18/01/2015
DESPRE GINSENG
Ginseng (Panax ginseng) sau ginseng asiatic și ginseng coreean, este o plantă perenă ce aparține familiei araliaceelor. Se găsește în flora spontană, dar și sub formă cultivată.
Ginseng era cunoscut în India antică, fiind menționat în Atharva-Veda pentru capacitatea de a da „forța unui taur” atât bărbaților tineri, cât și celor bătrâni. În China este utilizat de peste 5000 de ani pentru calitățile sale energizante și revigorante.
Specific Peninsulei Coreene și munții Chang Pai Shan din nord-estul provinciei Jilin din China, ginsengul are o arie de vegetație ceva mai întinsă ce cuprinde nordul Chinei și unele zone din Siberia. Deoarece este foarte căutat, ginsengul este cultivat intens nu numai în China și Coreea, ci și în Japonia, Rusia, Vietnam, S.U.A., Canada.
Frunzele ginsengului sunt lung-pețiolate. Ginsengul ajunge la înflorire după câțiva ani (cel puțin patru), iar rădăcina este recoltată tot după patru ani. Rădăcina de ginseng poate ajunge la un metru lungime și 5 ... 10 cm. grosime. Rădăcina are un contur asemănător cu cel al ființei omenești, iar cuvântul „ginseng” înseamnă, de asemenea, „esență umană”.
Multă vreme ginseng a fost considerat un remediu eficient în tratarea tuturor bolilor, opinie care încă mai stăruie și în zilele noastre. Proprietățile medicinale ale ginsengului sunt excepționale, potențialul său terapeutic fiind greu de egalat de oricare altă plantă medicinală.
Ginseng contribuie la sporirea randamentului fizic și mental, întărește memoria, fortifică sistemul nervos central și periferic, celulele nervoase, dezvoltă imunitatea organismului, stimulând activitatea factorilor de imunitate, facilitează circulația sângelui și însănătoșește sângele, acționează pentru întărirea și însănătoșirea aparatului cardiovascular. Ginseng este planta cu cel mai puternic efect de reîntinerire.
Ginseng conține multiple substanțe active importante cm ar fi: ginsenozide (circa 30 de derivați), glucozați, esență, tiamină, riboflavină, vitamine, saponine, suplimente alimentare cunoscute și ca panaxozide sau eleuthrozide, precum și un compus asemănător hormonilor sexuali.
În medicina tradițională se folosește îndeosebi rădăcina de ginseng cultivat, ginsengul sălbatic fiind în prezent o plantă ocrotită de lege.
Rădăcina de ginseng conține o serie de substanțe ca panaxim, schingenin și panaquilon care ajută inima și sistemul nervos, precum și susținerea fluxului hormonal. Renumită pentru proprietățile sale de afrodiziac (acționează asupra glandelor corticosuprarenale), rădăcina de ginseng a fost folosită mii de ani de către chinezi și coreeni, care reușeau să procreeze și la vârste de 60 - 70 de ani. Ginseng este la fel de eficient pentru ambele sexe, iar efectul afrodiziac poate fi resimțit la scurt timp după folosire.
Cercertările recente efectuate afirmă că ginsengul este un bun agent împotriva cancerului, precum și antioxidant, de combatere a fenomenelor de îmbătrânire. De asemenea, ginsengul poate fi un remediu util în cazurile de diabet, reducând glicemia. Potrivit unei străvechi tradiții, ginsengul este considerat și un eficient antireumatic.
DESPRE GINKGO BILOBA
Ginkgo biloba, sau Arborele pagodelor, este o specie de arbore dioic unic în lume, fără părinți vii.
Ginkgo biloba era răspândit, în toată emisfera nordică în Jurasic, dar în prezent arealul său natural este redus la o mică regiune din sud-estul Chinei. Este denumit popular „patru-bani”, „arborele templier japonez”, „caisa argintie”.
După ce în Europa a fost introdus în 1730, în Olanda, acum se cultivă și în alte țări atât pentru aspectul său ornamental (în parcuri, pe alei, în grădini botanice) cât și în scop terapeutic. Deoarece această adevărată "fosilă vie" a devenit în ultimii ani una din cele mai importante plante medicinale, a început să fie introdusă în culturi extinse, pentru a-i fi recoltate frunzele.
Arborii, cu înălțimea de până la 30 m, au coroana bogată. Sunt arbori dioici adică pe un exemplar se găsesc doar flori masculine sau feminine, deci arborii sunt fie masculini fie feminini. Frunzele sunt pețiolate, bilobate, având o nervațiune dihotomică. Toamna frunzele se îngălbenesc și cad (frunze caduce). Culoarea lor devine galbenă cu nuanțe extrem de atrăgătoare, fapt ce face ca în parcurile unde este cultivat arborele aceste frunze să fie folosite în scop ornamental, fiind presărate printre ornamentațiile florale. Sămânța de ginkgo biloba este un fel de sâmbure pietros, învelit într-o materie vegetală cărnoasă. Pulpa fructelor degajă un miros dezagreabil datorat acidului butiric prezent în compoziția sa, asemănător untului râncezit.
Ginkgo biloba este o plantă de referință în medicina tradițională chineză și japoneză. Pentru aplicații medicinale se utilizează învelișul sâmburelui, precum și frunzele.
Preparatele obținute din frunzele și fructul arborelui ginkgo biloba intră în compoziția a cel puțin 25 de produse medicamentoase. Ginkgo biloba are o serie întreagă de calități medicinale: este expectorant, sedativ, antifungic, antispasmodic, vasodilatator, antiinflamator, antibiotic, vermifug.
Ginkgolidele acționează ca inhibitor al factorului PAF (factorul de agregare a plachetelor sanguine, leucocitelor, macrofagelor, cu rol în agregarea plachetară, a reacțiilor inflamatorii. Flavonoidele au rol de captare a radicalilor liberi. Datorită acestor proprietăți se pot explica numeroasele efecte ale extractului de frunză. Extractul are acțiune asupra tulburărilor de circulație sanguină la nivelul creierului și extremităților, ameliorând astfel metabolismul energetic la nivel cerebral prin creșterea captării glucozei și a oxigenului la nivel molecular. La nivel ocular mărește acuitatea vizuală. Inhibă factorul de activare a trombocitelor, ceea ce reduce tendința de coagulare a sângelui.
De mai bine de 5000 ani chinezii au descoperit calitățile de afrodiziac ale acestui arbore, care previne impotența. Femeile, conform unei tradiții străvechi, culegeau Ginkgo biloba, care le permitea să amelioreze vigoarea soților lor.
Este de asemenea folosit și pentru îngrijirea corporală. Gingko este foarte bun pentru activarea microcirculației cutanate și pentru descongestionarea țesuturilor, în componeța cremelor sau gelurilor anticelulitice. Și nu în ultimul rând, extractul de Ginkgo biloba, este utilizat și în fabricarea săpunurilor, șampoanelor, cremelor.
Ginkgo biloba este considerat un leac redutabil în afecțiunile microcirculației arteriale și capilare, și o adevărată armă împotriva uzurii cerebrale și a îmbătrânirii în general.
DESPRE LAPTISOR DE MATCA
Lăptișorul de matcă este o secreție produsă de albine care este utilizată pentru a hrăni reginele, atât adulte cât și în stadiul de larvă.
Este secretat în glandele albinelor lucrătoare, și folosit pentru a hrăni toate larvele din colonie.
Lăptișorul de matcă reprezintă un produs apicol de excepție, care are cel mai mare conținut de vitamine raportat la unitatea de volum. Are proprietăți imunostimulatoare și vindecătoare excepționale, iar efectele sale asupra corpului uman sunt mai mult decât benefice.
Lăptisorul de matcă reprezintă hrana reginei stupului. Tot cu lăptișor de matcă sunt hrănite și larvele, însă numai în primele trei zile de viață, ulterior hrănindu-se cu miere și polen. Lăptișorul de matcă este o substanță secretată de glandele hipofaringiene ale celor mai tinere albine, în zilele a șasea și a patrusprezecea de viață, substanță cu care va fi hrănită matca și puietul în primele trei stadii de dezvoltare larvară.
Dacă am analiza cât trăieste o matca în comparație cu o albină lucrătoare, am constata că există o diferență de până la zece ori. Concret o matcă poate trăi între 4 și 6 ani, iar o albină trăieste în medie circa 40 de zile. Matca nu se naște matcă, ci este și ea o albină ca oricare alta. Însă, în funcție de evoluția ei în acele prime trei zile de stadiu de larvă, când este hranită cu laptișor de matcă, o albină va fi aleasă să fie regina stupului, iar albinele doici (cele care secretă lăptișorul de matcă) o vor hrăni din acel moment exclusiv cu acest elixir apicol. Așadar efectele lăptișorului de matcă vorbesc de la sine în acest exemplu.
Produs cu aspect vâscos, de culoare alb-cremoasă şi gust acrişor, lăptişorul de matcă are în compoziţia sa elemente esenţiale precum: acetilconila (cu rol în transmiterea influxului nervos), substanţe cu acţiune antibiotică şi antibacteriană, lipide, între care se pot menţiona acizii graşi nesaturaţi superiori, în special Omega3, fosfolipide, procursori hormonali şi factori de creştere alături de enzime şi microelemente precum: K, Ca, Na, Zn, Fe, Cu, Mn – cu o preponderenţă clară a potasiului.
Un fapt mai puţin cunoscut este acela că lăptişorul de matcă este mai bogat în complexul de vitamine B - respectiv B1, B2, B3, B5, B6, B8, B12 - decât drojdia de bere.
Acidul Pantotenic (vitamina B5), se transformă în coenzima A, în organism, acţionând benefic asupra sistemul nervos şi glandelor suprarenale, de unde şi denumirea de "vitamină antistres". De asemenea, participă la formarea şi regenerarea pielii şi mucoaselor, în metabolismul lipidic. Lăptişorul de matcă este cunoscut ca produsul natural cel mai bogat în vitamina B5.
Lăptişorul de matcă este singurul produs natural care conţine substanţa 10 HDA acid, fapt ce transformă lăptişorul de matcă într-un super aliment.
În compoziţia lăptişorului de matcă se găsesc şi aminoacizi, substanţe indispensabile în sinteza proteinelor, ce reprezintă piatra de temelie a masei musculare.
Opt dintre aceşti aminoacizi au fost identificaţi ca fiind esenţiali, întrucât nu pot fi sintetizaţi în organismul omului şi trebuie asimilaţi zilnic din alimente.
Efectele terapeutice ale lăptişorului de matcă:rezistenţă la efort (examene, competiţii sportive),tonifiant psihic, sexual şi intelectual,refacerea organismului după intervenţii chirurgicale şi tratamente agresive,menopauză şi anemii,reface celulele nervoase,reduce colesterolul din sânge,contribuie la metabolismul celular.
Produsele pot fi comandate aici: http://www.cutiacuplante.ro/42-tonice-generale
