02/12/2025
SIBO și intoleranța la histamină: de ce uneori o dietă obișnuită nu este suficientă
În unele forme de SIBO, tabloul clinic nu este dat doar de fermentația bacteriană. O parte dintre pacienți dezvoltă și intoleranță la histamină, deoarece bacteriile din intestinul subțire pot produce sau elibera histamină, iar mucoasa inflamată reduce activitatea enzimei DAO. În aceste situații, o dietă low-FODMAP clasică nu mai este suficientă.
Pentru astfel de pacienți a fost dezvoltat protocolul SIBO/Histamine Bi-Phasic Diet, un concept care combină reducerea carbohidraților fermentabili cu limitarea alimentelor bogate în histamină sau eliberatoare de histamină.
Nu este o dietă obișnuită și nu este destinată utilizării pe termen lung. Este un protocol medical care trebuie individualizat.
Faza 1: Reducerea fermentației și a histaminei (2–4 săptămâni)
Obiectiv: scăderea încărcăturii de histamină și reducerea substratului pentru fermentația bacteriană.
Principii generale:
• se evită alimentele bogate în histamină și cele care pot elibera histamină
• se limitează carbohidrații fermentabili
• se preferă proteinele foarte proaspete
• se menține o listă restrânsă de legume și fructe cu potențial scăzut de fermentație
Exemple de alimente permise în faza 1 (orientativ):
• carne proaspătă, neprocesată
• anumite legume non-fermentabile (de tip frunze, dovlecel, castravete, sparanghel în cantități mici)
• câteva fructe bine tolerate (de tip afine, pepene galben, papaya, kiwi în porții mici)
• grăsimi simple: unt, ulei de cocos, ulei de măsline
Alimente care se evită în faza 1:
• ouă la unii pacienți cu HIT
• mezeluri, carne maturată sau afumată
• lactate
• varză, ceapă, usturoi, ciuperci, cartofi dulci, conopidă
• fructe bogate în histamină sau foarte fermentabile (banane, citrice, mere, pere, prune)
• oțet, produse fermentate, sosuri, condimente picante
Această fază nu se face la întâmplare. Este restrictivă și trebuie temporizată corect.
Faza 2: Testarea toleranței la histamină și extinderea treptată a alimentelor
După ce simptomele se stabilizează în faza 1, se poate trece la faza 2.
Aici nu se introduce totul dintr-odată, ci se testează treptat:
• alimente eliberatoare de histamină (HL)
• alimente cu conținut moderat de histamină
• cantități mici de carbohidrați fermentabili
Principii generale:
• se testează un singur aliment nou la 2–3 zile
• dacă apare reacție, alimentul se oprește și se reia ulterior, în alt moment
• dacă un aliment este tolerat, poate fi păstrat în dietă
• încărcătura totală de histamină contează mai mult decât un aliment singular
Exemple orientative de introduceri în faza 2:
• anumite fructe: zmeură, rodie, ananas, căpșuni în cantități reduse
• anumite tipuri de nuci și semințe
• o gamă mai largă de vegetale
• mici cantități de oțet și condimente, în funcție de toleranță
• lactate fermentate foarte atent selectate, doar dacă pacientul le tolerează
Ce rămâne de evitat în faza 2:
• alimente clar bogate în histamină (pește vechi, carne maturată, brânzeturi vechi, vin, oțeturi puternic fermentate)
• sosuri fermentate, kombucha, murături
• cafea la unii pacienți sensibili
• alcool
• carbohidrați foarte fermentabili, indiferent de sursă
Cum se folosește acest protocol
Acest protocol nu este o listă rigidă, ci un instrument de stabilizare clinică.
Nu se aplică tuturor pacienților cu SIBO și nu înlocuiește tratamentul antimicrobian, reglarea motilității sau terapia pentru mastocite.
Rolul lui este să:
• scadă încărcătura totală de histamină
• reducă fermentația
• îmbunătățească toleranța alimentară
• permită reintroducerea treptată a unei diete normale
Toleranța este individuală, iar ghidajul medical și nutrițional sunt esențiale.