What are the opening hours?

Monday 09:00 - 19:00 Tuesday 09:00 - 19:00 Wednesday 09:00 - 19:00 Thursday 09:00 - 19:00 Friday 09:00 - 15:00

Psiholog Ramona Pascu, Timisoara (2026)

13/02/2026

Te uiți uneori la tatăl copiilor tăi și simți că… nu mai aveți treabă unul cu altul?

Te întrebi poate: „Ce o fi fost în capul meu când l-am ales?” ”Ce mă fac acum?”

Păi hai să vedem: la început era chimie, atracție, promisiune. Poate senzația că „în sfârșit” ai găsit pe cineva potrivit.

Când vorbim despre compatibilitate, mulți se gândesc la:
aceleași pasiuni
aceleași planuri
chimie
valori similare
"ne înțelegem bine”

Dar compatibilitatea reală nu se testează la început de relație sau în vacanță.

Se testează în oboseală.
În stres.
În conflict.
În diferență.
Și mai ales… se testează când apare un copil.

Am vorbit mult în ultima vreme despre femei care nu știu la ce să se aștepte când devin mame.

Despre cât de important este să ai lângă tine un partener care să fie martor al experienței tale, nu doar „manager de soluții”.

Dar câți dintre noi ne-am întrebat cu adevărat, înainte de a face un copil:

Oare o să ne certăm? Dacă da cm gestionăm conflictul?

Ce facem când unul sau amândoi nu mai putem?

Cine se retrage și cine atacă?

Cum ne raportăm la părinții noștri?

Putem pune limite - împreună sau fiecare?

Știm să fim echipă când e greu, nu doar când e bine?

Pentru că NU copilul creează probleme.
Un copil doar scoate la suprafață ce era deja acolo.

Dacă unul dintre voi nu s-a desprins emoțional de familia de origine, va apărea tensiunea.

Dacă unul evită conflictul și celălalt îl provoacă, se va amplifica.

Dacă nu știți să vă reglați emoțional individual, parentingul va deveni câmp de luptă.

Și poate că azi nu mai e despre iubire.

Ci despre cm funcționați ca echipă.
Ca adulți.
Ca părinți.

Compatibilitatea nu e despre cât de bine vă potriviți pe hârtie sau la pasiuni.

E despre cât de mult puteți crește împreună în realitate.

12/02/2026

Nu e despre ghinion.
Nu e despre „toți sunt la fel”.
Și nici despre faptul că tu „alegi prost”.

E despre cm s-a construit în tine ideea de iubire.
Despre ce ți-a fost familiar înainte să știi ce înseamnă sănătos.

Multe dintre relațiile noastre nu încep din libertate, ci din recunoaștere emoțională.
Dintr-o nevoie veche. Dintr-un gol. Dintr-o speranță tăcută că „de data asta va fi diferit”.

Și nu e nimic rușinos în asta. E doar uman.

Dar vine un moment în viață – mai ales când devii părinte – în care nu mai poți ignora dinamica dintre voi.
Pentru că ceea ce nu înțelegi în cuplu se va vedea în parenting.

Dacă simți că repeți scenarii, dacă ajungi mereu în același tip de relație, dacă te doare ceva ce pare „mereu la fel”… poate nu e despre celălalt. Poate e despre un fir mai vechi.

Și firul acela merită văzut și înțeles că de acolo începe alegerea conștientă.

09/02/2026

Tu nu ești doar obosită.

Ești sătulă de lucruri mici adunate toată ziua: că n-a dormit copilul, că n-ai mâncat tu, că ți-ai ținut nervii în frâu, că ai fost calmă când nu mai aveai calm.

Și când partenerul tău vine acasă, spui:
„Nu mai pot…”
„A fost groaznic azi…”
„Sunt terminată…”

Nu ceri un plan de acțiune, soluții sau rezolvare.
Și nici să fii „pusă la punct”.

Dar, de multe ori, ce primești e ceva de genul:

„Ți-am zis că îți trebuie bonă. Nu te descursi singură”
”Ești încăpățânată și nu vrei să o chemi pe mama… ce să-ți fac?”
„Cum ajung acasă, mă iei direct în primire…”
„Hai, lasă, te vaiți încontinuu, când toate femeile au crescut copii.”

Și în secunda aia te închizi și te prăbușești. Pentru că nu asta era nevoia.

De ce se întâmplă oare asta?

Pentru că mulți bărbați aud plângerea ca pe o problemă urgentă.
Pentru mulți bărbați, disconfortul emoțional = problemă de rezolvat.

El nu suportă neputința. A ta îi activează propria neputință.
Și atunci încearcă să repare rapid. Să stingă. Să controleze.
Și neputința lor se transformă în agitație, nervi sau defensivă.

Dar tu NU cauți soluții.

Tu ai adunat toată ziua.
Ai fost puternică. Ai ținut. Ai reglat.
Și acum ai nevoie doar să te descarci.
Să spui. Să oftezi. Să te plângi.
Fără să fii corectată. Fără să ți se explice. Fără să se agite nimeni.

Pentru că, uneori, a te văita este reglare emoțională, nu dramă.

E felul în care corpul și mintea spun: „A fost mult.”

Și nu vrei să-ți dai copiii la orfelinat, nu vrei să dai timpul înapoi, nu vrei să schimbi realitatea.

Vrei doar să o spui, cineva să o audă și să te înțeleagă, sau măcar să te creadă.

Sigur că partenerul tău are de schimbat niște lucruri, se are de observat pe sine, de autoreglat si asa mai departe.

Dar pana el singur reușește sa facă ceva uite ceva ce ajută și poate schimba tot tonul discuției?

Să anunți dinainte ce ai nevoie. Simplu. Fără explicații lungi:

„Nu caut soluții acum.”
„Am nevoie doar să mă asculți.”
„Lasă-mă să mă descarc un pic.”

Un cuplu nu se rupe pentru că nu găsește soluții.

Se rupe când unul e copleșit și celălalt intră în panică, în loc să stea.

02/02/2026

Calculând după avalanșa de solicitări de consiliere și terapie de la mame care abia au născut sau chiar însărcinate, cred ca e o ‘invazie” de bebei la început de an 😆

Deși cred că, de fapt, odată cu ei, se nasc și mame care aleg să nu se piardă pe ele.

Tot mai multe femei vin în consiliere nu doar când simt că nu mai pot, ci mai devreme.

Vin cu frământări reale:

„Toți zic că atașamentul sigur înseamnă să fiu mereu lângă el. Dar eu nu cred că pot așa”

„Văd pe Instagram mame care par că le fac pe toate. De ce eu nu reușesc?”

„Mi-e frică să greșesc. Să nu-l stric. Să nu-i las traume.”

„Toată lumea are o părere despre cm ar trebui să-l cresc, și eu nu mai știu ce simt. Mă simt ultima proastă”

Multe vin pentru că au adunat prea multă presiune.

Din dorința de a fi mame bune, se uită pe ele.

Dar atât de multe confundă parentingul blând cu autosacrificiul.

Și nu mai dorm, nu mai mănâncă, nu mai simt nimic pentru ele.

Așa că ține minte asta:

Nu trebuie să ajungi peste limita puterilor tale ca să ceri ajutor.
Nu trebuie să fii „într-o criză” ca să te uiți la tine.

Poți începe preventiv. Din grijă. Din curaj.
Din dorința de a face lucrurile bine pentru voi toți – nu doar cu epuizare și vinovăție.

Dacă ești mamă de bebeluș sau urmează să devii una, poate ăsta e semnul tău.

30/01/2026

Vorbim atât despre o gr[mad[ de lucruri, fără să știm exact ce înseamnă pentru voi. Și așa își perd din putere!

Fiecare are definiția lui pentru valori.

Ai avut vreodată o ceartă în care să spui: „Da eu te respect!”
Iar celălalt să răspundă: „Zău? Că eu m-am simțit atacat...”

Fiecare înțelege valorile în funcție de propriile experiențe de viață.

Ce înseamnă „respect” pentru mine poate fi cu totul altceva pentru tine.
Ce înseamnă „siguranță” pentru mine poate activa frica în tine.

Așa că, dacă vreți să înțelegeți, pe bune, începeți să vorbiți între voi.

Nu e despre „cine are dreptate”, ci despre curiozitate și clarificare:

„Ce înseamnă pentru tine, când spui respect?”

„Cum exact îți dai tu seama că te iubesc?”

”Ce înseamnă onestitatea pentru tine?”

”Ce înseamnă, concret, să fii sprijinit(ă)? Aștepți sprijin mai mult emoțional sau practic?

„Când te simți susținut(ă): când ți se oferă soluții, când e cineva lângă tine, când cineva preia ceva din ce faci?„

Valori comune + limbaj diferit = conflicte inutile.

Dar și ocazie de reconectare, dacă alegi să întrebi și să asculti.

Îți las si un exercițiu

1. Scrie pe o foaie 3–5 valori importante pentru tine în relații.
(Ex: respect, sprijin, onestitate, siguranță, libertate, loialitate, blândețe…)

2. Apoi, pentru fiecare valoare, răspunde cu minim 10 lucrui, la întrebarea:
„Ce înseamnă concret, pentru mine, când spun că am nevoie de _?”

Exemplu:
Respect = să fiu ascultată fără să fiu întreruptă.
Siguranță = să pot spune ce simt fără să-mi fie teamă că va răbufni.
Sprijin = să nu duc singură toate responsabilitățile casnice.

Dacă faci asta cu partenerul: citiți pe rând ce ați scris, fără să comentați sau să corectați. Doar ascultați.

Uneori o valoare e aceeași, dar conține lumi complet diferite.

27/01/2026

Încep cu concluzia workshopului de ieri:

Totul începe cu tine!

Și mare atenție: asta NU înseamnă că tu ești de vină sau că tu ar trebui să rezolvi.

Ci este despre faptul că și tu ești participant la viață și contribui cumva.

Orice ar face cei din jur, oricum ar fi oamenii cu care trăiești, orice ar zice partenerul/a, orice tantrum ar veni peste copil, TU ai un răspuns, o reacție

Și aici e de observat:

Cum contribui tu?
Ce întreții fără să-ți dai seama?
Ce simți și ce spui (sau nu)?

Ce ți-ai dori să se întâmple?

Ce ai putea să faci DIFERIT ca să dai un imbold pentru schimbare?

NU e despre vină.
E despre putere.

Despre acel moment în care înțelegi că, dacă tu schimbi ceva, dinamica din jurul tău se schimbă inevitabil.

Poate nu în bine, sau nu îți va plăcea schimbarea, dar rupi tiparul de care te plângi acum.

Poate că te-ai gândit de atâtea ori: ”Dacă n-aș face totul singură, n-aș mai fi așa de obosită."

Și e firesc să vină astfel de gânduri.

Dar realitatea e că te agăți de ceilalți și îi faci responsabili pentru cm te simți tu.

Dar asta e practic o regresie emoțională.

E o revenire la când erai tu copil și aveai nevoie de un adult care să-ți înțeleagă suferința, să o stea cu tine, să te consoleze și să te învețe ce să faci cu ea.

Doar că acum TU EȘTI ADULTUL.

Iar felul în care îți gestionezi trăirile nu mai este responsabilitatea partenerului, a copilului sau a lumii din jur.

Este responsabilitatea ta.

E responsabilitatea ta să pui o limită și să nu mai faci treabă când simți că ești moartă de oboseală.

Dacă partenerul observă și face el ca tu să te odihnești, este grijă.

Dar e treaba ta să spui: ”nu mai pot”.

Nu trebuie să faci mai mult, ba dimpotrivă: să te oprești puțin și să te observi.

Să fii curioasă: ”Oare ce simt și ce vreau? Ce pot să duc și ce nu în acest moment?”

Și să faci sau doar să îți propui un pas diferit:

Să nu mai răspunzi imediat la mesaj.
Să nu mai sari direct să repari o criză.
Să nu te mai grăbești să spui „da” doar ca să eviți un conflict.

Vrei schimbare?

Începe cu tine.
Pentru că asta e singura parte unde ai control.

26/01/2026

Azi, jucăm cu "casa închisă", dar în zilele ce urmează, stai pe aproape, că îți povestesc mai pe larg cele mai 'fierbinți' subiecte.

Am început anul în forță, chiar dacă în social media a fost liniște.

În culise se muncește intens: cu întrebări grele, cu povești de viață, cu emoții intense și reale.

Iar azi le onorăm pe toate.

Împreună cu Raluca Anton si 30 de mame minunate, vom discuta despre relații, atașament, despre cm trecutul influențează felul în care ne creștem copiii și ne privim (sau nu) partenerul de viață.

Despre parteneri care se transformă în colegi de apartament, despre conflicte mute și distanțe invizibile.

Subiectele astea chiar trebuie să ajungă la cât mai multă lume.

Pentru că parentingul nu se face în cărți. Ci se aplică personalizat, pe familia fiecăruia copil.

Și pentru că e nevoie să ne uităm la noi – ca să putem fi acolo, cu adevărat, pentru copiii noștri.

23/01/2026

Ai citit zeci de cărți, dar tot ai zile în care:

Țipi că iar s-a vărsat apa pe jos, deși „voiai să vorbești calm”

I-ai zis „hai, mami, ce simți tu acum?”, dar când a urlat și ți-a dat cu palma, ai cedat

Ai promis că nu mai verifici telefonul în timp ce se joacă cu tine… și tot ai făcut-o

Ai jurat că „data viitoare” o să pui limite, dar iar te-ai lăsat dusă de val și i-ai mai dat o ciocolată

Te simți vinovată chiar și când te duci 10 minute singură la baie

✖️ Pentru că ești în scroll. Nu în terapie.
✖️ Ai multă informație. Dar puțină aplicare.
✖️ Știi ce ar trebui să faci. Dar tot nu-ți iese.

Și te întrebi de ce nu se schimbă nimic.

Și te simți slabă. Sau proastă. Sau ipocrită. Sau neputincioasă. Sau oribilă. Sau disperată…

… le-am auzit pe toate de la mamele cu care lucrez.

Dar nu ești nimic din toate astea!

E doar semnul că NU MERGE doar cu podcasturi.

Pentru că schimbarea nu vine doar din citit. Vine din trăit.

Iar, adevărul e că doar gândirea nu aduce schimbarea.

Nu te baza pe voință, că nu-i doar de acolo.

Tiparele vechi nu dispar doar pentru că le-ai recunoscut la tine.

Trauma nu se vindecă cu checklisturi.

Ai nevoie să aplici.

Să trăiești momentul în care încerci și iar nu îți iese.

Ai nevoie de cineva care să se pună lângă tine și cu care să te consulți, să discuți, să îți oglindească unde te împiedici, să te țină de mână și să te ajute.

Să mai încerci iar și iar … până reușești să faci diferit.

Ai nevoie de cineva să stea cu plânsul tău, ca apoi tu să poți suport plânsul copilului tău.

Ai nevoie de cineva care să îți țină sufletul în brațe și să te ajute să îl vindeci.

Că ai nevoie si de altceva pe lângă informație: de sprijin, de ghidaj, de personalizarea tehnicilor pe familia ta ca să și funcționeze.

De asta fac eu Parenting Personalizat.

Nu în teorie. Ci în viața reală. Cu nervi,cu iertare, cu greșeli, cu reparație, cu reconectare, cu creștere.

Aici te aștept și pe tine, dacă simți că știi dar nu-ți iese ”ca la carte”.

19/01/2026

Aveam alt mesaj pe care voiam sa îl postez azi, dar am zis STOP, că m-au apucat nervii :)

Ca-i Blue Monday si toată lumea vorbește despre ce poți face „ca să scapi de tristețe”.

Despre „ridică-te, pune-ți un playlist, ieși la aer, fă sport, gândește pozitiv”.

Hey, da' de ce trebuie să-ți treacă?

Creierul nostru nu cunoaște doar bucuria și entuziasmul.

Ce să vezi: din cele 6 emoții primare, pe care le simțim încă de la nastere: 4 sunt "neplăcute" - frica, furie, tristețe, dezgust...

Nu îți spune asta ceva?

De ce fugi de tristețe?

Lumea nu e doar fluturi și raze de soare.

F***ing life nu e doar râsete și panseluțe

Asa ca nu, nu trebuie să-ți treacă!

Stai acolo și vezi ce simți.

Fără să repari. Fără să fugi. Fără să „înțelegi tot”.

Emoțiile, oricare ar fi ele, îți spun ceva.

Poate că ai nevoie să încetinești.
Poate că duci mai mult decât poți.

Poate că vezi încontinuu la știri cm mor oameni în războaie și simți groază.

Poate îți e frică și sa mergi la ski ca vine avalanșă.

Poate te gândești ca lumea a luat-o razna și simti confuzie.

Poate vezi ca s-a dus naibii clima și simți nesiguranța

Poate că e doar ianuarie.

Poate ai urlat iar la copil și simți vinovăție.

Poate că e doar un cumul de lucruri. Sau poate că doare ceva mai vechi.

ORICE din viața ta îți stârnește și emoții mai puțin plăcute.

Emoțiile NU se tratează ca niște țânțari – nu trebuie să le alungi.

Dacă le-ai asculta, poate ți-ar spune ce vrei să ignori de prea mult timp.

Nu ești „defectă” că ești depresivă.
Ești om.

Și nu trebuie să fii bine azi, ca să fii ok cu tine.

13/01/2026

Rezolutii mari vs ritualuri mici
În fiecare început de an, parcă intrăm în ring cu noi înșine.
"Anul ăsta o să fiu o mamă zen, o să mă trezesc la 6:00, o să citesc o carte pe lună, o să gătesc mai sănătos, o să merg la sală, nu o să mai țip, o să fiu calmă, o să… o să… o să…"
Până pe 15 ianuarie, suntem deja obosite de lista cu ce ar trebui să fim.
Ce-ar fi dacă în loc de 10 obiective mari… ai alege 1 ritual mic?
Nu ca să te transformi într-o versiune „updatată” de mamă perfectă.
Ci ca să-ți aduci aminte de tine.
Nu ca să fii mai bună pentru ceilalți.
Ci pentru că și tu contezi.
Și, când tu ești mai așezată în tine… știi deja, fără să o spunem cu voce tare, cine are cel mai mult de câștigat.
Hai să începem ianuarie fără presiune.
Cu cât obiectivele sunt mai mari, cu atât e mai greu să începi. Sau să te ții de ele.
În loc de 10 obiective mari și grele 🔄 1 acțiune nouă pe lună.
Atât.
O schimbare mică, repetată constant
Un gest conștient, care devine obicei.
O alegere care se simte bine, nu care „trebuie făcută”.
Poate în ianuarie începi să-ți scrii într-un carnețel ce simți, nu ce ai de făcut.
Poate în februarie înveți să spui „nu” fără 15 explicații.
Poate în martie îți iei 10 minute de citit o carte sau văzut un episod care doar îți place , nu te învață nimic.
În fiecare lună păstrezi ce faci deja și adaugi o acțiune nouă.
Și tot așa. Pas cu pas. Fără grabă. Fără vină.
Obiceiurile care rămân nu vin din presiune, ci din ritm constant.
Din efortul de a repeta, nu din frica de a eșua.
Hai să facem împreună o listă de obiceiuri mici care ne aduc mai aproape de noi.
Pentru că singure ne este greu sa ne aducem aminte, hai în comentarii să ne inspirăm una de la alta.

31/12/2025

Poate că anul trecut în decembrie ai zis: „după sărbători o să am mai mult timp pentru mine.”

Poate ai făcut o listă. Sau n-ai mai avut energie nici pentru asta.

Poate ai avut intenții bune și… o viață care te-a luat pe sus.

Și să știi că nu ești singura și că e normal.

E greu să te ocupi de tine când ai crescut cu ideea că tu ești „cea care trebuie să se descurce”.
Cea care duce.
Care nu se plânge.
Care lasă pe mai târziu.
Care „are tot ce-i trebuie, de ce se mai plânge?”

Anul viitor NU ai nevoie de promisiuni.

Ai nevoie de un plan real de întoarcere la tine.

Să înțelegi de ce reacționezi cm reacționezi.
De ce obosești. De ce cedezi. De ce te critici.

Și cm poți repara, vindeca, schimba, ca să nu te mai abandonezi iar și iar.

Fă din 2026 anul în care nu te mai amâni.
Nu te mai minți frumos.
Nu te mai „reglezi din mers”.

Fă din 2026 anul în care te iei în serios.
Te asculți.
Te oprești din fugă.
Și alegi să faci ceva pentru tine.

Fă din TINE rezoluția lui 2026.
Restul se așază. Când tu nu te mai așezi pe ultimul loc.

La muți ani și An Nou cu iubire de sine!

29/12/2025

Știu, ai vrut să faci și tu o listă frumoasă, că așa se face la final de an.. :)

Dar las-o.
N-o mai scrie.

Nu ești mai disciplinată doar pentru că ți-ai făcut lista cu obiective.

Dacă ai tot simțit că nu reușești să te ții de ce-ți propui, nu e pentru că „nu ai ambiție”.
E pentru că multe dintre promisiunile de final de an sunt luate pe val.

Oboseală + presiune socială + un pic de vină = combinația perfectă pentru planuri care nu se țin.

Nu motivația îți lipsește.

Ci spațiul. Înțelegerea de sine. Suportul. Și rutina de a sta cu tine puțin câte puțin, zi după zi.

Schimbarea NU începe pe 1 ianuarie.

Începe într-o marți banală, în care te oprești 10 minute și te întrebi: „Ce-mi spun azi? Ce aleg pentru mine azi? Ce nu mai vreau să fac pe pilot automat?”

Ei bine, îți propun ca la final de an să te odihnești!

Nu promite nimic.

Nu te obliga să „fii mai bună” anul viitor.

Fă-ți cadou o pauză. Odihnește-te. Nu te mai repara. Nu acum.
Lasă să treacă valul.

Și de anul viitor, hai să faci ceva diferit.

Astfel încât în 29 decembrie 2026 să NU ai iar aceeași listă de obiective pe care le uiți complet până la final de ianuarie.

Ce am pregătit eu deja, ca să te ajut în 2026, este Programul de Parenting Personalizat
E un altfel de început pentru tine.

- Tu schimbi anul, nu calendarul!

Psiholog Ramona Pascu

13/02/2026

12/02/2026

09/02/2026

02/02/2026

30/01/2026

27/01/2026

26/01/2026

23/01/2026

19/01/2026

13/01/2026

31/12/2025

29/12/2025

Address

Opening Hours

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category

Monday	09:00 - 19:00
Tuesday	09:00 - 19:00
Wednesday	09:00 - 19:00
Thursday	09:00 - 19:00
Friday	09:00 - 15:00