14/01/2026
Există oameni cu analize perfecte care fac infarct.
LDL normal.
Tensiune bună.
Nefumători.
„Fără nimic grav”.
Și există oameni cu colesterol mare, factori de risc evidenți, care trăiesc ani de zile fără niciun eveniment major.
Această contradicție aparent absurdă a fost mult timp pusă pe seama „ghinionului”.
Astăzi știm că nu e vorba de noroc sau lipsa lui, ci de contextul biologic în care trăiește organismul.
Iar un element-cheie al acestui context este INFLAMAȚIA.
Un pic de istorie (ca să înțelegem de ce vorbim azi despre asta)
Cu peste 150 de ani în urmă, Rudolf Virchow observa ceva contrar gândirii vremii:
ateroscleroza NU este doar grăsime depusă pe vase, ci un proces inflamator al peretelui vascular.
Ideea inflamației a rămas mult timp în plan teoretic.
În schimb, LDL-colesterolul a devenit ținta centrală pentru că putea fi măsurat și redus, iar scăderea lui s-a asociat clar cu reducerea evenimentelor cardiovasculare, un progres major al cardiologiei moderne.
Doar că a rămas un „rest” inexplicabil:
oameni cu factori de risc bine controlați care tot făceau infarct sau AVC.
Așa a apărut conceptul de RISC CARDIOVASCULAR REZIDUAL
Studiul care a readus inflamația în centrul discuției:
În 2025, un studiu amplu publicat în European Heart Journal, pe baza datelor din UK Biobank, a analizat aproape 450.000 de persoane fără boală cardiovasculară cunoscută, urmărite peste 13 ani.
S-a măsurat hsCRP (proteina C reactivă ultrasensibilă), un marker al inflamației cronice și s-au urmărit:
– infarctul
– AVC-ul
– mortalitatea cardiovasculară
– mortalitatea totală
Ce a arătat clar:
• hsCRP este stabilă în timp (nu o variație întâmplătoare)
• valori ≥2–3 mg/L se asociază cu:
– risc mai mare de evenimente cardiovasculare
– risc mai mare de deces cardiovascular
– risc mai mare de mortalitate totală
• aceste asocieri rămân independent de colesterol, tensiune, fumat
Mai mult:
adăugarea hsCRP la scorurile clasice de risc (SCORE2) a dus la reclasificarea corectă a riscului la aproximativ 14% dintre persoane.
Tradus simplu:
o parte dintre oamenii considerați „low risk” nu erau, de fapt, low risk.
Ce este inflamația, pe înțelesul pacientului?
Inflamația cronică nu doare.
Nu dă febră.
Nu se simte.
Dar:
– accelerează ateroscleroza
– destabilizează plăcile de aterom
– explică de ce „analizele bune” nu înseamnă automat „risc zero”
hsCRP NU este un diagnostic.
Este un semnal despre mediul biologic în care trăiește inima.
De unde vine inflamația cronică?
Cel mai adesea, din lucruri foarte concrete:
– exces ponderal (mai ales abdominal)
– sedentarism
– fumat
– diabet sau prediabet
– somn insuficient sau apnee de somn
– stres cronic
– infecții sau inflamații cronice (inclusiv dentare)
Inflamația nu vine, de regulă, dintr-un singur loc.
Este rezultatul unui cumul.
Ce e de făcut, realist?
Inflamația:
– nu se tratează singură
– nu înlocuiește colesterolul
– nu anulează beneficiul statinelor
Dar poate ghida deciziile:
-stil de viață (scădere ponderală, mișcare, somn)
-controlul tensiunii, glicemiei, LDL-ului
-evaluare personalizată, nu automată
hsCRP NU sperie.
Ajută la înțelegerea imaginii complete.
Mesajul final
Inima nu suferă doar de colesterol.
Suferă de CONTEXT.
Inflamația este felul corpului de a spune:
„ceva, undeva, de mult timp, nu merge bine”.
Vestea bună?
Este unul dintre puținele riscuri cardiovasculare asupra căruia pacientul are control real, zi de zi.
❤️Această postare are scop informativ și educativ.
Nu înlocuiește consultul medical și nu reprezintă recomandări individuale de tratament.
