SSAYORAAaaaaa, Târgu Mureș, Targu-Mures (2025)

26/10/2025

De-a lungul timpului, omul s-a considerat bolnav, neputincios, vulnerabil. A crezut că durerile sale sunt întâmplătoare, că emoțiile îi scapă de sub control, că visele sunt doar imagini trecătoare. Dar ceea ce nu i s-a spus este că aceste crăpături frica, rușinea, vinovăția, dorințele compulsive sunt exact breșele prin care energiile parazitare își fac loc. Ele nu intră cu forța. Intră cu permisiunea pe care o dăm când uităm că suntem Spirit, nu doar trup. Toate acele stări de epuizare inexplicabilă, schimbări bruște de dispoziție, gânduri care nu par ale tale, atracția către haos sau dependențe nu sunt simple dezechilibre. Sunt semne că cineva, undeva, se hrănește din energia ta.

Aceste entități nu se tem de corpul tău. Nu se tem nici de mintea ta, nici de rațiunea ta. Se tem doar de amintirea ta. Când îți amintești că ești Ființă, că ești Spirit suveran, că ești parte din conștiința originară, ele dispar. Pentru că nu pot exista acolo unde există lumină, conștiență și iubire de sine. Fiecare moment în care te pierzi în dorințe, în ură, în tristețe adâncă, este un moment în care uiți cine ești. Fiecare clipă în care îți reamintești, în care respiri conștient, în care îți centrezi energia în inimă este o victorie. Nu există nicio forță din exterior care să te poată învinge. Există doar uitarea din interior. De aceea, apărarea nu se face cu ritualuri sau frici, ci cu prezență. Cu decizia zilnică de a nu-ți mai ceda energia nimănui. Cu fermitatea de a-ți proteja forța vitală, s*xualitatea, gândurile și inima.

Vindecarea de parazitare nu este un act mistic, ci o revenire la adevăr. Nu este o luptă împotriva a ceva, ci o reconectare cu propria putere interioară, acolo unde nicio entitate, frică sau program nu are acces. Iată cm începe acest proces real, profund și ireversibil de curățare și recâștigare a suveranității energetice:

1. Reamintește-ți în fiecare zi că ești Spirit, nu victimă.

Nicio entitate nu poate atinge o ființă care știe cine este. Când spui cu voce calmă, din inimă, „Eu sunt Spiritul etern, conștient și suveran”, toate formele de energie inferioară își pierd hrana. Repetă această afirmație înainte de somn și dimineața, până când devine o vibrație vie în corpul tău.

2. Curăță-ți corpul fizic.

Corpul murdar, obosit, intoxicat este poarta prin care energia scade. Fă o cură antiparazitară naturală, folosește tincturi de pelin, cuișoare, nucă neagră sau extracte de oregano. Bea apă curată, evită carnea procesată, zahărul, alcoolul și alimentele fără viață. Cu cât corpul este mai alcalin și mai curat, cu atât vibrația ta devine imposibil de parazitat.

3. Reia controlul asupra energiei s*xuale.

Energia s*xuală este focul creației dar și cea mai mare sursă de drenaj. Păstreaz-o pentru transformare, nu pentru risipire. Evită pornografia, s*xul fără iubire sau conexiune spirituală, masturbarea compulsivă. Când focul tău interior nu mai este aruncat în gol, el devine lumină, claritate, viziune.

4. Curăță-ți spațiul și câmpul energetic.

Aerisește zilnic, folosește tămâie, salvie, bețișoare de santal sau uleiuri esențiale. Ascultă sunete de 432Hz, cântă, bate din palme în colțurile camerei. Mișcarea și vibrația rup stagnarea energetică. Nu lăsa colțuri ale casei neîngrijite gunoiul fizic atrage gunoi energetic.

5. Fă liniște în minte.

Entitățile nu pot locui în liniște. Ele trăiesc în haosul gândurilor și în vocea interioară care critică, acuză, se plânge. Practică respirația conștientă inspiră lent pe nas, expiră pe gură și observă. Nu reacționa la fiecare gând. Fiecare gând ignorat este o ușă închisă în fața lor.

6. Dormi curat.

Înainte de culcare, deconectează toate aparatele electronice, pune telefonul pe modul avion, rostește o frază clară:
„Dorm sub protecția Spiritului meu. Nicio energie nu intră fără consimțământul meu.”
Vizualizează o lumină albă în jurul tău și respiră adânc până simți calmul total.

7. Nu mai hrăni drama.

Orice reacție intensă, orice furie, invidie sau ceartă devine hrană energetică. Alege observarea în locul exploziei. Tăcerea conștientă taie instantaneu lanțul de parazitare.

8. Fii în natură.

Pământul curăță, resetează, reechilibrează. Stai zilnic câteva minute desculț pe iarbă, respiră aerul crud al dimineții, atinge copacii. Natura nu judecă și nu parazitează. Ea doar vindecă.

9. Pune voința în acțiune.

Fă zilnic un gest conștient de disciplină un duș rece, o plimbare, o renunțare la ceva inutil. Voința este antidotul entităților. Un om hotărât nu poate fi controlat.

10. Trăiește cu adevăr.

Minciuna te rupe de Spirit. Orice gând, cuvânt sau faptă care nu e aliniată cu inima ta devine breșă energetică. Fii autentic chiar și atunci când doare. Adevărul tău este scutul tău.

Vindecarea nu înseamnă să te lupți cu întunericul, ci să încetezi să-i oferi lumină. Să nu-l mai hrănești. Să nu te mai identifici cu el.

Când îți reamintești zilnic cine ești, când corpul tău devine templu, când mintea tace și inima se deschide nimic nu te mai poate atinge.

Nu există forță care să depășească Spiritul conștient de sine. Ceea ce te consuma dispare când nu te mai uiți spre el.

25/10/2025

Căderea și renașterea omului: eliberarea din ilu*ia religiei și întoarcerea la divinul interior.

Când omul s-a desprins de sine, a început adevărata sa cădere. În acel moment, a apărut nevoia de a umple golul lăsat de pierderea conexiunii cu sursa. Așa s-au născut religiile. Ele au fost construite special pentru a oferi răspunsuri celor care nu mai știau să se asculte. Însă, în loc să readucă omul către sine, l-au învățat să se închine unui Dumnezeu exterior, plasat departe de propria sa conștiință. Religia a devenit un instrument de control. A impus frica, vinovăția și dependența. A construit ziduri între om și divinitate. A înlocuit experiența directă a luminii interioare cu ritualuri, dogme și interdicții total false. În locul libertății, a pus ascultarea. În locul adevărului, a oferit interpretări. În locul iubirii pure, a semănat frica de pedeapsă.

Omul a fost (și încă este) convins că Dumnezeu este în AFARA sa. Că trebuie să se roage pentru iertare, nu să se trezească. Că este păcătos din naștere, nu creator prin natură. Aici s-a produs ruptura. Când ți se spune că ești mic, că ești nevrednic, că ai nevoie de mijlocitori între tine și Dumnezeu, ești deconectat de la puterea care te-a creat. Aceasta este adevărata pierdere a paradisului. Anticristul nu este o ființă, ci un sistem care suprimă divinul din om. Este vocea care îți spune că nu ești destul. Este structura care vrea să te țină dependent, speriat și supus. Este biserica care trăiește din frica ta. Este clerul care cere bani pentru iertare, în timp ce te face să te rușinezi de propria natură. Aceasta este forma subtilă prin care lumina este ascunsă sub masca sfințeniei. Adevărata eliberare începe când îți amintești că nu există nicio despărțire între tine și Dumnezeu. Tu ești scânteia din focul primordial. Conștiința Cristică nu se obține NUMAI prin rugăciune, ci prin trăire. Ea apare când renunți la frică, când alegi iubirea în locul supunerii, când îți asumi creația vieții tale fără intermediari.

Societatea actuală este construită pe vibrația fricii. Educația, mass-media și religiile au lucrat și încă lucrează foarte bine împreună pentru a menține omul într-un nivel scăzut de conștiință. Când ești speriat, ești ușor de controlat. Când ești vinovat, ești ușor de manipulat. Când te crezi mic, cedezi puterea celor care se declară „aleși”.......
Dar.... adevărul nu poate fi suprimat la nesfârșit. În fiecare om există o flacără care nu poate fi stinsă. Este scânteia divină care așteaptă să fie recunoscută. Când o aprinzi, te ridici deasupra fricii și vezi clar ilu*ia. Înțelegi că tot ce ți s-a spus despre limitare este o minciună. Înțelegi că divinitatea nu este o promisiune, ci o stare. Eliberarea nu vine neapărat doar și numai din cărți, ci și din vibrație. Când frecvența ta crește, te desprinzi de codul vechi al fricii și intri în realitatea iubirii. Vibrația nu se învață, se simte. Este rezultatul unei conștiințe curățate de dogme, de ură, de rușine. Este momentul în care îți recunoști propria esență: lumină conștientă.

Omul nou nu are nevoie de religie. Are nevoie de experiență directă cu sursa. De liniște, de introspecție, de curajul de a privi în interior. Acolo este adevărata biserică, altarul etern al sufletului. Când te întorci acolo, nu mai ai nevoie de promisiuni de mântuire, pentru că trăiești mântuirea prin simplul fapt că ești....Când omenirea va înțelege că Dumnezeu nu este o autoritate exterioară, ci însăși conștiința care pulsează în fiecare celulă, frica va dispărea. O lume care se conduce prin iubire nu mai are nevoie de preoți, ci de oameni treziți.

Eliberarea este un act de amintire. Când îți recunoști puterea, îți reiei suveranitatea.

Când o societate întreagă face asta, niciun sistem nu o mai poate controla!

Flacăra care arde în tine este adevărata biserică. Ea nu are ziduri, nu are ierarhii, nu are reguli. Are doar iubire, conștiință și adevăr.

Vlad Alexandru Moldovan

24/10/2025

Trăim într-o lume care ne-a învățat, subtil și constant, să ne temem de propriul potențial. Ne-au spus că e normal să te zbați, să te sacrifici, să trăiești cu grija zilei de mâine și să te mulțumești cu puțin. Ni s-a inoculat ideea că trebuie să fim recunoscători pentru orice firimitură, că „mai rău să nu fie”, și astfel am devenit un popor care se conformează durerii, o națiune cu suferința adânc înrădăcinată în sânge.

Dar asta nu este normalitatea. Este doar o programare colectivă...o ilu*ie menită să te facă mai ușor de condus, mai docil, mai controlabil. Când ești obosit, stresat, bolnav sau lipsit de direcție, devii un pion perfect într-un sistem care nu își dorește oameni conștienți, ci oameni supuși. Când mintea îți e prinsă într-un carusel de frici, manipulări și confu*ie, nu mai cauți adevărul, ci doar o formă de supraviețuire.

Această lume a fost construită să te țină ocupat, să te facă să crezi că trebuie mereu „să ajungi undeva”, că mai ai nevoie de ceva pentru a fi complet. Ți s-a spus că trebuie să ai mai mult, să muncești mai mult, să lupți mai mult. Dar cu cât alergi mai departe de tine, cu atât te îndepărtezi de ceea ce ești cu adevărat. Ai fost convins că împlinirea stă în conturi, în afaceri, în statut, în diplome, în comparație, însă adevărul e că nicio bogăție materială nu poate umple golul sufletului.

Adevărata sărăcie nu este lipsa banilor. Este absența sufletului tău din viața ta. Când trăiești doar pentru a avea, îți transformi energia vitală în monede. Îți schimbi libertatea pe siguranță, liniștea pe stres, ființa pe imagine. Și într-o zi, te trezești gol, secat, fără sens.. un om care a avut de toate, dar nu s-a avut niciodată pe sine.

Pe o planetă care abundă în resurse, starea noastră naturală ar trebui să fie abundența, nu supraviețuirea. Abundența nu înseamnă lux, etichete sau posesii, ci o viață în care nu îți lipsește nimic esențial: sănătate, liniște, iubire, sens, autenticitate. În acea stare de bogăție interioară, nu mai trăiești din frică, ci din vocație. Nu mai cauți aprobarea lumii, ci îți urmezi chemarea. Devii creatorul propriei tale realități, nu produsul unei societăți care ți-a dictat cm să gândești și ce să simți.

Ei te pot manipula doar atât cât îți este teamă să gândești singur. Cunosc mintea umană și știu că omul care se teme de sine e mai ușor de condus decât cel care se iubește și se respectă.

Dar vine un moment când alegerea nu mai poate fi amânată. Alegerea între ascensiune și ilu*ie, între revelație și întuneric, între a trăi și a supraviețui.

Ascensiunea nu este o evadare din lume, ci o trezire în mijlocul ei. Este actul suprem de curaj: să nu mai cedezi puterea ta personală. Să-ți asculți sufletul mai mult decât știrile, intuiția mai mult decât statisticile, inima mai mult decât mintea.

E timpul să nu te mai mulțumești cu firimituri. Ai fost creat pentru măreție, pentru abundență, pentru bucuria de a fi. Lumea nu are nevoie de un om perfect, ci de un om viu, conștient, autentic.

Ridică-te din frică, ieși din hipnoza colectivă și revendică-ți darul tău divin: libertatea de a fi.
Pentru că atunci când alegi să fii întreg, niciun sistem nu te mai poate controla.

23/10/2025

Trăim într-o lume în care am fost educați să credem în orice, numai în noi nu. Ne-au spus ce e real, ce e bine, ce e sănătos, ce e „normal”. Și fără să ne dăm seama, am semnat tăcut un contract cu ilu*ia.. un contract care ne-a furat suveranitatea, autenticitatea și puterea de a simți.

Au numit-o civilizație, dar în esență este doar o formă rafinată de control. Ni s-a spus că boala este un dușman și că vindecarea vine din exterior, din pastile, din rețete, din tratamente care ne anesteziază simptomele, dar nu ating niciodată cauza. Ni s-a spus că viața bună se măsoară în bani, uitând că banii nu sunt altceva decât o formă densă a propriei noastre energii, o oglindire a vibrației noastre de abundență sau lipsă.

Școala ne-a învățat să repetăm, nu să gândim. Ne-a învățat ce să credem, nu cm să simțim. A tăiat din rădăcină instinctul natural al omului liber și l-a înlocuit cu disciplina ascultării. Iar orașele, acele structuri aparent moderne, ne-au desprins de pământ, ne-au închis în cutii și ne-au separat de ritmurile naturale care odinioară ne vindecau doar prin simpla prezență în ele.

Ne-au vândut produse în loc de hrană, zgomot în loc de liniște, distracție în loc de sens. Ne-au convins că e cool să trăim în haos, să fugim de tăcere, să fim mereu ocupați, conectați, stimulați. Și astfel, omul modern a ajuns să nu mai fie om, ci un algoritm biologic care reacționează la stimuli programați.

Au transformat spiritualitatea în frică, iubirea în nevoie, libertatea în dependență. Ne-au convins că Dumnezeu e undeva sus, departe, când de fapt tot ce este divin a fost mereu înăuntrul nostru. Ne-au dat un univers întreg și ne-au făcut să ne simțim mici.

Dar adevărul nu poate fi ascuns la nesfârșit. În fiecare clipă în care te oprești și respiri conștient, o parte din această ilu*ie se destramă. În fiecare moment în care alegi să nu reacționezi, ci să observi, în care alegi să nu mai consumi, ci să creezi, în care alegi să simți, nu să crezi orbește te întorci acasă, la tine.

Nu e conspirație, e realitate. Lumea în care trăim a fost construită să te îndepărteze de puterea ta creatoare. Dar sistemul nu funcționează fără tine. Fiecare gând, fiecare emoție, fiecare alegere a ta hrănește ceva: fie libertatea ta, fie închisoarea ta.

Poți continua să trăiești în transă, în frică, în dependență de ceea ce ți se spune că „așa se face”. Sau poți ridica privirea și poți începe să trăiești. Să-ți simți corpul, să asculți intuiția, să respiri aerul real, nu programul din ecran.

De mii de ani, omul a uitat că este suveran adică liber în propria sa creație. Dar amnezia nu e ireversibilă. Poți oricând să-ți amintești. Să-ți amintești că energia ta e viață, că mintea ta creează realitatea, că sufletul tău nu a fost niciodată sclavul sistemului, ci doar prizonierul unei povești spuse prea convingător.

Gândește puțin. Cine ești tu, dincolo de tot ce ți s-a spus că ești? Răspunsul la această întrebare nu te va elibera doar pe tine. Va schimba tot....

16/10/2025

Trăim o epocă a alegerii. Nu între bine și rău, ci între a fi treaz sau adormit. Între ascensiune și stagnare. Între lumină și frică. În timp ce lumea se grăbește tot mai mult să acumuleze, sufletul tău cere simplificare. În timp ce sistemul îți oferă distrageri, corpul tău îți cere eliberare.

Omul de azi nu mai este prizonierul unei închisori fizice, ci al uneia invizibile... alimentate de obiceiuri, frici și dependențe subtile. Trupul a devenit un depozit al stresului și al confu*iei, iar mintea, un ecran plin de zgomot. Dar dincolo de toate acestea, în fiecare dintre noi există o forță tăcută, capabilă să transforme totul dacă alegem s-o ascultăm.

Ascensiunea nu înseamnă să fugi de lume, ci să o privești cu luciditate. Să renunți la ceea ce te otrăvește, la ceea ce te încetinește, la tot ce nu mai rezonează cu cine ești. Începe cu simplitatea: curăță-ți corpul, mintea și casa. Mănâncă viu, respiră conștient, mergi desculț prin iarbă, privește cerul și lasă natura să-ți regleze ritmul. În liniște se află cel mai profund adevăr.

Vindecarea nu vine din pastile, ci din sinceritate. Boala este mesajul corpului care strigă după echilibru. Când încetezi să lupți și începi să asculți, energia se reașază, iar viața curge din nou firesc.

Într-o lume care glorifică viteza, ascensiunea înseamnă să încetinești. Să te eliberezi de excese, să ierți, să creezi, să zâmbești. Să alegi prezența în locul zgomotului, respirația în locul ecranelor, iubirea în locul fricii..... etc....

Poate că drumul e greu, dar el e singurul care duce acasă, către tine! 🙂

07/09/2025

În această seară, cerul ne oferă un spectacol cosmic rar: eclipsa totală de Lună. Dar dincolo de frumusețea astronomică, pentru cei care privesc viața cu ochi spirituali, astfel de momente sunt adevărate porți energetice.

Se spune că atunci când Pământul se așază între Soare și Lună, se creează o aliniere nu doar fizică, ci și simbolică: lumina și umbra se întâlnesc, vechiul și noul se ating, iar noi suntem invitați să privim în interiorul nostru, acolo unde există încă umbre de care ne agățăm.

Eclipsa totală de Lună a fost mereu văzută în tradițiile ezoterice ca un timp al încheierilor. Este momentul perfect să renunțăm la tipare vechi, la relații care ne țin pe loc, la frici care ne-au fost profesori, dar nu ne mai ajută acum.

Energia de azi ne spune: închide ușa trecutului cu recunoștință și deschide-o pe cea a unui nou ciclu. Dacă simți neliniște sau agitație, e normal... corpul și sufletul reacționează la aceste frecvențe puternice.

Cea mai bună practică în această seară? Stai câteva minute în tăcere, poate chiar sub cerul nopții. Respiră adânc și spune-ți: „Tot ce nu mai îmi servește se dizolvă acum. Fac loc pentru ceea ce este menit să vină.”

Eclipsa nu e doar pe cer. E în tine. Și e șansa ta să lași lumina să treacă din nou, mai clară, mai curată, mai adevărată.

06/09/2025

De ce frica și vinovăția nu pot fi porțile către Dumnezeu...

De secole, religiile organizate au construit în jurul sufletului uman un zid de vinovăție și teamă. Ți s-a spus că te-ai născut păcătos. Că ești vinovat înainte să ai vreo vină. Că trebuie să te târăști prin viață, cu fruntea plecată, așteptând iertarea unui Dumnezeu care, paradoxal, e și iubire infinită, dar și judecător nemilos.

Această teologie a fricii creează generații întregi de oameni deconectați de la puterea lor interioară. Oameni care nu se mai simt demni să caute adevărul direct, pentru că li s-a spus că sunt prea „mici”, prea „păcătoși”, prea „slabi”. În realitate, nu divinitatea cere asta. Sistemele religioase o cer, pentru că un om care trăiește în vină și rușine este ușor de controlat.

Spiritualitatea autentică, cea care transcende dogmele spune altceva: nu te-ai născut păcătos, ci liber. Cu potențialul de a greși, da, dar și cu potențialul infinit de a iubi, de a crea, de a vindeca. În viziunea tradițiilor mistice din toate culturile de la creștinismul esoteric la budismul tibetan și până la învățăturile sufi, păcatul nu este o etichetă pe viață, ci o rătăcire temporară. O lecție. O experiență din care te ridici mai conștient, nu mai vinovat.

Când ți se repetă obsesiv că ești „nevrednic”, apare o dizociere interioară: începi să cauți în afara ta aprobarea, mântuirea, puterea. Devii dependent de intermediari spirituali. Dar marile învățături universale au spus mereu: Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru. Nu într-o clădire. Nu într-un ritual. Nu într-o ierarhie care decide cine e „curat” și cine nu.

Din perspectivă holistică, a trăi toată viața cu frica de pedeapsă divină înseamnă a-ți bloca centrii energetici ai inimii și ai creativității. Psihicul tău rămâne blocat în rușine și vină cele mai joase frecvențe emoționale, cm arată și cercetările lui David R. Hawkins în „Harta Conștiinței”. La aceste niveluri, omul nu mai evoluează. Se adaptează. Supraviețuiește. Dar nu trăiește cu adevărat.

Adevărata spiritualitate nu te micșorează, ci te trezește. Nu te face dependent, ci liber. Nu te ține cu capul plecat, ci îți arată că ești co-creator al realității tale, împreună cu o inteligență divină care nu pedepsește, ci îți dă lecții prin experiență.

Poate că de asta mii de oameni se îndepărtează azi de biserici, dar nu de Dumnezeu. Pentru că sufletul știe: adevărata sursă nu e acolo unde e frică, vină și rușine. Adevărata sursă e acolo unde e iubire, libertate și adevăr interior.

Și poate că despre asta ar trebui să vorbim mai mult. Nu despre cm să ne simțim „nevrednici”, ci despre cm să redevenim întregi.

Vlad Moldovan

28/08/2025

În timp ce mă plimbam cu gândurile mele, prin dealurile line și nesfârșite de pe Valea Gurghiului, undeva între păduri și poienile unde cerul pare mai aproape, privirea mi-a fost atrasă de.... un copac....

Un singur copac, pe un deal gol. Nimic special la prima vedere. Dar apropiindu-mă, am simțit că nu e un copac oarecare. Trunchiul său purta urme adânci. Erau urme de gloanțe. Într-un colț de lume în care puțini se mai opresc să simtă, acest copac stătea drept, întreg și viu, de peste 100 de ani.

A rezistat războaielor, a fost martor al istoriei nerostite a acestui pământ. A fost lovit, poate de furtuni, de trăsnete, poate de mâini omenești. Și totuși, este acolo. Încă respiră. Încă oferă umbră. Încă susține viață.

Stând la rădăcina lui, nu m-am gândit doar la istorie. M-am gândit la oameni. La cm și noi, la fel ca el, trecem prin războaie personale. Poate nu se aud în afară, dar în interiorul nostru se poartă lupte care lasă urme. Poate că și noi am fost loviți, trădați, înfrânți. Dar dacă acest copac a putut să rămână în picioare timp de un secol, fără să se plângă, fără să se teamă, atunci și noi putem.

În fiecare dintre noi există o putere tăcută, o esență care nu se stinge.... indiferent cât de mult ne-au înfrânt circumstanțele. Copacul acela nu a avut terapeuți, nu a avut motivație externă. Dar a avut rădăcini. Iar asta l-a ținut.

Și tu ai rădăcini. Chiar dacă le-ai uitat. Rădăcinile tale sunt acolo: în ceea ce iubești, în tot ce ai supraviețuit, în tot ce ai învățat. Nu trebuie să te înalți rapid. E de ajuns să stai în picioare și să respiri. Viața va face restul. Precum pământul hrănește un copac, și sufletul tău e hrănit în tăcere, în fiecare clipă în care alegi să reziști fără să renunți la cine ești.

Poate că acest copac nu va fi niciodată într-un ghid turistic. Poate că nimeni nu va ști ce a îndurat. Dar eu știu. Și tu știi. Pentru că și tu ești acel copac.

Puterea ta nu stă în ceea ce spui. Stă în faptul că încă ești aici, în ciuda a tot ce ți s-a întâmplat.

Și dacă azi simți că vrei să cedezi, întoarce-te spre tine. Nu spre lumea care te-a rănit, ci spre tine... cel care a supraviețuit.

Aceasta este terapia pe care nicio carte nu o poate învăța: a rămâne vertical atunci când toți se așteaptă să cazi.

24/08/2025

Hipocrizia energetică... Degeaba te îmbraci în lumină dacă tot cu venin rănești

Imaginea cu șarpele furios toată săptămâna și smerit duminica la biserică e, la prima vedere, un pamflet amuzant. Dar realitatea pe care o ilustrează este cât se poate de serioasă.

Mulți oameni trăiesc într-o disonanță spirituală profundă. Trec prin săptămână cu resentimente, cuvinte tăioase, judecăți, invidii și frustrări exprimate sau reprimate. Iar când vine duminica, se îmbracă frumos, aprind o lumânare și își pun masca smereniei în fața icoanelor, a altarului sau a celorlalți credincioși.

Aceasta nu este spiritualitate. Este un mecanism de evitare. Este o încercare de a spăla o vină care nu dispare doar pentru că ai trecut pe la biserică. Este un mod de a te ascunde de tine, sub pretextul credinței.

Terapia holistică nu înseamnă doar sesiuni de meditație sau cuvinte liniștitoare. Este despre cm trăiești zilnic. Este despre ce energie lași în urma ta după o conversație. Despre cm reacționezi atunci când lucrurile nu ies cm vrei. Despre cât din ceea ce afirmi spiritual e prezent cu adevărat în acțiunile tale.

Dacă toată săptămâna te porți toxic, iar duminica te consideri curat doar pentru că te-ai rugat, nu ești pe un drum de vindecare. Ești într-un cerc de autosabotaj spiritual.

Adevărata transformare începe în momentul în care îți dai voie să vezi toate aspectele tale, și lumina, și umbra. Nu pentru a le judeca, ci pentru a le înțelege și transforma. Nu mai căuta iertare în exterior. Caută responsabilitate în interior.

Dacă ai simțit că imaginea respectivă te atinge într-un fel, poate că este timpul să cobori masca. Nu e o rușine să nu fii vindecat. Rușinea e doar să nu faci nimic pentru asta.

Aceasta este munca adevărată. Nu în fața altarului, ci în fiecare gest pe care îl faci în tăcere, atunci când nimeni nu te vede.

Vlad Moldovan

09/08/2025

De multe ori ne întrebăm de ce oamenii par să caute și totuși rămân pierduți. De ce merg la biserică, se roagă, dar nu simt nici vindecare, nici pace interioară.

Răspunsul nu e în rugăciunea în sine, ci în rădăcina din care ea pornește.

Religia, așa cm este predată de mii de ani, a pus accent pe închinare, reguli, dogme și teamă. A cultivat ideea că Dumnezeu e undeva departe, iar noi trebuie să ne târâm până la El prin vină, sacrificii și supunere.

Spiritualitatea, în schimb, nu are nevoie de intermediar. Nu cere ritualuri, ci prezență. Nu impune, ci dezvăluie. Te învață să sapi înlăuntrul tău, nu să cauți în afara ta. Să pui mâna pe sapa conștiinței, să u*i cu prezență și iubire, nu doar să aștepți un miracol.

Una se roagă pentru rod, cealaltă cultivă rodul.
Una vorbește despre păcat, cealaltă despre lecție.
Una te face să crezi că nu ești suficient, cealaltă îți amintește că ești deja întreg.

Diferența nu e între bine și rău, ci între a trăi pe pilot automat și a trăi treaz. Între a urma ceva din frică și a simți totul din iubire.

Suntem ființe spirituale care au ales să trăiască o experiență umană. Nu invers.

Și când începem să trăim din acest adevăr, nu mai e nevoie să credem în miracole. Începem să le trăim.

28/07/2025

Te-ai întrebat vreodată de ce porți în tine dureri care nu-ți aparțin?

De ce simți poveri pe care nu le poți explica, frici care nu-și au rădăcina în prezent, sau blocaje care nu se vindecă nici cu voință, nici cu logică?
Adevărul e că nu ești doar fiul părinților tăi. Ești ecoul unui neam întreg.

ADN-ul nostru nu poartă doar trăsături fizice. El înmagazinează suferințele nespuse ale străbunilor, traumele nerostite, rușinea, durerile, vinovăția, sacrificiile și credințele care i-au frânt pe cei dinaintea noastră.

Când spui „curăț arborele meu genealogic”, nu e o metaforă. E un act de eliberare profundă. Este alegerea de a nu mai transmite mai departe ceea ce ți-a fost transmis fără ca tu să ceri.

Această rugăciune nu este o poezie. Este o intervenție energetică directă asupra memoriei celulare.
Când o rostești cu intenție, ea desface noduri invizibile, rupe jurăminte de suferință, dizolvă programe moștenite de boală, vină și lipsă.

O rostești pentru tine, dar se simte în tot neamul tău. Se simte până la miezul viitorului.

Nu ești „rupt” sau „blestemat”. Ești doar încărcat.
Dar ai acum ocazia să îți iei puterea înapoi.
Să ștergi din sângele tău tot ce nu-ți mai servește.
Să nu mai transmiți durerea mai departe.

Aceasta este adevărata moștenire pe care o poți oferi: un sânge curat. O inimă eliberată.
Un neam întreg iertat.

CURĂȚAREA ADN-ului

Rup, elimin, dezintegrez și dizolv toate negativitățile care aduc instabilitate în arborele genealogic al tatălui meu și al mamei mele, din prima generație în care s-au format familiile lor până la moștenirea pe care am primit-o de la ei în această viață.

Elimin orice blestem care a căzut asupra mea cât și asupra descendenților: minciuni, suferințe, necazuri, singurătate, traume ale cuplurilor, vicii de tot felul (droguri, s*x, alcool, jocuri de noroc, pofte, obezitate), excese de anxietate, mizerie , frici, sclavie sau dependență de muncă, nefericire, tragedii, stima de sine scăzută sau lipsa de stimă de sine, depresie, egoism, despotism, boli moștenite de tot felul, fobii, depravare de orice fel, lipsa unei vieți normală și armonioase în cuplu, revoltă față de familie, maltratare, sadism,cru*ime,crize de inimă, sinucideri spirituale și fizice, dependențe de conflicte, sacrificii, accidente, dogme religioase greșite.

Elimin orice spirit competitiv negativ care generează invidie, ură și resentimente față de ceilalți, elimin și eliberez toate pagubele spirituale cauzate de resentimente, eliberez sărăcia mentală și fizică care a fost generată sau moștenită trăită în această viață și în alte vieți, așa cm șterg orice amintire din memoria mea celulară, care este gravată în subconștientul meu de la prima mea reîncarnare în planul pământesc până în prezent, tot ce este negativ, traumatic, orice program de teroare, panică, frică sau fobie, dăunător, problematic, distructiv, care generează memorie conștientă în această viață.

Îmi scot toate acestea din ADN-ul meu.
DECRET ȘI INSTAUREZ ,un sistem de sănătate plin de dragoste, abundență, prosperitate, seninătate, încredere, fericire ghidată de legi universale.

ELIBEREZ AICI ȘI ACUM.
S-A ÎMPLINIT
AȘA ESTE, ȘI AȘA SĂ FIE
MULTUMESC, MULTUMESC, MULTUMESC.

Vlad Moldovan

24/07/2025

Aud adesea oameni spunând: "Dumnezeu te bate!" Ai păcătuit, de aia te-a bătut Dumnezeu!” Sau „Dumnezeu a trimis boala ca să te pedepsească.” Sau și mai grav: „Ne merităm suferința, că am supărat pe Dumnezeu.”etc... Cred că reprezintă cele mai mari minciuni transmise din generație în generație.

Oameni dragi... dacă Dumnezeu este IUBIRE, și toți o spunem, o repetăm în rugăciuni, o scriem pe pereții bisericilor...atunci cm poate acea iubire să pedepsească, să provoace suferință, să trimită boli, accidente sau cataclisme? Este un paradox toxic, adânc înrădăcinat în dogme care au slăbit omul, nu l-au eliberat.

Adevărul este simplu și eliberator:
Dumnezeu nu pedepsește. Nu se răzbună. Nu cere frică. Nu are nevoie de umilința noastră. Dumnezeu ESTE în noi. Dumnezeu ESTE noi.

Catastrofele naturale, bolile, suferința...toate sunt părți ale unei lumi duale, unde liberul arbitru și alegerile colective modelează realitatea. Dumnezeu nu intervine să „dea cu biciul”. Omul, prin lipsa de conștiință, distruge natura. Omul, prin deconectare, își pierde sănătatea. Dumnezeu doar susține, iubește, dă viață constant și necondiționat. Iar acele voci care proclamă un „Dumnezeu furios”, care cere genunchii tăi la podea și lacrimi de vinovăție, sunt voci formate în frică, nu în lumină. Frica ține mintea în lanțuri.
Iubirea, în schimb, eliberează. Este timpul să ne dezvățăm de imaginea acelui Dumnezeu sever, cu toiag în mână. Este timpul să învățăm că adevărata credință nu se bazează pe frică, ci pe conexiune. Pe prezență. Pe iubire necondiționată.

Nu ești iubit mai puțin când greșești.
Nu ești pedepsit când treci prin suferință.
Nu ți se „dă” o boală ca să înveți ceva.
Învățarea vine din alegere, nu din pedeapsă.

Dumnezeu nu este sus, undeva, într-un cer al judecății care îți cere să te închini ori să pui sute de lei în cutia milei, că, vezi Doamne, îți faci aur în cer...
Dumnezeu este în tine. În respirația ta. În ochii tăi. În bunătatea ta. În blândețea pe care o dai altora.

Și dacă e să crezi într-un Dumnezeu real, viu și prezent învață să te iubești.
Căci acolo începe totul.
Acolo începe vindecarea.
Acolo încetează frica.

Gânduri bune tuturor!🙏🏻

SSAYORAAaaaaa

26/10/2025

25/10/2025

24/10/2025

23/10/2025

16/10/2025

07/09/2025

06/09/2025

28/08/2025

24/08/2025

09/08/2025

28/07/2025

24/07/2025

Address

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category