poate supraviețui fricii și vinovăției.

De aceea protecția părintelui uneori nu va arată de forma: “îl învăț ce are nevoie ca să se descurce singur”, ci va arăta așa: “ fac totul în locul lui pentru ca îmi e milă de el”.

Frustrarea noastră este de înțeles. Așa cm și acțiunile părintelui sunt de înțeles.

Dar exista o ieșire. Totul ține de alegeri.

Părintele alege ce abilități vrea sa dezvolte la copilul său și ce viața vrea sa aibă peste 5 ani, peste 10 ani. Părintele alege dacă face și va face în locul copilului sau dacă îl ajuta să-și crească independența. El alege. Și oricum ar alege, este în regulă.

Terapeutul alege cm vrea să fie relațiile de colaborare pe care le are. El alege cm să lucreze și cm vrea să se simtă în aceste relații. Terapeutul clarifică cu părinții obiectivele. Și alege acele obiective care sunt în regula pentru copil (îl ajută în viitor și cresc autonomia), sunt în regulă și pentru părinte (adică părintele le poate face), și sunt în regulă și pentru el ca terapeut (nu îi încalcă valorile și codul deontologic și competențele). El alege. Și orice alege e în regulă.

Fiecare alege. Este dreptul fiecăruia. Alegere se numește și când doar te plângi și ești mereu frustrat. Tu alegi să rămâi acolo, fie că ești părinte, fie că esti terapeut. Din diferite motive și pentru diferite beneficii.

Știu că poate nu îți place cm sună.

Alegerile au consecințe. Plăcute sau mai puțin plăcute.

Asta e viziunea mea.