Psiholog Ramona Pascu

Psiholog Ramona Pascu Psiholog clinician & psihoterapeut & consilier parental
(2)

Plec într-o scurtă vacanță m-aș lua după feed-ul din social media, ar trebui să îmi pregătesc deja garderoba „chic”, să ...
13/03/2026

Plec într-o scurtă vacanță m-aș lua după feed-ul din social media, ar trebui să îmi pregătesc deja garderoba „chic”, să exersez zâmbetul relaxat la o terasă cochetă cu un croissant în mână și să mă imaginez privind melancolic spre apus, în timp ce copilul se joacă cuminte în fundal și e de acord, în liniște, cu ședința mea foto.

No way, Jose!

Realitatea e că plec cu un omuleț de aproape 6 ani, într-un oraș aglomerat și plin de istorie, care, de fapt, se poate transforma într-un teren minat de „uite loc de joacă, „mi-e foame” și „de ce trebuie să mergem atâta pe jos?”, ”Când ajungem?”.

Mai degrabă decât o escapadă boemă, va fi 100m-parenting printre bulevarde largi.

Noi toți tindem să postăm în social media doar cadrele alea wow. Momentul ăla de perfecțiune care durează fix 3 secunde. Nu te amăgi că nu-i așa!

Nu se văd cele 40 de minute de negocieri intense despre de ce NU putem să mâncăm a treia înghețată.
Nu se vede oboseala aia care te face să te întrebi, dacă mai ai resurse pentru luptă sau dacă un ecler e o mită acceptabilă pentru încă 10 minute de liniște.
Nu se văd certurile din cuplu și promisiunile că asta e ultima vacanță împreună

Facem asta. Alegem fragmentele roz, dintr-o nevoie firească de a păstra frumosul.
Dar e periculos când începem să credem că doar ăla e adevărul. Ne uităm la alții și ne simțim vinovate: „De ce la ei pare totul atât de boem și la mine e un haos continuu?”.

: să normalizăm realitatea și să nu credem că viața e doar roz!

Să știi că, dacă și vacanța ta „de vis” arată ca o luptă de supraviețuire uneori, ești în regulă. Nu ești o mamă mai puțin bună dacă nu ai doar poze de revistă.

Dă un semn, în comentarii, dacă și tu simți că vacanța e, de fapt, parenting în alt decor.
Să știm că nu suntem singure 🥹😁

Gata, a trecut și 8 martie. S-au dus florile, s-a stins ecoul urărilor siropoase și, cel mai probabil, s-a evaporat și a...
10/03/2026

Gata, a trecut și 8 martie. S-au dus florile, s-a stins ecoul urărilor siropoase și, cel mai probabil, s-a evaporat și acea stare de „azi e despre mine”.

Acum ce faci?

Te întorci cuminte la cratiță, la listele nesfârșite de „to do” și la acel autosacrificiu pe care îl porți ca pe o medalie de onoare, deși te cam cocoșează? Mai aștepți un an sau, dacă ai noroc, până la ziua ta de naștere ca să îți dai voie să mai fii și tu importantă?

Știu, sună ironic, dar e realitatea multor femei. Îți activezi „modul de supraviețuire” și uiți că grija de tine e igienă emoțională, nu eveniment de calendar. E ca și cm ai conduce cu rezervorul gol și te-ai mira că mașina se oprește în drum.

„Să am grijă de mine” nu e despre un masaj anual. E despre micro-doze de prezență care te împiedică să ajungi la capătul puterilor. Hai să încercăm ceva diferit azi, fără presiunea marii transformări:

✨ 5 minute de „nimic”. Când se face liniște, nu pune mâna pe telefon. Nu plănui ziua de mâine. Doar stai tu cu tine și simte cm respiri, cm ți se relaxează umerii pe care îi ții încordați toată ziua. E respect pentru corpul tău care te duce peste tot.

✨ Un „nu acum” blând. Când ești la limită, dă-ți voie să spui: „Te ajut peste 20 de minute, după ce îmi beau ceaiul”. Lumea nu se va opri în loc dacă nu ești disponibilă fix în acea secundă, promit.

✨ Ancorează-te în simțuri. Când faci duș, fii acolo cu totul. Simte apa, miroase gelul de duș. Scoate-ți creierul de pe pilot automat și întoarce-te „acasă”, în interiorul tău.

✨ Verifică-ți bateria. Pe o scară de la 1 la 10, unde ești cu oboseala? Dacă ai ajuns la 8, oprește-te! Orice faci de aici în sus te costă dublu mai târziu. E momentul în care nu mai acționezi tu, ci epuizarea ta, iar prețul plătit prin vinovăție sau nervi e mult prea mare.

Nu ai nevoie de permisiunea nimănui ca să fii prioritatea ta!

Tu ce mic lucru alegi să faci pentru tine astăzi, acum că agitația s-a stins?

Schimbările mari nu încep cu gesturi spectaculoase, ci cu momente mici de luciditate.Momentul în care îți dai seama că r...
07/03/2026

Schimbările mari nu încep cu gesturi spectaculoase, ci cu momente mici de luciditate.

Momentul în care îți dai seama că reacțiile tale nu au început odată cu copilul tău.
Că multe dintre ele au o istorie mai veche.
Că unele vin din oboseală, altele din frică, iar altele din lucruri pe care nu ai avut încă timp să le înțelegi despre tine.

Și că parentingul, dincolo de reguli și metode, devine adesea o oglindă.

Nu trebuie să devii o mamă perfectă.
Dar poți deveni o mamă care se înțelege pe sine, emoțiile pe care le trăiește și cm îi afectează sau îi cresc relația cu copilul său.

Primul pas nu este „să fac altfel”, ci „să înțeleg de ce fac așa”.

Dacă simți că vrei să te cunoști mai bine —
să înțelegi tiparele tale emoționale, reacțiile automate, resursele și locurile unde ai nevoie de sprijin —
poate fi un punct foarte bun de plecare.

Scrie-mi și îți dau mai multe detalii despre cm funcționează și la ce te ajută.

06/03/2026

Săptămâna aceasta poate fi făcut 1+1 gratuit.

Nu pentru că e mai ușor „la ofertă”.

Ci pentru că, de multe ori, ne mobilizăm mai ușor când NU suntem singure.

Iei de mână o prietenă.
Veniți împreună.

Fiecare face procesul ei, dar aveți și acel spațiu în care puteți vorbi, vă puteți susține și vă puteți ține una pe alta în proces.

Pentru că de cele mai multe ori creșterea personală nu e un drum solitar.

Începe cu: „Hai, mergem împreună.”

Și dacă ai în viața ta măcar o femeie cu care simți că poți face asta… poate e momentul.

Ai avut vreodată așa o discuție?”Noi tot zicem că trebuie să facem ceva pentru noi… da` nu ne apucăm niciodată.  Da, ști...
05/03/2026

Ai avut vreodată așa o discuție?

”Noi tot zicem că trebuie să facem ceva pentru noi… da` nu ne apucăm niciodată.
Da, știu… și eu simt că am nevoie, dar parcă nu mă mobilizez. Tot timpul apare câte ceva
Hai să mergem împreună!
Hai!
... da` mai încolo, după ce se mai liniștește... viața.”

Și trece un an. Trec doi.

Și conversațiile rămân aceleași:

despre cât de obosite sunteți
despre cm reacționați exagerat sau cm nu vă place
despre cm simțiți că v-ați pierdut pe voi

Și nu se intâmplă asta pentru că nu îți pasă de tine. Se întâmplă pentru că atunci când e doar despre tine, e foarte ușor să amâni!

Dar când mai e cineva lângă tine, se schimbă treaba. Altfel de mobilizezi, altfel păstrezi motivația.

O prietenă cu care spui:
„Hai, mergem împreună.”
„Hai că dacă tot ne apucăm ne ținem de treabă.”
„Hai că vorbim și după, vedem ce ne-a ieșit.”

Întotdeauna creștem mai ușor în relații, nu singure.

De aceea, în perioada aceasta, Portretul Psihologic Personalizat vine în formula 1+1 gratuit.

Adică iei de mână o prietenă și veniți împreună.
Fiecare își face propriul portret, dar aveți și spațiul acela în care puteți vorbi, vă puteți susține una pe alta și puteți înțelege mai bine.

E mai ușor să te uiți la tine când nu ești singură în procesul acesta.

Și chiar e mult mai plăcut să descoperi lucruri despre tine cu cineva care poate să râdă cu tine când realizezi:
„Aha… deci de aia fac eu asta. Ți-am zis că nu-s nebună!”

Dacă aveți de mult conversația aia cu „ar trebui să facem ceva pentru noi”, poate acum e momentul.

Haideți împreună. Creșteți fiecare!

04/03/2026

Când copilul țipă și tu explodezi, nu e pentru că nu știi teoria.

Când spui „de azi sunt calmă” și a doua zi izbucnești iar, nu e lipsă de voință.

E pentru că, în secunda aia, nu vorbește mama informată.

Poate vorbește copilul care niciodată nu a fost ascultat.
Poate vorbește o voce critică ce îți șoptește că ”nu te respectă acum, ce o să ajungă de el?”

Și după… vine vinovăția:
„Iar am făcut la fel.”
„Nu sunt în stare să mă schimb.”
„O să-l stric.”

NU te mai judeca. Hai mai bine să te înțelegi.

Pentru că nu reacționezi din lipsă de iubire.
Reacționezi dintr-o structură pe care ai construit-o cândva.

Care poate te-a ajutat sau te-a scos din belele.
Care a rămas cu tine pentru că toți ți-au zis cm să faci altfel, dar nimeni nu te-a ajutat să te vezi cu adevărat.

În exact asta facem.

Nu ne mai luptăm cu simptomele. Înțelegem structura.

Și abia când te înțelegi pe tine, poți începe să alegi altfel.

PS: Nu uita că săptămâna aceasta putem începe sa lucram împreună! Mai sunt 6 locuri pe care le pot onora în agenda mea.

Am creat Portretul Psihologic Personalizat, nu pentru etichete, ci ca un spațiu structurat în care începi să vezi clar:C...
25/02/2026

Am creat Portretul Psihologic Personalizat, nu pentru etichete, ci ca un spațiu structurat în care începi să vezi clar:

Ce e despre trecut
Ce e despre prezent
Ce e reacție automată
Ce e alegere

Este o hartă.
Și când ai hartă, nu mai mergi la întâmplare.

Nu îți promit că viața devine brusc lapte și miere
Își promit însă că te vei înțelege mai bine.

Iar înțelegerea schimbă felul în care te raportezi la tine.
Și, inevitabil, la copilul tău.

Dacă simți că ai „dus” multe, dar vrei să știi cine ești dincolo de supraviețuire, aici începe drumul.

Te uiți uneori la tatăl copiilor tăi și simți că… nu mai aveți treabă unul cu altul?Te întrebi poate: „Ce o fi fost în c...
13/02/2026

Te uiți uneori la tatăl copiilor tăi și simți că… nu mai aveți treabă unul cu altul?

Te întrebi poate: „Ce o fi fost în capul meu când l-am ales?” ”Ce mă fac acum?”

Păi hai să vedem: la început era chimie, atracție, promisiune. Poate senzația că „în sfârșit” ai găsit pe cineva potrivit.

Când vorbim despre compatibilitate, mulți se gândesc la:
aceleași pasiuni
aceleași planuri
chimie
valori similare
"ne înțelegem bine”

Dar compatibilitatea reală nu se testează la început de relație sau în vacanță.

Se testează în oboseală.
În stres.
În conflict.
În diferență.
Și mai ales… se testează când apare un copil.

Am vorbit mult în ultima vreme despre femei care nu știu la ce să se aștepte când devin mame.

Despre cât de important este să ai lângă tine un partener care să fie martor al experienței tale, nu doar „manager de soluții”.

Dar câți dintre noi ne-am întrebat cu adevărat, înainte de a face un copil:

Oare o să ne certăm? Dacă da cm gestionăm conflictul?

Ce facem când unul sau amândoi nu mai putem?

Cine se retrage și cine atacă?

Cum ne raportăm la părinții noștri?

Putem pune limite - împreună sau fiecare?

Știm să fim echipă când e greu, nu doar când e bine?

Pentru că NU copilul creează probleme.
Un copil doar scoate la suprafață ce era deja acolo.

Dacă unul dintre voi nu s-a desprins emoțional de familia de origine, va apărea tensiunea.

Dacă unul evită conflictul și celălalt îl provoacă, se va amplifica.

Dacă nu știți să vă reglați emoțional individual, parentingul va deveni câmp de luptă.

Și poate că azi nu mai e despre iubire.

Ci despre cm funcționați ca echipă.
Ca adulți.
Ca părinți.

Compatibilitatea nu e despre cât de bine vă potriviți pe hârtie sau la pasiuni.

E despre cât de mult puteți crește împreună în realitate.

Nu e despre ghinion.Nu e despre „toți sunt la fel”.Și nici despre faptul că tu „alegi prost”.E despre cm s-a construit ...
12/02/2026

Nu e despre ghinion.
Nu e despre „toți sunt la fel”.
Și nici despre faptul că tu „alegi prost”.

E despre cm s-a construit în tine ideea de iubire.
Despre ce ți-a fost familiar înainte să știi ce înseamnă sănătos.

Multe dintre relațiile noastre nu încep din libertate, ci din recunoaștere emoțională.
Dintr-o nevoie veche. Dintr-un gol. Dintr-o speranță tăcută că „de data asta va fi diferit”.

Și nu e nimic rușinos în asta. E doar uman.

Dar vine un moment în viață – mai ales când devii părinte – în care nu mai poți ignora dinamica dintre voi.
Pentru că ceea ce nu înțelegi în cuplu se va vedea în parenting.

Dacă simți că repeți scenarii, dacă ajungi mereu în același tip de relație, dacă te doare ceva ce pare „mereu la fel”… poate nu e despre celălalt. Poate e despre un fir mai vechi.

Și firul acela merită văzut și înțeles că de acolo începe alegerea conștientă.

Tu nu ești doar obosită. Ești sătulă de lucruri mici adunate toată ziua: că n-a dormit copilul, că n-ai mâncat tu, că ți...
09/02/2026

Tu nu ești doar obosită.

Ești sătulă de lucruri mici adunate toată ziua: că n-a dormit copilul, că n-ai mâncat tu, că ți-ai ținut nervii în frâu, că ai fost calmă când nu mai aveai calm.

Și când partenerul tău vine acasă, spui:
„Nu mai pot…”
„A fost groaznic azi…”
„Sunt terminată…”

Nu ceri un plan de acțiune, soluții sau rezolvare.
Și nici să fii „pusă la punct”.

Dar, de multe ori, ce primești e ceva de genul:

„Ți-am zis că îți trebuie bonă. Nu te descursi singură”
”Ești încăpățânată și nu vrei să o chemi pe mama… ce să-ți fac?”
„Cum ajung acasă, mă iei direct în primire…”
„Hai, lasă, te vaiți încontinuu, când toate femeile au crescut copii.”

Și în secunda aia te închizi și te prăbușești. Pentru că nu asta era nevoia.

De ce se întâmplă oare asta?

Pentru că mulți bărbați aud plângerea ca pe o problemă urgentă.
Pentru mulți bărbați, disconfortul emoțional = problemă de rezolvat.

El nu suportă neputința. A ta îi activează propria neputință.
Și atunci încearcă să repare rapid. Să stingă. Să controleze.
Și neputința lor se transformă în agitație, nervi sau defensivă.

Dar tu NU cauți soluții.

Tu ai adunat toată ziua.
Ai fost puternică. Ai ținut. Ai reglat.
Și acum ai nevoie doar să te descarci.
Să spui. Să oftezi. Să te plângi.
Fără să fii corectată. Fără să ți se explice. Fără să se agite nimeni.

Pentru că, uneori, a te văita este reglare emoțională, nu dramă.

E felul în care corpul și mintea spun: „A fost mult.”

Și nu vrei să-ți dai copiii la orfelinat, nu vrei să dai timpul înapoi, nu vrei să schimbi realitatea.

Vrei doar să o spui, cineva să o audă și să te înțeleagă, sau măcar să te creadă.

Sigur că partenerul tău are de schimbat niște lucruri, se are de observat pe sine, de autoreglat si asa mai departe.

Dar pana el singur reușește sa facă ceva uite ceva ce ajută și poate schimba tot tonul discuției?

Să anunți dinainte ce ai nevoie. Simplu. Fără explicații lungi:

„Nu caut soluții acum.”
„Am nevoie doar să mă asculți.”
„Lasă-mă să mă descarc un pic.”

Un cuplu nu se rupe pentru că nu găsește soluții.

Se rupe când unul e copleșit și celălalt intră în panică, în loc să stea.

Calculând după avalanșa de solicitări de consiliere și terapie de la mame care abia au născut sau chiar însărcinate, cre...
02/02/2026

Calculând după avalanșa de solicitări de consiliere și terapie de la mame care abia au născut sau chiar însărcinate, cred ca e o ‘invazie” de bebei la început de an 😆

Deși cred că, de fapt, odată cu ei, se nasc și mame care aleg să nu se piardă pe ele.

Tot mai multe femei vin în consiliere nu doar când simt că nu mai pot, ci mai devreme.

Vin cu frământări reale:

„Toți zic că atașamentul sigur înseamnă să fiu mereu lângă el. Dar eu nu cred că pot așa”

„Văd pe Instagram mame care par că le fac pe toate. De ce eu nu reușesc?”

„Mi-e frică să greșesc. Să nu-l stric. Să nu-i las traume.”

„Toată lumea are o părere despre cm ar trebui să-l cresc, și eu nu mai știu ce simt. Mă simt ultima proastă”

Multe vin pentru că au adunat prea multă presiune.

Din dorința de a fi mame bune, se uită pe ele.

Dar atât de multe confundă parentingul blând cu autosacrificiul.

Și nu mai dorm, nu mai mănâncă, nu mai simt nimic pentru ele.

Așa că ține minte asta:

Nu trebuie să ajungi peste limita puterilor tale ca să ceri ajutor.
Nu trebuie să fii „într-o criză” ca să te uiți la tine.

Poți începe preventiv. Din grijă. Din curaj.
Din dorința de a face lucrurile bine pentru voi toți – nu doar cu epuizare și vinovăție.

Dacă ești mamă de bebeluș sau urmează să devii una, poate ăsta e semnul tău.

Address

Timisoara

Opening Hours

Monday 09:00 - 19:00
Tuesday 09:00 - 19:00
Wednesday 09:00 - 19:00
Thursday 09:00 - 19:00
Friday 09:00 - 15:00

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Ramona Pascu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram