Cimpeanu Maximilian Kinetoterapie si Recuperare

03/01/2022

04/06/2021

Artroplastia totala de sold consta in inlocuirea articulatiei coxo-femurale cu o proteza metalica, atunci cand tratamentul medicamentos si fizioterapia au dat gres. Procedura e cel mai larg folosita in tratamentul coxartrozei, cu scopul de a ameliora durerea, de a reda mobilitatea articulara si de a creste calitatea vietii.

Inainte de interventie, pacientului i se vor arata o serie de exercitii pentru a-l familiariza cu terapia post-operatorie. E important ca noua articulatie sa nu fie suprasolicitata d**a artroplastie, pentru a evita o eventuala dislocare a acesteia. D**a operatia de protezare, rolul kinetoterapeutului este esential. Kinetoterapia este o componenta de rutina a recuperarii pacientului, fiind esentiala in redobandirea fortei musculare, reinvatarea mersului si imbunatatirea calitatii vietii. Procesul de reabilitare incepe din primele zile d**a operatie, exercitiul fizic regulat imbunatatind mobilitatea articulatiei si permitand intoarcerea pacientului la vechile activitati.

Timpul petrecut in spital trebuie exploatat la maxim pentru ca bolnavul sa capete control asupra noii articulatii. E important ca el sa se miste si pe perioada in care sta in pat, pentru a preveni formarea escarelor. In plus, operatiile de natura ortopedica, datorita imobilizarii prelungite post-operatorii, se asociaza cu cel mai inalt risc trombotic. De aceea, miscarile simple efectuate in pat si mobilizarea cat mai precoce posibil a pacientului scad semnificativ probabilitatea de a intampina un accident de coagulare.

Medicul sau kinetoterapeutul recomanda serii de exercitii de 20-30 de minute, repetate de 2-3 ori pe zi. Gimnastica trebuie efectuata stand pe o suprafata tare, fara a suprasolicita articulatia operata si insotita mereu de exercitii de respiratie adecvate.

17/05/2021

Kinetoterapia nu inseamna masaj!

Kinetoterapia provine din limba greaca, kinetos – mobil, therapia – tratament; are ca scop recuperarea somato-functionala, motrica si psihica si/sau de reeducare a functiilor secundare. Ea trateaza numeroase afectiuni prin intermediul programelor kinetice complexe de exercitii, elaborate individual. Prin kinetoterapie se urmareste cresterea fortei musculare, cresterea rezistentei musculare, imbunatateste sau reda coordonarea miscarilor si inlatura sau corecteaza anumite deficiente fizice.
Kinetoterapia este cea mai noua componenta a medicinii fizice si reprezinta metodologia activa de baza pentru consolidarea sau refacerea functiilor ale unor parti corporale afectate de traumatism.
Kinetoterapia isi gaseste aria de utilizare in cele trei sectiuni de asistenta medicala:
– kinetoterapia profilactica cuprinde totalitatea metodelor si mijloacelor de realizare a tratamentului prin care se urmareste mentinerea unui nivel functional satisfacator, cresterea nivelului functional, aplicarea unor programe de prevenire a agravarii sau de aparitie a complicatiilor in unele boli cronice;
– kinetoterapia de tip curativ se asociaza cu sectorul de tip profilactic si de recuperare;
– kinetoterapia de recuperare este sectiunea cea mai importanta in programul de recuperare medicala si urmareste, prin intermediul unor programe de exercitii, refacerea functiilor diminuate, cresterea nivelului functional, realizarea unor mecanisme compensatorii in situatii de adaptare fuctionala.

Deficienta fizica este o stare patologica, morfologica sau functionala care intervine in cresterea si dezvoltarea armonioasa a corpului, modificand aspectul exterior al organismului , ajungandu-se la denaturarea personalitatii, pierderea totala sau partiala, temporara sau definitiva a capacitatii de munca, precum si dereglarea reactiilor de adaptare la nivelul inconjurator.

08/03/2021

O boala doar a batranetii? - Artroza

Artroza este o boala cronica caracterizata clinic prin durere, impotenta functionala cu reducerea dureroasa a miscarilor, deformari articulare, zgomote articulare, având ca substrat anatomopatologic distrugerea cartilajului. Cartilajul este tesutul elastic ce acopera extremitatile oaselor din articulatii, iar suprafata neteda a acestuia faciliteaza mobilitatea si atenueaza socurile.

Prezenta artrozei poate fi rezultatul unei serii numeroase de factori, in parte de ordin general (varsta, s*x, obezitate, factori genetici, vasculari, endocrini, metabolici, climatici) , in parte de ordin local (suprasolicitarea functionala, alterari arhitecturale articulare: congenitale sau dobândite, alterari ale dinamicii articulare).

In afara de persoanele inaintate in varsta, ce alte categorii mai sunt afectate?

De la persoane sub 25 de ani, pana la persoane varstnice; de la sportivi de performanta (in mod special ca si urmare a unor traumatisme netratate) si pana la sedentari. In artroza vorbim de dureri ale „incheieturilor“ cm sunt denumite in limbaj popular articulatiile. Cel mai frecvent sunt afectate articulatiile membrelor inferioare – sold (coxartroza), genunchi(gonatroza), glezna, degetele sau laba piciorului. Ele se degradeaza mai usor, deoarece sunt „portante“ - adica „duc“ greutatea organismului dar si alte greutati. De asemenea, artroza afecteaza frecvent si coloana vertebrala, dar si articulatiile membrelor superioare.

Cum putem incetini evolutia bolii?

Preventie! Preventie! Preventie! Artroza este o boala care poate fi tinuta sub control, iar evolutia ei poate fi mult incetinita daca luam din timp masuri. Asta inseamna preventie inca din etapa de tinerete. Trebuie sa fim atenti la: pozitiile corecte in timpul orelor de lucru sau odihna, la alternarea pozitiilor statice cu pozitii de relaxare, cu tehnici usoare de relaxare care le putem face la birou, la calculator. De exemplu, cinci minute de pauza cu exercitii usoare de „intindere a articulatiilor”(stretching) sunt foarte utile. La fel de importanta este greutatea. Kilogramele in plus dauneaza foarte mult. Un exemplu banal carora doamnele nu ii dau atentie: greutatea mare a posetei! Sunt obiceiuri zilnice carora nu le acordam importanta, dar care, in timp, duc la uzura articulatiilor.

Cum poate ajuta kinetoterapia?

Kinetoterapia nu va opri evolutia bolii, dar va avea un rol esential in: incetinirea considerabila a procesului degenerativ, ameliorarea si chiar eliminarea durerilor, cresterea mobilitatii articulare, dezvoltarea progresiva a miscarilor complexe si dinamice, combaterea contracturilor musculare determinate de pozitiile vicioase adoptate de catre pacient in prezenta durerii, imbunatatirea fortei musculare, stimularea secretiei de lichid sinovial articular, imbunatatirea circulatiei sanguine si a troficitatii locale.

De la un kinetoterapeut profesionist nu veti avea de invatat doar un program de exercitii, ci cm sa adoptati un stil de viata sanatos, cm sa evitati gesturile si posturile vicioase din activitatile cotidiene care favorizeaza aparitia durerilor si ce sa faceti in cazul producerii acestora pana la urmatoarea vizita la sala de gimnastica medicala!

19/02/2021

Ce trebuie sa stim despre ruptura de ligament colateral medial!

Ce este ruptura de ligament colateral medial?

O ruptura a ligamentului colateral medial (LCM) la genunchi poate cauza durere, tumefactie si o lipsa de stabilitate la nivelul genunchiului. Tratamentul include cel mai adesea gheata, o proteza pentru genunchi si fizioterapie. Interventia chirurgicala poate fi necesara in situatii rare.

Ligamentul colateral medial (LCM) face legatura intre coapsa si piciorul inferior. Acest ligament se intinde de-a lungul genunchiului interior, in vreme ce ligamentul colateral lateral (LCL) se intinde de-a lungul genunchiului la exterior. Aceste doua ligamente impreuna cu alte ligamente ajuta la sustinerea genunchiului la locul sau.

Aceste ligamente sunt, de fapt, alcatuite dintr-un testut conjunctiv puternic. Atunci cand la nivelul ligamentelor apare o entorsa puternica sau chiar a rupere a acestora, vorbim despre o vatamare grava a ligamentelor. In cazul acestor vatamari grave, apare riscul ca genunchiul sa nu mai fie tinut in siguranta la locul sau.

Accidentarile la nivelul ligamentului colateral medial apare cel mai adesea in sporturile de contact. In cazul unui contact direct la exteriorul genunchiului sub forma unei coliziuni, poate sa apara impingerea genunchiului in lateral. Aceasta coliziune pune o presiune enorma asupra LCM si acesta se poate rupe.

De asemenea, contractarea muschiului pe durata alergarilor sau in timpul intoarcerilor poate pune presiune asupra ligamentului si rezultatul poate fi o entorsa sau chiar o ruperea a acestuia.


Semne care arata o ruptura de ligament colateral medial.

O ruptura de LCM provoaca durere in interiorul genunchiului. Ruperea ligamentului provoaca o durere mult mai severa comparativ cu o entorsa.

In situatiile in care o persoana sufera de o ruptura a ligamentului, este foarte probabil ca in acel moment sa se auda un sunet precum o pocnitura. Mai departe urmeaza aparitia unei tumefieri la nivelul genunchiului, tumefactie care poate sa nu apara imediat si care se poate extinde si in alte zone ale genunchiului.

Persoanele care sufera de ruptura de ligamente pot experimenta rigiditate la nivelul genunchiului si activitati precum urcatul scarilor, indoirea sau indreptarea piciorului vor deveni dureroase.

O rupere a ligamentului poate reduce considerabil stabilitatea la nivelul genunchiului si poate, de asemenea, sa afecteze si alte ligamente precum ligamentul colateral lateral sau ligamentul incrusiat anterior.

Cum se pune diagnosticul de ruptura de ligament colateral medial
De obicei pentru a pune diagnosticul cel mai corect medicul va intreba care a fost activitatea care a dus la accidentare. De asemenea, medicii vor intreba si care sunt simptomele resimtite la nivelul genunchiului.

In urma unei examinari fizice si a unei comparatii intre cei doi genunchi, un medic ar trebuie sa fie capabil sa puna diagnosticul corect daca este vorba despre o ruptura de ligament colateral medial. Pentru confirmarea diagnosticului, medicul va efectua de asemenea si o serie de radiografii la nivelul genunchiului accidentat.

Astfel, in urma unei examinari RMN se poate obtine o imagine detaliata la nivel de tesuturi moi din corpul nostru si se poate confirma un diagnostic de ruptura de ligament.

Tratamentul in cazul rupturii de ligament colateral medial.

Pentru reducerea inflamatiei si a durerii la nivelul genunchiului punerea de comprese cu gheata este de mare ajutor. Astfel de comprese cu gheata in zona afectata a genunchiului se tin pentru 15 sau 20 de minute si se pot repeta daca este necesar, facand pauza de 1 ora intre aceste comprese.

Mai mult decat atat, ridicarea genunchiului pe un scaun poate ajuta la usurarea starii de disconfort.

Pe durata tratamentului este recomandat sa se protejeze LCM de alte accidentari si astfel sa se grabeasca vindecarea. O proteza pentru genunchi este foarte utila in a preveni miscarile inspre lateral a genunchiului si astfel sa fie protejat ligamentul de presiune.

Daca accidentarea este grava, medicul poate recomanda folosirea unor carje pentru a reduce presiunea asupra ligamentului.

In unele cazuri, interventia chirurgicala poate fi necesara.

Daca zona accidentata la nivelul ligamentului nu indica o posibila vindecare sau daca a avut loc o rupere a mai multor ligamente, atunci doctorul poate recomanda pacientului o interventie chirurgicala.

Interventia chirurgicala implica reconectarea capetelor ligamentelor sau reatasarea oaselor daca este necesar.

Fizioterapia poate ajuta o persoana accidentata sa isi recapete miscarile normale ale genunchiului. Exercitiile usoare recomandate de catre un fizioterapeut pot ajuta de asemenea la intarirea muschilor la nivelul genunchiului, acest lucru ajutand procesul de vindecare. In cadrul acestor sedinte de fizioterapie se pot recomanda diverse tipuri de exercitii fizice.

Recuperarea in caz de ruptura de ligament colateral medial.

In cazul unei rupturi la nivelul ligamentului colateral medial recuperarea depinde de cat de severa a fost accidentarea, dar si de organismul fiecarei persoane. Conform Asociatiei Americane de Fizioterapie, o accidentare minora a ligamentului poate sa se vindece in aproximativ doua saptamani, iar pentru o accidentare mai grava recuperarea poate sa dureze pana la doua luni.

Recuperarea inseamna cel mai adesea capacitatea de a putea umbla fara a resimti dureri la nivelul genunchiului si fara a schiopata. Pentru a evita o alta accidentare, este recomandat a se incepe usor cu exercitiile fizice si miscarile naturale.

Un medic specialist sau un fizioterapeut poate sa ofere sfatul cu privire la momentul oportun pentru intoarcerea la activitatile obisnuite. Acestia pot sa recomande folosirea unei proteze pentru a proteja genunchiul si a preveni accidentari ulterioare.

Prevenirea rupturilor de ligament colateral medial.

Cel mai adesea, rupturile de ligamente se intampla in sporturile de contact. Mai pot, de asemenea, sa apara si in urma unor accidente.

Prevenirea acestor accidentari nu este posibila tot timpul, dar incalzirea muschilor si pastrarea muschilor de la nivelul genunchiului puternici reprezinta solutii pentru a preveni ruptura de LCM.

Daca muschii si ligamentele genunchiului sunt puternici si flexibili, atunci exista mai multe sanse ca acestia sa se intinda in loc sa se rupa.

Utilizarea de echipament sportiv corespunzator poate, de asemenea,sa ajute in prevenirea accidentarilor la ligamentele genunchiului. Efectuarea exercitiilor d**a accidentare sau in caz de oboseala presupune, de asemenea, un risc ridicat de accidentare la nivelul ligamentelor.

In cat timp se vindeca ruptura de ligament colateral medial.

In situatia in care exista suspiciunea de ruptura a ligamentului colateral medial, punerea de comprese cu gheata si odihna pot sa imbunatateasca vindecarea. Intoarcerea la activitatea fizica mult prea curand poate sa creasca riscul de accidentari pe viitor.

O persoana care a suferit o ruptura a ligamentului poate sa fie sfatuita sa isi sustina genunchiul cu o proteza sau sa faca exercitii de intarire a muschilor la nivelul genunchiului. Cu ajutorul unui tratament, chiar si o accidentare serioasa a ligamentului colateral medial se poate vindeca in cateva luni.

15/02/2021

Rolul Kinetoterapiei și importanța acesteia în viața de zi cu zi.

Kinetoterapia („terapia prin miscare”) vizează păstrarea calității vieții și a stării de sănătate și recuperarea capacităților funcționale a pacientului, prin programe individualizate în funcție de patologia acestuia, pe baza unui plan de obiective bine structurat și în urma unui diagnostic și a unei evaluări prealabile.

„Terapia prin mișcare” urmărește restabilirea capacităților motrice a unei persoane, pierdute fie în urma unor traumatisme, fie dobândite congenital sau uzual (din cauza profesiei sau a unor atitudini vicioase ale corpului în diverse activități repetitive/zilnice). Elementul de bază utilizat în kinetoterapie este exercițiul fizic.

Între beneficiile pe care le oferă kinetoterapia regăsim, în special:

independența din punct de vedere motric și social;
dezvoltarea nervoasă compensatorie și de adaptare (în cazurile postraumatice și postoperatorii, unde este necesaraă o readaptare sau reeducare, de exemplu, în urma unui atac cerebral, postoperator, în urma unor tetrapareze sau paralizii);
independența economică și socială;
menținerea unei vieți active.

Kinetoterapia ne ghidează în a ne cunoaște mai bine corpul, mișcările pe care le realizăm și tot ceea ce se întâmplă la nivel fizic atunci când suferim traumatisme sau apar schimbări în fața cărora trebuie să ne adaptăm.

Cel mai adesea, kinetoterapia se efectuează în scop de recuperare medicală – pentru a crește capacitatea de mișcare, a reface funcțiile diminuate și a realiza readaptarea funcțională, acolo unde este necesar.

Kinetoterapia poate avea ca obiective:

a) corectarea posturii corporale, a respirației și a aliniamentului corpului – în cazul deformărilor coloanei vertebrale: scolioze, cifoze, cifo-scolioze etc.

b) redobândirea forței musculare și menținerea tonusului muscular – postraumatic (în urma unui traumatism) sau postoperator (după o intervenție chirurgicală).

c) redobândirea sau creșterea mobilității articulare – postraumatic, postoperator, în cazul durerilor și afecțiunilor reumatismale.

d) recuperarea cardio-respiratorie – postoperator, postraumatic, în afecțunile respiratorii și cardiace.

e) redobândirea elasticității la nivel muscular – în mialgii (dureri musculare ce apar în anumite boli sau după eforturi fizice majore), postraumatic, postoperator, în cazul rupturilor sau contracturilor musculare;

f) redobândirea coordonării la nivel neuromotor, a echilibrulului și autocontrolului – în afecțiuni vasculare cerebrale, boala Parkinson etc.

g) îmbunătățirea și menținerea capacității de efort – postoperator, postraumatic, în cazul sportivilor de performanță, obezitate etc.

h) redobândirea sensibilității și a tactilitatii, reeducarea și recuperarea sensibilității la nivelul anumitor aparate – locomotor, uro-genital, vestibular ș.a. – postraumatic, postoperator.

i) promovarea relaxării – în terapia antalgică (împotriva durerii), pentru eliminarea contracturilor musculare și prevenirea retracturilor musculare, în atacurile de panică, stres, după o traumă ș.a.

j) creșterea confortului fizic și psihic.